30 iunie 1934 – „divortul” sangeros dintre SS si SA

La jumatatea anului 1934, sub ordinele lui Ernst Röhm se aflau 400.000 de oameni inregimentati in batalioanele de asalt SA. Membrii SA erau scandalagii, badarani si incepusera sa fie stanjenitori pentru Adolf Hitler care, ajuns cancelar al Reichului, era preocupat sa ofere opiniei publice internationale imaginea unei Germanii disciplinate. Hitler era numai in teorie conducatorul SA-ului, seful suprem al SA-ului fiind de fapt Röhm, comandantul-sef care facuse din SA armata sa personala. O armata de temut, chiar mai puternica decat Reichswehrul. O alta rivalitate a capatat un caracter mai acut in 1934: cea dintre Himmler si Röhm. De vreme ce SS-ul nu era decat un detasament special al SA-ului, in teorie Himmler continua sa fie subalternul lui Röhm. In fapt, Röhm nu avea nici o putere asupra SS-ului. Totusi, Himmler ardea de dorinta de a se descotorosi definitiv de el. Acest lucru avea sa fie posibil datorita Gestapoului, care se afla exclusiv in subordinea lui si in conducerea caruia Röhm nu avea niciun drept de amestec. La randul sau, Göring astepta si el momentul sa-si doboare un mai vechi dusman. Urmarea a fost ca Röhm si statul-major al SA-ului erau tinuti sub o continua supraveghere. Pentru Himmler si Göring, Röhm era inamicul nr. 1. Conflicte latente Apropiatii lui Hitler incercau sa-l determine pe acesta sa reprime in fasa o revolta a SA-ului. In 1933, Hitler ii avertizase pe toti sefii SA-ului: „Sunt hotarat sa reprim cu brutalitate orice tentativa care ar urmari sa tulbure ordinea actuala (…) Oricine se va ridica impotriva autoritatii statornicite a statului va fi luat cu brutalitate de guler, fara sa se tina seama de pozitia lui”. Cu toate acestea, Röhm nu a dat prea mare importanta acestui avertisment si a continuat sa priveasca cu seninatate posibilitatea unui conflict cu Hitler. Daca masa nazistilor ar fi arbitrat conflictul, nu e sigur cine ar fi invins, dominatia lui Hitler nefiind inca pe deplin consolidata in partid. Exista insa o forta de care Röhm nu a tinut seama. Aceasta era dubla armata comandata de Himmler. SS-ul alcatuia o garda pretoriana de temut. Desi din punct de vedere numeric era inferior SA-ului, SS-ul numara totusi 200.000 de oameni grupati in 85 de regimente de elita, infinit superioare din punct de vedere al pregatirii detasamentelor SA. Si mai exista armata secreta a lui Himmler: Gestapoul. Röhm era iritat de faptul ca nu obtinuse decat un post de ministru fara portofoliu in cabinet. La inceputul anului 1934, atitudinea lui Röhm a devenit fatis ostila. Gestapoul, care-l supraveghea indeaproape, constata ca multi opozanti din randurile partidului nazist luau legatura cu el. SA-ul insusi se afla sub supraveghere. Aproape zilnic Hitler primea rapoarte menite sa-i atraga atentia ca Röhm il critica. Desfraul lui Röhm devenise aproape public, in vreme ce oamenii lui de incredere comiteau cele mai grave abuzuri. Dar toate acestea nu erau suficiente pentru a-l determina pe Hitler sa actioneze. In iunie 1934, Gestapoul cerceta cu febrilitate documentele pe care le adunase de luni de zile cu privire la Röhm si la clica sa. Din fiecare document erau extrase cate un pasaj, o fraza, un cuvant, cateva nume. Se lucra cu migala, ca la un adevarat mozaic. Din elementele acestea disparate trebuia construit un tot unitar, un ansamblu care sa-l inspaimante pe Hitler si sa declanseze in el hotararea brutala mult asteptata. Numai dovada unei conspiratii, a unei iminente lovituri de stat care i-ar fi primejduit viata, l-ar fi putut scoate din nehotarare pe Hitler. Violentele de limbaj ale lui Röhm, excesele, izbucnirile si toate imprudentele sale fusesera inregistrate de miile de ochi ai Gestapoului, care vazusera in ele tot atatea dovezi ale unui complot menit nu numai sa forteze mana lui Hitler, dar chiar sa-l rastoarne, asasinandu-l, la nevoie. Decapitarea SA-ului Simtind primejdia, Röhm a dat un comunicat in 19 iunie 1934, prin care anunta ca intregul SA va intra in concediu pe o perioada de o luna de zile, incepand cu data de 1 iulie. In timpul acestei vacante, purtarea uniformelor de catre membrii SA era interzisa. In felul acesta, Hitler putea avea garantia ca zvonurile care circulau in legatura cu o lovitura de stat erau neintemeiate. Ca sa intareasca aceasta garantie, Röhm s-a instalat la Bad-Wiesse, o mica statiune termala bavareza. Cu prilejul despartirii, Röhm intentiona sa-i adune in jurul aceleiasi mese, la Bad-Wiesse, pe toti conducatorii grupelor SA. Himmler si Heydrich l-au informat pe Hitler ca banchetul era doar un pretext pentru a-i aduna laolalta pe toti sefii SA-ului si ca o lovitura de stat e iminenta. Gestapoul s-a pregatit sa treaca la actiune. Din data de 28 iunie, cadrele politiei au fost consemnate. In 29 iunie, Himmler l-a instiintat pe Hitler ca formatiunile inarmate ale SA-ului urmau sa porneasca a doua zi la atac si sa ocupe cladirile guvernamentale. Mai mult, o echipa deja desemnata ar fi urmat, cica, sa-l asasineze pe Hitler. Potrivit lui Himmler, intre Röhm si generalul de artilerie von Leeb, seful regiunii militare München, se incheiase un acord care prevedea ca armele care se gaseau in depozitele clandestine ale armatei sa fie predate SA-ului. In cele din urma, Hitler s-a hotarat sa distruga SA-ul. Himmler si Göring trebuiau sa conduca represaliile in Berlin, in vreme ce Hitler si Goebbels in München. La ora 7 dimineata, in 30 iunie 1934, Hitler se afla la Bad-Wiesse, insotit de oameni din SS, membri ai Gestapoului si militari. Garda SA care se afla in fata hotelului „Hanslbauer”, unde erau cazati Röhm si insotitorii acestuia, s-a lasat arestata fara sa opuna rezistenta. In hotel nimeni nu se trezise inca. Sala de mese era pregatita pentru banchet. Toate acestea ar fi trebuit sa-i apara lui Hitler ca niste anomalii pentru oameni care se pregateau de puci, dar Hitler era prea nervos pentru a mai fi atent la detalii. Hitler s-a repezit in camera lui Röhm. Surprins in timp ce dormea, acesta a fost arestat inainte de a face vreo miscare, in vreme ce Hitler il improsca cu injuraturi. Un detasament venit sa schimbe garda a fost si el dezarmat, fara sa opuna rezistenta. Operatia principala, intrucat era vorba de arestarea statului-major al „complotului”, s-a realizat in cateva minute, fara cea mai mica dificultate. Doar doi membri SA, gasiti in acelasi pat, au fost ucisi. Catre ora 8, convoiul a pornit spre München, ducandu-l pe Röhm si pe camarazii sai sumar imbracati si cu catusele la maini. Pe drum au intalnit cativa sefi ai SA-ului, care se indreptau spre Bad-Wiesse. Si acestia au fost arestati. In oras, SS si Gestapo incepusera inca din zori sa aresteze diferite persoane care figurau pe listele intocmite de Gestapo cu saptamani in urma. La comanda SA-ului a fost numit Victor Lutze. Represiune salbatica Peste 200 de „prizonieri de razboi” au fost transferati in inchisoarea din Stadelheim. Multi nu aveau nici o legatura cu SA, dar erau considerati adversari politici. In seara aceleiasi zile, Hitler a bifat 110 nume de pe listele intocmite de Gestapo, cerand ca respectivii sa fie executati. Ingrozit de numarul mare al victimelor, Frank, ministrul de justitie al Bavariei, a intervenit pe langa Hitler si a obtinut revizuirea listei. In cele din urma, au ramas doat 19 nume, printre care se afla si cel al lui Röhm. Acestuia i s-a sugerat sa se sinucida, dar fostul sef al SA-ului s-a prefacut ca nu intelege aluzia. Timp de zece minute, lui Röhm i s-a lasat un pistol in