26 IUNIE. Ziua Drapelului Național

Simbol naţional, drapelul care i-a însufleţit pe români în momente grele de luptă, dar şi de bucurie, este sărbătorit în fiecare an în 26 iunie. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române.

În fiecare an, la data de 26 iunie, se sărbătoreşte Ziua Drapelului Naţional, un eveniment cu o deosebită încăr­cătură emoțională pentru fiecare român. Tricolorul a devenit un simbol al naţiunii româneşti încă de la începutul secolului al XIX-lea când s-a putut remarca prezenţa celor trei culori în drapelul răscoalei conduse de Tudor Vladimirescu și în cadrul căreia li se atribuie pentru prima dată următoarele semnificaţii: „Li­bertate” (albastrul cerului), „Dreptate” (galbenul ogoarelor), „Frăţie” (roşul sângelui).

Însă începutul adoptării oficiale a tricolorului pe pământ românesc, va avea loc în anul 1834, atunci când, domnitorul Țării Românești, Ale­xandru Dimitrie Ghica a obținut din partea Imperiului Otoman permisiunea de a pune vaselor românești steagul tricolor compus din culorile roșu, galben și albastru. Astfel, tricolorul va fi folosit pentru identificare încă din deceniul al patrulea din secolul al XIX-lea, deși ca simbol național, avea să fie folosit cel mai mult în Revoluția de la 1848, când pe lângă cele trei culori, drapelul folosit de revoluționari avea ins­cripționată și lozinca: „Dreptate și Frăție”.

Tricolorul se va impune ca drapel național în anul 1859, odată cu alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza, atunci când culorile drapelului vor fi dispuse pe orizontală, având culoarea albastră plasata în partea de sus a steagului. Abia după venirea la domnie a regelui Carol I, drapelul va avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor
respectate de drapelele principalelor țări europene ce aveau steagul împărțit în mod egal, pe verticală. Actualul drapel național al Ro­mâniei este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance cu culoarea albastră, apoi galben și roșu, cu o proporție de 2:3 între lățime și lungime. Drapelul Ro­mâniei este arborat în mod permanent pe edificiile instituțiilor publice, iar ca pavilion, este permanent arborat pe navele ce navighează sub pavilion românesc.
Potrivit uzanțelor de protocol, drapelul României se arborează la sediul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale statului român din străinătate, precum și la reședința șefilor misiunilor diplomatice și oficiilor consulare. De asemenea, drapelul României se arborează sub formă de fanion, pe mijloacele de transport ale șefilor de misiuni diplomatice și oficii consulare române, în deplasările oficiale ale acestora, potrivit uzanțelor protocolare din țările respective
 

