28 iunie: Asasinatul de la Sarajevo, pretextul care a dus la declanșarea Primului Război Mondial

 La data de 28 iunie 1914 la Sarajevo în Bosnia, a avut loc asasinarea de către naționalistul sârb Gavrilo Princip, a arhiducelui Franz Ferdinand moștenitorul tronului Austro-Ungariei, iar acest asasinat a fost ,, scânteia'' ce a dus la izbucnirea Primului Război Mondial.

Astfel, în ziua de duminică, 28 iunie, Franz Ferdinand și soția sa Sofia, sosiți de la Viena în urmă cu trei zile, au participat la slujba religioasă ținută la capela hotelului unde erau cazați, apoi au plecat la ceremonia organizată în onoarea lor la primăria orașului. Pe drum, în timp ce traversau un pod peste râul Milijacka, un naționalist sârb, pe nume Nedjelko Cabrinovic a aruncat o bombă spre mașina care-i transporta pe prințul moștenitor și pe soția sa. Au fost rănite douăsprezece persoane, însă nimeni nu a fost ucis, atentatorul fiind repede arestat. După ce a ajuns la Primărie și a ținut un discurs, Franz Ferdinand i-a cerut șoferului să-l ducă la spital pentru a vizita victimele atentatului comis împotriva sa. Șoferul însă a luat-o pe o cale greșită și după ce a trecut pe Podul Imperial, mașina a ajuns pe o stradă foarte îngustă nemaiputând înainta. Astfel când mașina s-a oprit un alt naționalist sârb, pe nume Gavrilo Princip, a tras cu pistolul și l-a lovit pe prințul moștenitor în gât și pe soția sa, prințesa Sophia, în stomac. Oamenii din jur s-au aruncat asupra sa și n-a mai reușit să-și folosească arma, dar a reușit să înghită o pastilă cu cianură care însă nu și-a făcut efectul. Mașina imperială s-a îndreptat rapid spre reședința guvernatorului, dar pe drum prințesa Sophia și-a pierdut cunoștința și s-a prăbușit pe genunchii soțului ei care începuse să sângereze din ce în ce mai mult. Rănită mortal prințesa Sophia a murit la ora 10:45, iar 15 minute mai târziu a murit și principele moștenitor Franz Ferdinand. După atentat, consiliul de miniștri austro-ungar a dat Serbiei un dur ultimatum, cerând arestarea urgentă a celor care au planificat atentatul, considerând în același timp Serbia direct responsabilă pentru cele întâmplate la Sarajevo. Ultimatumul însă nu a fost acceptat de către Serbia, iar acest răspuns a făcut ca Austro-Ungaria să declare război acestei țări și să o atace, determinând astfel Rusia să intre în război. În replică, Germania, aliata Austro-Ungariei, va declara război Rusiei și apoi Franței, iar începând din acest moment, războiul va lua amploare și va antrena în această uriașă conflagrație un mare număr de state de pe toate continentele, conflagrație în care și-au pierdut viața milioane de oameni.

1914

După atentat, Consiliul de Miniștri Austro-Ungar a dat Serbiei un ultimatum, deoarece era considerată responsabilă de cele întâmplate. În fapt, acesta era un motiv prin care Imperiul Austro-Ungar își putea extinde influența asupra zonelor din Balcani. Având în vedere faptul că ultimatumul nu a fost acceptat, la 28 iulie 1914 Serbia a fost  atacată. Aceasta s-a aliat cu Imperiul Țarist.

În august 1914, Germania (care era aliata Austro-Ungariei) a declarat  război Belgiei și Franței, atacând Belgia, pentru a-și asigura traseul spre Franța. Marea Britanie a ales să intre în război alături de dominioanele sale, Australia, Canada, India, Noua Zeelandă și Uniunea Africii de Sud, împotriva Germaniei. S-a alăturat războiului și Japonia, aliată a Marii Britanii, acesta fiind momentul în care  conflagrația a devenit mondială.

La 3 august 1914 a avut loc Consiliul de Coroană, întrunit la Castelul Peleș de la Sinaia în prezența regelui Carol I, a principelui moștenitor Ferdinand, a primului ministru Ion I.C. Brătianu, a tuturor membrilor guvernului și a foștilor prim-miniștri conservatori și liberali. Regele Carol I s-a pronunțat pentru intrarea României în război alături de Puterile Centrale. Ideea a fost sprijinită numai de Petre P. Carp, care considera acest război ca fiind o nouă înfruntare între germanism şi panslavism. În opinia lui Petre P. Carp expansiunea Rusiei reprezenta pentru România primejdia cea mai mare. În urma unor aprinse dezbateri, Consiliul de Coroană a respins intrarea ţării noastre în război alături de Puterile Centrale, întrucât acestea, prin agresiunea asupra Serbiei, încălcaseră caracterul defensiv al Tratatului din 1883. Astfel, s-a hotărât adoptarea unei politici de neutralitate armată, decizie în concordanță cu interesele naționale ale României. Regele Carol I, monarh constituțional, s-a supus voinței generale.

Au urmat o serie de presiuni diplomatice exercitate asupra României de către puterile beligerante pentru a intra în război. Antanta a promis sprijin pentru unirea cu statul român a provinciilor românești aflate sub ocupaţia Austro-Ungariei, iar Puterile Centrale susțineau recunoașterea granițelor Moldovei dinainte de anul 1812.

În luna octombrie, Imperiul Otoman se alătura Germaniei și Austro-Ungariei, declarând astfel război Antantei.

Cele mai importante operațiuni militare din anul 1914 de pe Frontul de Vest au fost asediul Liège-ului între 4-16 august, bătălia frontierelor între 14-25 august, bătăliile de pe Marna și asediul Anversului în perioada septembrie-noiembrie din Ypres.

Sfârșitul anului 1914 a consemnat finalul planurilor războiului-fulger. Acesta a fost înlocuit cu războiul de tranșee, care avea să macine forțele beligeranților în anii următori.

1915

În mai 1915, Italia declara război Austro-Ungariei, după ce la 26 aprilie 1915 încheiase un Tratat de Alianță cu Antanta. Acest moment este urmat de intrarea în război a Bulgariei în luna octombrie, care își începea parcursul militar alături de Puterile Centrale.

Frontul de Vest

Operațiuni: pe 1 ianuarie, un vas englezesc era scufundat în Canalul Mânecii de către un submarin german. Începea astfel o nouă dimensiune a războiului, cea a războiului submarin. Întrucât, din 1914, Anglia, posesoarea unei impresionante flote navale, a supus Germania unei blocade de tipul celei impuse cu un secol în urmă Franței lui Napoleon, germanii au răspuns prin metoda războiului  submarin, atacând navele englezești și nu numai.

Pe frontul de Vest, cele mai importante bătălii au avut loc la Neuve Chapelle (10-13 martie), Ypres (22 aprilie – 25 mai) și Artois (mai-octombrie).

În urma declarației de război a Italiei la adresa Austro-Ungariei, se deschidea un nou front, cel italian, unde au avut loc patru bătălii (23 iunie – 2 decembrie 1915).

 Frontul de Est

Operațiuni: Austro-Ungaria cucerea Serbia, iar armata sârbă era  nevoită să se refugieze în Albania. O altă componentă importantă pe acest front a fost desfășurarea celei de-a doua bătălii de la Lacurile Mazuriene.

Frontul secundar de la Gallipoli

A fost deschis în februarie 1915 de trupele aliate anglo-franceze, corpul Anzac (format din australieni și neozeelandezi). Anul 1915 a fost caracterizat de războiul de poziții, forțele beligerante fiind înconjurate de rețele de sârmă ghimpată, iar kilometri de tranșee au devenit adăposturi pentru soldați, mitralierele și artileria secerând sute de mii de vieți.

1916

Între 4 iunie și 13 august avea loc o puternică ofensivă a armatei ruse, încheiată cu străpungerea frontului austro-german la Luțk.

La 27 august 1916, România declara război Puterilor Centrale. La 28 august 1916, Germania declara război României, urmată de Turcia și Bulgaria.

Frontul de Vest

Pe Frontul de Vest, cele mai importante bătălii au fost cele desfășurate la Verdun și pe Somme. Bătălia de la Verdun (21 februarie – 18 decembrie) a fost o bătălie de artilerie, în care s-au lansat de ambele părți 60 de milioane de obuze. Unele bombardamente au durat 21 de ore, distanța până la care se auzeau fiind și de la peste 100 de km. În cele 10 luni de bătălie și-au pierdut viața aproape un milion de soldați.

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 18 noiembrie) a fost o încleștare dură între armata engleză și cea germană, englezii pierzând doar în prima zi a bătăliei 58.000 de oameni. În timpul acestei bătălii, ei au folosit pentru prima dată tancurile (15-22 septembrie).

Frontul de Est

În luna iunie, Rusia lansează așa-numita ofensivă Brusilov (denumită după conducătorul ei, generalul Aleksei Brusilov), care se dovedea a fi una dintre operațiunile de mare anvergură și de succes ale armatei ruse din timpul războiului. La data de 27 august intra în război și Armata Română.

Bătălia maritimă din Iutlanda (31 mai – 1 iunie)

A fost cea mai mare bătălie maritimă din Primul Război Mondial, în timpul căreia 150 de nave britanice s-au ciocnit cu 100 de nave germane, fără ca nici una dintre părți să obțină o victorie decisivă.

Frontul de la Gallipoli

Acesta marchează eșecul operațiunii britanice în Turcia, înfrângere care a obligat armatele aliate să se retragă. Evenimentul are conotații importante, întrucât Mustafa Kemal Atatürk, viitorul fondator al Republicii turce, este considerat artizanul acestei victorii.

Alte lupte au avut loc pe frontul din Mesopotamia (deschis la sfârșitul anului 1914), unde armata turcă s-a înfruntat cu cea a Angliei în șapte bătălii.

Intrarea României în război a fost urmată de mobilizarea generală a armatei române și de intrarea acesteia în Transilvania. Campania din anul 1916 nu a avut succesul scontat, iar după ocuparea Bucureștiului de către germani, urma o amplă campanie de reorganizare a armatei în zona Moldovei. Aceasta a fost condusă de Constantin Prezan cu ajutorul misiunii militare franceze în fruntea căreia se afla generalul Berthelot.

Anul 1916 a fost unul al războiului de uzură, în care ambele tabere și-au măcinat reciproc forțele, fără a fi obținute victorii sau rezultate care să încline decisiv balanța.

1917

Frontul de Vest

Cele mai importante operațiuni desfășurate pe Frontul de Vest au fost bătăliile de la Champagne și Artois, Arras (aprilie-mai) și Ypres (iulie-octombrie). O mențiune specială merită făcută referitor la bătălia de la Cambrai (20 noiembrie – 7 decembrie), aici având loc cea mai mare ofensivă a tancurilor din Primului Război Mondial, englezii atacând liniile germane cu 450 de tancuri.

Pe frontul italian au avut loc bătălii la Isonzo și Caporetto, unde armata italiană a suferit o mare înfrângere. Un eveniment cu o deosebită însemnătate, care avea să schimbe echilibrul de forțe, a fost intrarea SUA în război și trimiterea primelor trupe pe frontul din Franța.

Frontul de Est

În iunie-septembrie 1917, pe frontul din Moldova, Armata Română a respins ofensiva germană. În luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, armata reușește să își recapete simpatia și admirația celorlalte țări beligerante, mulțumită planurilor de luptă și tacticilor militare strălucite. Situația Frontului de Est a devenit dramatică din cauza  faptului că Rusia fusese profund afectată de mișcările revoluționare. Victoria revoluției bolșevice a însemnat venirea la putere a partidului condus de V.I. Lenin. Noua putere avea să negocieze pacea, ceea ce a condus la prăbușirea Frontului de Est.

1918

Frontul de Vest

Era anul în care au avut loc două mari operațiuni militare: ofensiva germană (21 martie – 5 august), desfășurată la Ypres, Flandra, Marna, Aisne și Somme, prin care germanii au sperat să-i surprindă pe aliați și să obțină o victorie decisivă (fapt care nu s-a întâmplat), și cea a aliaților, care a constat într-o ofensivă de 100 de zile (8 august – 11 noiembrie). Rezultatul acesteia din urmă a obligat Germania să solicite semnarea armistițiului de la Compiègne, din 11 noiembrie 1918.

Frontul de Est

Rusia iese din război, iar pe 3 martie noua putere reprezentată de partidul comunist încheia tratativele de pace cu Germania, la Brest-Litovsk. Consecința acestui fapt a fost că și România a fost forțată să încheie un astfel de tratat cu Germania, pacea de la Buftea-București, semnată la 7 mai 1918, care însă nu a fost ratificată de Parlament și nici promulgată de Regele României, Ferdinand I.

Din vara anului 1918, soarta războiului s-a schimbat decisiv în favoarea Antantei. Contraofensiva declanşată de aceasta a silit armata germană din Franţa şi din Belgia să cedeze, iar în sud a repurtat importante victorii. În timp ce germanii se retrăgeau de peste tot, aliaţii lor au ieşit din război rând pe rând: Bulgaria în septembrie, Turcia în octombrie, iar Austro-Ungaria în primele zile ale lunii noiembrie. La 11 noiembrie, lângă Compiegne, Germania a semnat şi ea armistiţiul. Reintrată în război la 10 noiembrie 1918, România prindea sfârşitul războiului alături de Antanta.

Surse: lectiadeistorie, wikipedia, http://centenar.gov.ro