29 iulie 1946 – inceputul lucrarilor Conferintei de pace de la Paris „Cinci tratate si

Dupa victoria coalitiei antifasciste in cel de-al doilea razboi mondial, pe primul plan al vietii internationale s-a pus problema organizarii postbelice a lumii si a pacii. In acest scop a avut loc Conferinta de pace de la Paris, care urma sa pregateasca tratatele de pace cu Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda. Cele cinci tratate incheiate constau dintr-o parte introductiva si din clauze teritoriale, politice, militare, economice, precum si din stipulatii privind reparatiile si restituirile. Inceputa la 29 iulie 1946, Conferinta de pace de la Paris a fost convocata de marile puteri invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial (SUA, URSS, Marea Britanie, Franta si China). Delegati din 21 de tari s-au intalnit la Paris pentru a decide conditiile de pace pentru cei cinci aliati ai Germaniei, din cel de-al doilea razboi mondial. Lucrarile conferintei s-au desfasurat la Palatul Luxembourg. „Acest templu traditional al bunelor maniere si al respectabilitatii burgheze avea sa rasune de ecourile incongruente ale noii diplomatii: dialoguri ale surzilor, presarate cu imputari dintre cele mai injurioase, in sedinta, dupa incercarile de targuiala facute pe culoare”, afirma André Fontaine. Tratatele de pace cu Italia, Bulgaria, Romania, Finlanda si Ungaria au fost semnate abia la 10 februarie 1947, intr-o atmosfera pompoasa in Salonul Orologiului din Quai d’Orsay. Puternicii zilei au fixat prin intermediul unor documente o realitate care deja incepuse sa scape calculelor sau iluziilor lor. Ideea de a fi voit sa se reglementeze soarta satelitilor Germaniei, inaintea Austriei si a Germaniei insasi, poate parea stranie. Pe de o parte, era vorba de vointa de a se restabili mai intai conditiile de existenta normale pentru cei care se degajasera la vreme de influenta hitlerista si isi castigasera cu arma in mana iertarea Aliatilor, iar pe de alta parte, se poate vorbi de constiinta dificultatii unui asemenea angajament. Tocmai de aceea, istoricul André Fontaine vorbeste despre „cinci tratate si nici o pace”. Divergentele de opinii dintre Aliati in privinta divizarii Germaniei a impiedicat incheierea unui tratat de pace cu Germania pana in momentul reunificarii acesteia, in 1990. Au fost reglementate insa cateva chestiuni privitoare la granitele Germaniei: regiunea sudeta era retrocedata Cehoslovaciei, „Anschluss”-ul era anulat si i se restituia Austriei independenta, Franta reintra in posesia Alsaciei si Lorenei, granita cu Polonia urma linia Oder-Neisse, iar orasul Königsberg, cu regiunea invecinata, erau transferate URSS. In ceea ce priveste Austria, un tratat de pace cu acest stat a fost incheiat abia in 1955. Dupa cum sustinea Henry Kissinger, „razboiul s-a terminat cu un vid geopolitic. Echilibrul puterii fusese distrus, iar un tratat de pace cuprinzator a ramas imposibil de formulat. Perioada postbelica avea sa se transforme intr-o lupta prelungita si dureroasa pentru realizarea in fapt a reglementarilor care scapasera printre degete conducatorilor inainte ca razboiul sa ia sfarsit.” Reparatii si compensatii bulgare Tratatul de pace cu Bulgaria consemna incheierea armistitiului de catre aceasta cu aliatii la 28 octombrie 1944 si participarea ei de la aceasta data la razboiul impotriva Germaniei. Erau recunoscute granitele Bulgariei din 1941. Pentru viitor, Bulgaria se obliga sa asigure drepturile si libertatile fundamentale, sa elibereze simpatizantii fortelor aliatilor aflati in inchisori, sa dizolve organizatiile fasciste si cele care faceau o propaganda ostila contra Natiunilor Unite. De asemenea, Bulgaria trebuia sa furnizeze martori pentru procesele criminalilor de razboi la cererea oricarei tari din cadrul Natiunilor Unite si se obliga sa recunoasca celelalte tratate de pace. In schimb, fortele aliate urmau sa se retraga din Bulgaria in timp de 90 de zile. Reparatiile si compensatiile urmau sa se faca conform principiului compensatiilor partiale, avand in vedere contributia adusa la infrangerea Germaniei. In timp de opt ani, produsele agricole si industriale trebuiau sa acopere cele 45 de milioane de dolari datorate Greciei si cele 25 de milioane datorate Iugoslaviei. Bulgaria trebuia sa restituie toate bunurile capturate de la Natiunile Unite. Disparitia Italiei din randul puterilor coloniale Tratatul de pace cu Italia mentiona in preambul vina acesteia pentru provocarea razboiului