Legenda contopirii culorilor principatelor
 

Legenda formării tricolorului naţional prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei şi al Ţării Româneşti, s-a născut după 1860, probabil din dorinţa de a împăca pe toată lumea în privinţa alegerii steagului revoluţionar muntean de la 1848 ca drapel al întregii Românii. Această legendă a fost favorizată şi de potrivirea coloristică a drapelelor atribuite celor două principate române la acel moment (roşu şi albastru pentru Moldova şi albastru şi galben pentru Ţara Românească).
Legenda a inspirat mai multe lucrări artistice, printre care şi un tablou al lui Constantin Lecca. Acesta, vrând să înfăţişeze înfrăţirea dintre moldoveni şi munteni, a ales un pasaj istoric din Letopiseţul de la Bistriţa: „În anul 7015 (1506), octombrie în 28, intrat-au domnul Ioan Bogdan Voievod în ţara munte­nească cu toate oştile la locul Rătezaţii, lângă movila Căiata, pe cea parte a Râmnicului; şi acolo au venit de la Radul Voievod un sol [...] şi au rugat pe domnul Bogdan Voievod cu multă rugăminte să se împace cu Radul Voievod, fiindcă «sunteţi creştini şi de acelaşi neam» (zicea el); şi multe vorbe s-au schimbat între dânşii şi multă rugăminte s-au făcut [...] iar domnul Bogdan Voievod, văzând atâta rugăminte, făcu pe voia lui şi se-mpăcă”. Pictura lui Lecca îi are în centru pe cei doi domni care îşi strâng mâinile. De asemenea, se pot observa şi steagurile Moldovei (albastru-roşu) şi al Munteniei (galben-albastru). Aceste combinaţii de culori nu au fost atestate însă înainte de 1832-1834.
P. V. Năsturel combate această legendă, arătând că tricolorul roşu-galben-albastru era anterior unirii principatelor şi că cele trei culori, în dispoziţia verticală, reprezintă dra­pelul naţionalităţii române din toate teritoriile locuite de români.
De altfel, tricolorul a fost prezent în 1848 şi la Focşani şi Râmnicu Sărat, cu prilejul unor manifestaţii de înfrăţire între moldoveni şi munteni, iar în preajma Adunării ad-hoc din Moldova, în 1857, populaţia civilă a adoptat tricolorul ca simbol al unirii, fapt constatat şi de contele Alexandre Walewski, ministrul de externe al Franţei.
Nu în ultimul rând, ministrul de externe al Guvernului provizoriu al Ţării Româneşti îl asigura în 1848 pe trimisul extraordinar al Porţii Otomane, Suleiman Paşa, de faptul că cele trei culori ale drapelului sunt „de demult, străbunii noştri le purtau pe pavilionul lor şi pe steagurile lor. Deci ele nu sunt un împrumut şi o imitaţie din prezent sau o ame­ninţare pentru viitor”.
Un alt tablou al lui Constantin Lecca înfăţişează uciderea lui Mihai Vi­teazul. În această compoziţie apare şi stindardul unit al celor trei pro­vincii, cu galben în partea superioară (Ţara Românească), roşu la mijloc (Moldova) şi albastru în partea inferioară (Transilvania). Această ipoteză a unirii celor trei culori a fost emisă în literatura de specialitate, generând însă şi rezerve în ceea ce priveşte argumentaţia adoptată.
 

Sancţiuni

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 1157/2001, cetăţenii sunt datori să manifeste respect faţă de drapelul României şi să nu comită nici un act prin care s-ar aduce ofensă acestuia.
Arborarea drapelului României de altă formă, cu alte dimensiuni, alte modele şi cu altă intensitate a culorilor decât cele stabilite potrivit legii, ori în stare necorespunzătoare, se sancţionează contravenţional cu amendă între 500 şi 1500 lei.
Nearborarea drapelului României de către autorităţile şi instituţiile pu­blice, ori în situaţiile prevăzute de lege, arborarea necorespunzătoare a drapelului sau arborarea drapelului sau a fanionului altui stat, cu alte dimensiuni decât cele ale drapelului României şi cu alte ocazii sau în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, este sancţionată contravenţional cu amendă între 2500 şi 5000 lei.
Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii se fac de către persoane împuternicite de ministrul administraţiei publice, de către prefect sau de împuterniciţii acestuia şi se aplică conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, primarului, preşedintelui consiliului judeţean, precum şi persoanei fizice sau juridice vinovate de săvârşirea contra­venţiei.
Potrivit articolului 236 al Codului Penal din România (versiunea din 1968), orice manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. De asemenea, articolul 344 prevede că, în timp de război, coborârea pavi­lionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza duşmanului, săvâr­şită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum şi de către orice altă persoană ambarcată, se pedep­seşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Care este semnificaţia culorilor drapelului?

Albastrul semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei.
Galbenul exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea.
Roşul semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag.

De Ziua Drapelului Naţional, adoptată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998, autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului sunt obligate să organizeze programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei româneşti şi ceremonii militare specifice în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.

Încă din 17 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei de la Timişoara, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele, fiind privită ca însemn al regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu. Acest lucru s-a realizat de cele mai multe ori prin tăierea sau ruperea zonei centrale a fâşiei galbene, de unde şi sintagma „drapel cu gaură”.
Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale prevedea la articolul 1, între altele, faptul că „dra­pelul ţării este tricolorul tradiţional al României, având culorile aşezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roşu.”

„Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem şi la nuntă
Şi la botez cu Tricolorul.

Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolţi albastre
L-a rupt Hristos din curcubeie
Şi l-a dat românimii noastre.
E cald sub el ca sub o rană
Ce-a chinuit Mântuitorul,
E cald în Ţara cea Ştefană,
Ne încălzeşte Tricolorul.

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori si-o singura vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!”



Poezie de Grigore Vieru