celula, dar acesta nu s-a atins de el. Ca urmare, Röhm a fost impuscat de doi membri SS, unul dintre acestia fiind Eicke, comandantul lagarului de la Dachau. A urmat executia celorlalti condamnati. Acestia au fost scosi in curtea inchisorii si impuscati de un pluton SS comandat de Sepp Dietrich. Represiunile de la Berlin au fost mult mai salbatice. Himmler, Heydrich si Göring aveau fiecare o lista. Unii dintre cei vanati de SS si Gestapo au fost ucisi pe loc, altora li s-a luat un simulacru de interogatoriu inainte de a fi dusi in fata plutonului de executie. Plutonul tragea de la cinci metri distanta de condamnati, iar zidul la care au fost pusi a ramas patat cu sange luni de zile. S-a profitat de acest prilej ca sa fie lichidati toti cei care stanjeneau, cei care, asa cum avea sa afirme un lider nazist, in timpul procesului de la Nürnberg, „nu erau prea indragiti”. Multi au fost impuscati din greseala: de pilda criticul muzical Schmidt, impuscat in locul unui medic cu acelasi nume sau conducatorul organizatiei Hitlerjugend din Saxonia, Lämmermann, al carui nume se strecurase in chip inexplicabil pe lista oamenilor care trebuiau ucisi. Vaduvele lor au primit cenusa decedatilor prin posta, insotita de o scrisoare de scuze. Executiile s-au oprit pe 1 iulie, la orele pranzului. In total, au fost executate cateva sute de persoane, probabil chiar 1.000, dintre care doar 200 din SA. Portretul sefului SA-ului Pe vremea aceea era un barbat sanguin si masiv. Grasimea ii acoperea un redutabil edificiu muscular. Nu era obez ca Göring, dar calaria pe care o practica cu asiduitate nu putea combate efectele banchetelor la care se indopa ore in sir. Pe trupul acesta cam prea gros, dar puternic, se sprijinea cel mai autentic cap de bruta care se putea imagina. Obrazul apopleptic, aproape rotund, cu barbia dubla si falci zdravene, era strabatut de o retea de vinisoare violacee. Sub fruntea larga si joasa, sclipeau doi ochi mici si foarte vii, infundati in orbite si inecati in masa de grasime a fetei. Obrazul acesta era brazdat de o cicatrice profunda, care accentua si mai mult aerul lui de brutalitate innascuta. Buza de sus, foarte lunga, era ascunsa de o mustata triunghiulara, scurta si aspra, care-i acoperea toata gura, subtire si mare. Avea parul tuns scurt si intotdeauna bine pieptanat. Doua urechi mari si ascutite, cu varfurile indoite brusc in afara ii dadeau oarecare asemanare cu un faun. Intregul sau anturaj, pana si soferul si ordonanta, era compus din homosexuali. Seful SA-ului se inconjura de „efebi” pe care-i alegea pentru frumusetea lor fizica si pe care-i pervertea cu placere daca nu erau cumva dinainte pervertiti. Legalizarea asasinatelor Pe 2 iulie, toate documentele privitoare la actiunile din ultimele doua zile au fost arse. Versiunea oficiala a evenimentelor a fost prezentata de Göring, fiindca mai multe ziare din provincie incepusera sa scoata numere speciale, iar presa internationala punea intrebari stanjenitoare. Göring a vorbit despre o incercare de puci si despre o tradare a reactiunii. Pe 3 iulie, s-a tinut un consiliu de ministri. Asasinatele trebuiau cumva legalizate. Nici unul dintre cei prezenti nu a avut curajul sa protesteze. Ministrii i-au adus multumiri lui Hitler ca a salvat Germania de haosul rebel si au adoptat in unanimitate o lege al carei unic articol stipula: „Masurile luate la 30 iunie, 1 si 2 iulie 1934 pentru a contracara tentativele de tradare si de inalta tradare sunt considerate ca masuri urgente de aparare nationala.” Batranul maresal Hindenbrug l-a felicitat pe Hitler printr-o telegrama. Hitler s-a multumit sa afirme ca „potrivit unei legi de fier”, se instituise „judele suprem al poporului german.” Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro