3200 de miliarde pe apa Runcului

* Dupa 20 de ani de „moarte clinica”, mega proiectul acumularii Runcu a fost resuscitat printr-o „infuzie” de 50 de milioane de Euro de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei * Constructorul Socot SA spune ca, in 5 ani, proiectul va fi finalizat * Desi factura totala a investitiei „bate” spre fabuloasa suma de 3285 de miliarde, exista suspiciuni legate de utilitatea ei * O parte dintre primarii localitatilor care ar trebui sa beneficieze de alimentare cu apa de la Runcu si-au „bagat apa” in regim propriu sau prin fonduri europene si nu vor sa auda de barajul de acumulare. * Mai mult, se pune problema „inecarii” aproape in intregime a rezervatiei Cheile Tatarului. Mega-proiectul „Acumulare Runcu” a fost parafat printr-un decret ceausist din 1985, si revitalizat, tot printr-un act normativ, doi ani mai tarziu. Cum in perioada respectiva industria miniera era in floare, iar consumul de apa era mai mare decat putea sa asigure Barajul Firiza, mintile luminate ale erei comunismului au propus o solutie inedita: amenajarea unui baraj dincolo de Deal, care sa comunice cu Firiza. Asa s-a nascut proiectul giganticului baraj Runcu. Degraba s-au inaltat camine muncitoresti, au fost aduse utilaje si muncitori, luati cu hei-rup-ul de pe santierele patriei din Maramuresul Istoric. In vremurile „de aur” ale comunismului, la acest baraj lucrau chiar si 800 de oameni. Numai ca a venit Revolutia si, odata cu ea, regresul activitatii miniere. Giganticul proiect nu-si mai gasea practic utilitatea, pentru ca, in zona Baii Mari, consumul de apa a scazut. Asa ca, s-a intocmit un nou studiu de fezabilitate si noi documentatii. De aceasta data, acumularea Runcu trebuia sa asigure doar o rezerva de apa pentru Baia Mare si Baia Sprie. Cea mai mare cantitate din imensul volum de 27 de milioane de metri cubi urma sa asigure alimentarea cu apa a zeci de localitati din Maramuresul Istoric, de pe valea Marei, Izei, Cosaului, Tisei, inclusiv municipiul Sighetu Marmatiei. Numai ca, in primii ani de dupa Revolutie, desi toti politicienii trambitau necesitatea realizarii proiectului, fondurile au venit cu „taraita”, astfel ca, vreme de aproape 7 ani santierul a fost „mort”. In preajma alegerilor, diferiti guvernanti, secretari de stat sau parlamentari care se perindau in Maramures, isi aduceau aminte brusc de doua proiecte ale Maramuresului: Runcu si tunelul pe sub Gutai. Numai ca, imediat dupa alegeri, „prioritatea zero Runcu” era uitata... Din evaluarile specialistilor, intregul proiect se cifreaza la fabuloasa suma de 3285 de miliarde de lei vechi, din care, potrivit unor date furnizate de Lucia Ana Varga, pana la finele anului 2005, se alocasera doar 10%. Cu tot cu fondurile alocate de comunisti, pana acum din proiectul ce vizeaza acumularea Runcu s-a executat un procent de doar 40%. In acelasi ritm, pentru finalizarea lui, constructorul spune ca ar fi fost nevoie de inca 40 de ani. Ciudat e ca nici macar politicienii care au ocupat fotoliile inalte in judet din 1990 incoace nu s-au aratat prea interesati de lucrare. Niciun prefect si niciun presedinte de Consiliu Judetean nu a vizitat in timpul mandatului santierul de la acumularea Runcu. Iar primarii care trebuiau sa beneficieze de giganticul proiect s-au resemnat la gandul ca nu vor vedea niciodata barajul si au realizat retele de alimentare cu apa in regim propriu, fie din fonduri locale, fie din fonduri europene. Gheorghe Nemes, directorul Socot, firma care executa lucrarile, spune ca, daca am aduna banii cheltuiti de fiecare localitate pentru aductiunile de apa, suma ar fi suficienta pentru finalizarea barajului Runcu. Dupa Revolutie s-au avansat mai multe termene de finalizare a acumularii, cel mai optimist fiind 2010. Doar ca, din fonduri proprii, Guvernul n-ar fi putut suporta niciodata o asemenea investitie intr-un timp atat de scurt. Daca mai punem la socoteala si hatisul birocratic in care s-au pierdut miliarde, avem tabloul complet al cauzelor pentru care proiectul s-a executat cu viteza melcului. De exemplu, spre finele anului trecut, Guvernul a alocat vreo 11 miliarde pentru Runcu, numai ca banii au ajuns in Trezorerie chiar in ultima zi a anului, nemaiputand fi folositi. Recent insa, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei a aruncat un „colac de salvare” de 50 de milioane de Euro, la care se va adauga si o contributie de la Guvernul Romaniei. Constructorul Socot SA spune ca banii sunt suficienti pentru finalizare proiectului si ca, in 5 ani, acumularea Runcu ar putea deveni realitate. Rusinos e insa faptul ca fondurile nu vin in urma „lobby-ului” intens al oficialilor romani, ci datorita faptului ca reprezentantul BDCE pentru Europa Centrala si de Est a vizitat Runcu si a promis sa gaseasca fonduri pentru finalizarea acumularii. Nemes povesteste ca: „A functionat relatia interumana. Reprezentantul BDCE pe Europa Centrala si de Est este un turc care traieste la Paris si iubeste Romania. a venit in zona, a vazut Runcu, s-a implicat si pana la urma a reusit. Altfel ne trebuiau 40 de ani sa terminam proiectul. Runcu facea parte dintr-o amenajare hidroenergetica ce cuprindea Firiza, alimentarea Baii Mari si Runcu, in prima etapa era Brazi - Valea Neagra si in a doua etapa, barajul care sa completeze Firiza, pentru ca va lucra cu Firiza. Cand n-are Firiza suficienta apa, pleaca din Runcu, cand nu, se stocheaza in Runcu. Contribuie si la alimentarea cu apa a Baii Mari si Baii Sprii si ar asigura alimentarea cu apa pentru Maramuresul Istoric - Valea Marei, pana la Vadu Izei, Valea Cosaului, Valea Izei - din Sighet pana la Barsana, si pe lunca Tisei pana la Sapanta si municipiul Sighet. Dar proiectul a fost blocat multi ani din lipsa de fonduri. Din 1993 pana in 2000 a fost blocat. Daca alimentarile cu apa din comunele astea erau oprite, din banii alocati se termina Runcu. Si inca mai sunt proiecte in derulare, pentru ca nu exista o strategie unitara”. Saptamana trecuta au fost alocate primele fonduri din transa BDCE, dar primarii localitatilor care vor beneficia de apa de la Runcu sunt inca sceptici. Au mai auzit de termene-record de finalizare a proiectului care nu s-au realizat... Drept urmare, cei mai multi nu vor sa renunte la proiectele lor de alimentare cu apa in regim propriu, desi, in acest fel, Statul plateste practic de doua ori pentru aceeasi lucrare. Iar la final, una va deveni inutila. In mod ironic, dupa doua decenii de asteptari, amanari si sperante, acum se pune in discutie utilitatea acumularii Runcu, un proiect in care s-au pompat deja sute de miliarde si care va costa in final peste 3200 de miliarde de lei vechi. Mai mult, unii dintre alesi declara cu nonsalanta ca nu vor „sa bea apa de la Runcu”. Gheorghe Bohotici, primarul din Desesti, spune: „Noi am depus pe Ordonanta 7 si acum depunem pe Masura 322 proiect pentru apa si canalizare. Ne dorim un proiect integrat cu apa, canalizare si un drum. La noi nu s-a investit inca in captarea surselor de apa. Oricum, n-avem noi treaba cu Runcu, pentru ca nu vrem sa bem apa de la Runcu. Noi avem fantani cu apa buna pe aici si oamenii nu vor nici sa auda de apa cu cloruri si altele. Chiar daca ar fi solutia cu Runcu, oamenii n-ar fi de acord. Noi vrem sa avem alimentare cu apa din surse proprii de apa”. In schimb, altii asteapta apa de la Runcu, dar au nevoie de confirmari de la „domnii de sus”. Ion Covaci, primarul din Sarasau, a exclamat: „Sa dea Dumnezeu! Dar si in 2004 s-a spus ca e gata barajul in 5 ani. Noi am luat in considerare ca va fi si apa de la Runcu, dar ne-am gandit la niste puturi forate, care vor fi acum pe Masura 322. S-a investit in puturile forate in 2000-2004. Noi incercam cu solutia asta pana va veni apa de la Runcu. Dar guvernantii sau Consiliul Judetean trebuiau sa spuna: Runcu va alimenta Baia Mare si Maramuresul Istoric, si atunci nicio primarie nu-si baga banii sa gaseasca surse proprii.” Si in comunele Barsana si Calinesti se lucreaza la reteaua de alimentare cu apa. Iar altii, care nu au reusit inca sa realizeze alimentarea cu apa, au cautat alte solutii decat Runcu. Mihai Negrea, primarul din Oncesti spune ca e „100% de acord” cu proiectul Runcu: „Inca nu am terminat lucrarile la reteaua de alimentare cu apa. Suntem gata cu studiul de fezabilitate. Anul viitor vrem sa ne legam la reteaua de alimentare de la Barsana, unde acum se lucreaza. Speram ca solutia apei de la Barsana sa fie doar una provizorie. Acum vom plati curent si normal ca ne-ar conveni cheltuieli mai mici. Alimentarea vine electric, ca-i cu fantani, cu puturi. Daca ar exista apa de la Runcu, toata lumea ar fi de acord”. Numai ca, la o evaluare mai detaliata a costurilor, s-ar putea ca nici alimentarea de la Runcu sa nu mai fie atat de rentabila. Subprefectul Stefan Gonczi explica faptul ca proiectul a fost gandit la alti parametri economici si intr-o perioada in care costurile nu erau o problema atat de mare. Astazi, „este foarte posibil ca facandu-se niste calcule economice sa rezulte ca transportul apei pana in Sighet sau Mara de exemplu, sa fie cu mult mai scump decat as fora niste puturi. Daca in perioada cand a fost conceput barajul Runcu asemenea probleme economice nu prea se puneau, acum primeaza tocmai acestea”. Mai mult, Gonczi spune ca „scenariul” alimentarii cu apa a Maramuresului Istoric ar putea „pica” tot din motive economice, iar acumularea Runcu sa se intoarca la utilitatea initiala, aceea de rezerva de apa a Baii Mari: „Oricum, va fi bine pentru Baia Mare, pentru ca este realizata legatura intre Runcu si acumularea Stramtori Firiza. Urmeaza sa se analizeze daca este rentabil sa alimenteze localitati din Maramuresul Istoric, iar daca nu, va ramane pentru completarea debitului din bazinul Baia Mare. Asta, cu atat mai mult cu cat se doreste ca din Baia Mare sa se prelungeasca reteaua de apa spre Recea, Sacalaseni etc. Atunci e bine sa ai o rezerva de apa. Chiar nu stiu daca sunt rentabile sau nu investitiile pentru alimentari cu surse de apa proprii in localitatile din Maramuresul Istoric. Asta trebuie calculat”. Desi robinetul BDCE a fost deschis, nimeni nu baga mana-n foc ca termenul de 5 ani va fi respectat de aceasta data. Daramite ca „pomparea” a peste 3200 de miliarde in acest proiect este justificata si rentabila. „Am mai auzit…” Subprefectul Stefan Gonczi isi aminteste: „Am mai auzit acum 10 ani, ca in 5 ani e gata investitia. Barajul de la Runcu este un baraj de acumulare. Este un rezervor din care urmeaza sa fie livrata apa atat pentru bazinul Baia Mare, cat si pentru bazinul Tisei din Maramuresul Istoric. Asa a fost gandit. De ce pentru Baia Mare? Pentru ca lacurile au o durata de viata, in timp se colmateaza. Si atunci s-a gandit o acumulare la Runcu, urmand ca aceasta sa compenseze o eventuala colmatare a surselor de apa existente. Dar eu stiu acest proiect de vreo 25 de ani, asa ca nu mai stiu daca sunt optimist gandindu-ma la finalizarea lui”. Inundarea Cheilor Tatarului Odata cu constructia acumularii Runcu, o buna parte din rezervatia naturala Cheile Tatarului, singurele chei in andezite, va fi „inecata” intr-un procent covarsitor sub ape. Scenariul a provocat revolta din partea ecologistilor si iubitorilor de natura, insa proiectul a ramas neschimbat. Gheorghe Nemes, managerul Socot SA, spune ca „doar o treime din Cheile Tatarului va fi inundata. Dar vor fi mai spectaculoase asa. Se va putea merge cu barca pana sub ele, sa se vada lichenii aceia. Iar in perioada de seceta, vor fi descoperite”. Ultimul apel din Senat Ultima si, probabil, singura interpelare pe tema proiectului de la Runcu a fost facuta de senatorul PNL, Ioan Corodan. Acesta a aratat care vor fi beneficiile acumularii Runcu: „In primul rand, va suplimenta debitul vechiului baraj cu o mare parte din resursele naturale ale raului Mara, aceasta suplimentare facandu-se printr-o galerie cu o lungime de 8473 m si, fiind posibila cu eforturi minime, intrucat diferenta de nivel dintre cele doua acumulari este de 350 m, potentialul hidro va fi valorificat prin doua centrale hidroenergetice care vor permite producerea de energie electrica cu o putere instalata de 28 MW. In al doilea rand, realizarea acumularii Runcu va rezolva definitiv alimentarea municipiului Baia-Mare si ar permite extinderea retelelor de apa in zonele limitrofe acesteia, intrucat disponibilul de apa in aceasta zona va fi sporit cu 950 l/s, iar extinderea s-ar putea face cu investitii minime, nemaifiind necesare si alte statii de tratare sau surse de apa bruta. De asemenea, acest baraj ar asigura resursa de apa potabila si pentru zona de nord-vest a judetului, o mare parte dintre aceste localitati nedispunand de sisteme centralizate de apa potabila, iar cealalta parte avand mari probleme cu resursele de apa bruta.” Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro