41 de ani de slujire arhierească

În 9 septembrie s-au împlinit 41 de ani de când Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Justinian a fost hirotonit ca arhiereu. Cu această ocazie, la reşedinţa episcopală a Eparhiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Înalt Presfinţia Sa Justinian Chira a fost felicitat, de către Preasfinţitul Dr. Iustin Sigheteanul, Permanenţa Eparhială şi ostenitorii Centrului Eparhial, precum şi de reprezentanţii autorităţilor.

Cu prilejul împlinirii a 41 de ani de slujire arhierească a Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscop Justinian, în Paraclisul Episcopal din Baia Mare s-a savârşit o slujbă de Te–Deum, la finalul căreia Preasfinţia Sa Iustin Sigheteanul a rostit un frumos cuvânt de iubire, preţuire şi recunoştinţă la adresa Arhiereului Justinian.

Se spune că nu sunt coincidenţe, ci doar minuni, şi poate tocmai de aceea PS Iustin a explicat un detaliu pe care nu l-au observat prea mulţi până acum, sau chiar dacă au ştiut, poate nu au făcut conexiunea între date: „Dacă citim bine în cartea vieţii ÎPS Justinian şi în istoria Bisericii noastre, vom găsi acolo câteva lucruri minunate. Dânsul a fost ales episcop vicar în 11 iunie 1973, iar Eparhia Maramureşului şi Sătmarului s-a reactivat tot într-o zi de iunie, în 9 iunie 1990. Iar în septembrie, în 9 septembrie 1973 a fost hirotonit episcop vicar, iar în 27 septembrie ÎPS Justinian a fost ales titular (că până atunci a fost locţiitor). Deci, iată nişte legături frumoase, pe care le derulează Dumnezeu în mod tainic, fără să ne dăm seama”.

Iar PS Iustin a adăugat: „este o zi importantă din viaţa ÎPS Părinte Arhiepiscop Justinian, pentru că 9 septembrie este ziua în care a primit, la 53 de ani, dumnezeiescul har al arhieriei, în Catedrala Episcopală de atunci care a devenit cu acel prilej arhiepiscopală, şi astăzi Mitropolitană, din Cluj. A păstorit la Cluj 17 ani ca episcop vicar, perioadă în care Eparhia Vadului Feleacului şi Clujului, de care ţinea şi Maramureşul, a cunoscut o dinamică deosebită. A fost o slujire deosebită şi ierarhii de la Cluj, ÎPS Justinian şi Arhiepiscopul Teofil în fiecare duminică şi sărbătoare erau în mijlocul credincioşilor din judeţul Cluj, judeţul Bistriţa şi Maramureş, cu sau fără voia autorităţilor... Îi dorim Înalt Preasfinţitului Justinian viaţă liniştită, binecuvântată, zile senine, îl rugăm pe Dumnezeu să îi dea putere să ne însoţească cu rugăciunea, pentru că părinţii îşi însoţesc fiii cu rugăciunea, iar noi, cu iubirea, preţuirea şi recunoştinţa. Întru mulţi ani, Înalt Preasfinţia voastră!”.

Plin de dragoste şi într-o formă fizică şi psihică de invidiat la cei 93 de ani, ÎPS Justinian a vorbit despre felul în care credinţa face minuni, lucru menit să ne întărească pe fiecare dintre noi: „Pentru noi, oamenii, cel mai important şi cel mai de preţ lucru este credinţa. Dacă este credinţă cât un grăunte de muştar, vei spune muntelui mută-te şi se va muta! Munţi, adevăraţi munţi de probleme şi de realizări sunt în viaţa fiecăruia. Constat că viaţa fiecărui individ este plină de minuni. Este o minune că ne-am născut, o minune este că am cunoscut viaţa cu toată frumuseţea ei, minuni sunt realizările fiecărui om, că nu există om care să nu aibă realizări şi multe şi frumoase”. A adăugat că prin credinţă şi rugăciune, omului i se deschid noi orizonturi care-l ajută să vadă minunea şi semnele pe care ni le dă Dumnezeu.

Şi a dat şi un exemplu cu un astfel de semn, pe care la momentul respectiv nu l-a înţeles, dar care, odată desluşit, este cutremurător:

„În anul în care a fost arestat de comunişti, părintele Dumitru Stăniloae a stat o lună de zile împreună cu soţia sa la Mănăstirea Rohia. O lună am stat în aceeaşi cameră şi nu am prea dormit, pentru că în fiecare noapte discutam probleme pe care mai târziu le-am găsit în viaţa şi în scrisul părintelui Stăniloae. Iar la sfârşitul lunii iulie s-a pregătit să plece la Bucureşti. Am ieşit la plimbare pe drumul din pădure şi, când ne-am întors, se făcea seară. Era ultima zi din iulie. Şi când am intrat în curtea Mănăstirii, din vârful dealului a început să cânte un cuc. Şi a cântat încontinuu 20 de minute, de răsuna pădurea. Părintele Stăniloae a ascultat şi m-a întrebat mirat: oare ce înseamnă asta părinte stareţ? Deoarece se ştie despre cuc că nu cântă niciodată decât pănă la sfârşitul lunii iunie, până la Sf. Ap. Petru şi Pavel. Ori, acum trecuse o lună de zile de când nu ar mai fi trebuit să cânte cucul. I-am răspuns că nu ştiu ce înseamnă, dar mi-am dat seama că este un semn cu totul deosebit. A doua zi dimineaţă a plecat şi, când a ajuns la Bucureşti, a fost ridicat şi dus în puşcărie. Pentru mine, momentul în care profesorul Stăniloae a fost arestat a fost mai grav decât dacă ar fi murit. Mă gândeam că acest om ca un înger, de o mare frumuseţe şi fineţe, a ajuns pe mâna unor demoni, pentru că nu pot să le spun altfel celor care slujeau în temniţele comuniste. Nu erau oameni şi nici diavoli, ci mai rău decât diavolii. Era foarte multă răutate şi o lipsă totală de milă. Au închis floarea Neamului Românesc, generali, miniştri, oameni simpli, preoţi, oameni din toate confesiunile. Acolo a ajuns şi părintele Stăniloae.

Iar noaptea trecută m-am întâlnit în vis cu părintele, cu marele teolog şi eu aş zice şi marele sfânt al Bisericii noastre, Dumitru Stăniloae. Şi am discutat cu el probleme foarte importante din viaţa Bisericii în general, şi din viaţa Bisericii noastre din Maramureş. Lucruri deosebite pe care le-am consemnat în caietul meu când m-am trezit. De când a fost la Rohia, nu m-am mai întâlnit cu el şi nici nu l-am visat. Dar m-am întâlnit cu el azi noapte şi tot ce am vorbit cu el am ţinut minte. Chiar şi despre problema pe care o avem cu prietenii care vor să ne ia bisericile am discutat. Şi toate mi le-a comunicat părintele Stăniloae ca pe nişte profeţii”.

Altfel spus, ÎPS Justinian face ceea ce ştie cel mai bine, de 41 de ani de când este arhiereu: ne întăreşte în credinţă şi ne atrage atenţia despre felul în care Dumnezeu intervine zilnic pentru a ne ajuta în viaţă, pe fiecare. Iar pentru a vedea minunile, ne trebuie „doar” credinţă cât un găunte de muştar. Şi înainte de a ne binecuvânta şi de a ne asigura că se roagă pentru noi toţi, ÎPS Justinian a spus că „nimic nu-mi face mai mare bucurie ca atunci când cineva vorbeşte de Dumnezeu şi când mă gândesc la Iisus Hristos”.

La mulţi ani, arhiereului nostru drag!