impotriva statelor aliate si asociate, dar, pentru ca la 13 octombrie 1943 se alaturase Natiunilor Unite, i se acorda calitatea de cobeligeranta. Clauzele teritoriale prevedeau revenirea Italiei la frontierele existente la 1 ianuarie 1938, cu unele mici modificari in favoarea Frantei. Italia era obligata sa cedeze Iugoslaviei un mic teritoriu si cateva insule, printre care Pelagosa. S-a fixat si frontiera cu teritoriul liber Triest, care a fost pus sub jurisdictia Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite. Impreuna cu Iugoslavia, Italia trebuia sa colaboreze pentru garantarea securitatii acestui teritoriu. Clauza privitoare la colonii stipula obligatia Italiei de a renunta la toate drepturile si titlurile asupra posesiunilor teritoriale din Africa: Libia, Eritreea, Somalia si de a lichida administratia italiana din aceste teritorii in maximum un an. Italia mai recunostea suveranitatea si independenta Albaniei, toate acordurile din perioada de ocupatie fiind anulate, independenta si suveranitatea Ethiopiei, careia se obliga sa-i restituie toate bunurile ridicate de trupele italiene. Italia a fost obligata sa renunte la cea mai mare parte a peninsulei Istria si o parte din insulele din Marea Adriatica in favoarea Iugoslaviei si la insulele dodecaneze in favoarea Greciei. Italia se obliga sa restabileasca toate drepturile democratice fundamentale, sa dizolve si sa interzica toate organizatiile fasciste de pe teritoriul sau, sa aresteze si sa judece criminalii de razboi. In privinta reparatiilor de razboi, Italia era obligata sa furnizeze marfuri in valoare de mai multe sute de milioane de dolari catre URSS (100 de milioane), Albania (5), Ethiopia (25), Grecia (105) si Iugoslavia (125). Anularea Dictatului de la Viena Tratatul de pace cu Ungaria mentiona ca aceasta tara a rupt legaturile cu Germania la 28 decembrie 1944 si a incheiat armistitiul cu aliatii la 20 ianuarie 1945. Frontierele Ungariei cu Austria, Iugoslavia si Romania au fost stabilite la cele din 1 ianuarie 1938. Dictatul de la Viena era declarat nul si neavenit. Tratatul mai prevedea restabilirea drepturilor si libertatilor democratice fundamentale, concomitent cu dizolvarea organizatiilor fasciste, paramilitare etc. In interior, trebuiau judecati criminalii de razboi si pentru acelasi scop Ungaria avea obligatia sa furnizeze martori la cererea oricarui aliat. Starea de razboi dintre Ungaria si Romania inceta odata cu semnarea tratatelor, recunoasterea valabilitatii acestora fiind obligatorie. La fel ca in cazul Bulgariei, fortele aliate urmau sa se retraga in termen de 90 de zile. Reparatiile Ungariei au fost fixate la suma de 300 de milioane de dolari. In timp de opt ani, ea trebuia sa plateasca URSS o contributie de 200 de milioane de dolari in vase fluviale, masini, grau si alte materii prime. Iugoslavia si Cehoslovacia primeau fiecare o despagubire de 50 de milioane de dolari. Trupe sovietice in Romania Guvernul Romaniei a cerut recunoasterea calitatii Romaniei de tara cobeligeranta si inlaturarea din proiectul de tratat a clauzelor economice care afectau situatia tarii. Guvernul roman a propus, de asemenea, ca problemele legate de regimul Dunarii, care urmau a fi luate in dezbaterea conferintei, sa fie solutionate printr-o conventie speciala incheiata intre tarile riverane. Cu toate ca marile puteri au recunoscut contributia militara a Romaniei la infrangerea Germaniei naziste, Romania nu a primit statutul de tara cobeligeranta. In problema reparatiilor, despagubirile Romaniei fata de Uniunea Sovietica au fost fixate la suma de 300 de milioane de dolari „platibili in decurs de opt ani”, in produse petrolifere, cereale, lemn, nave maritime si fluviale, utilaj divers si alte marfuri. In urma tratatului, Romania a redobandit Transilvania, dar a cedat Uniunii Sovietice Basarabia si nordul Bucovinei. Totodata, a fost confirmata suveranitatea Bulgariei asupra sudului Dobrogei. Partea a patra a tratatului prevedea ca „toate fortele aliate vor fi retrase din Romania in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a tratatului de fata, Uniunea Sovietica si-a rezervat dreptul de a pastra pe teritoriul roman fortele armate care i-ar putea fi necesare pentru mentinerea liniilor de comunicatie ale armatei sovietice in zona sovietica de ocupatie din Austria.” Puterile aliate se angajau prin tratatul semnat cu Romania sa sprijine intrarea acesteia in Organizatia Natiunilor Unite. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro