26 ianuarie 1547 – inceputul domniei lui Ivan al IV-lea Ivan cel Groaznic al Rusiei

Inainte de nasterea lui Ivan, un calugar, Domitian, i-a prorocit mamei acestuia, tarina Elena Glinski, ca va fi „mama unui genial Titus”. Ivan, cel care a fost supranumit mai tarziu cel Groaznic, s-a nascut la 15 august 1530. O legenda spune ca la nasterea lui cerul a fost zguduit de un tunet si un traznet a lovit Kremlinul. Ghicitorii curtii au tras concluzia ca aceste semne anuntau o domnie grandioasa. Tatal lui Ivan, marele cneaz al Moscovei, Vasili al III-lea, a murit la sfarsitul anului 1533, dupa ce, in timpul unei partide de vanatoare desfasurata in apropiere de Volokolamsk, a inceput sa-i supureze un abces violaceu in soldul stang. Dupa cinci ani, a murit si mama lui Ivan. S-a vorbit despre faptul ca ar fi fost otravita, Elena murind in chinuri groaznice. O copilarie trista Ocupati sa se sfasie intre ei in lupta pentru putere, boierii rusi il considera pe Ivan o cantitate neglijabila, socotind ca vor avea timp sa se debaraseze de el dupa reglarea rivalitatilor personale. Ivan si-a facut in aceasta perioada o conceptie despre viata asemanatoare unui animal de prada, setos sa-si urmareasca victimele si sa se delecteze cu chinurile lor. Observand cum isi maltratau adultii semenii, Ivan s-a pregatit sa-i imite, chinuind animalele. In acelasi timp, Ivan invata sa-i urasca pe boierii care scufundau tara in haos si-l dispretuiau. „Supusii nostri isi vedeau visul implinit: primeau un imperiu fara stapan. Nu si-au facut catusi de putin scrupule cu noi – suveranii lor – si s-au grabit sa cucereasca bogatii si onoruri, napustindu-se unii asupra altora… Iar pe fratele meu Iuri si pe mine, ne-au tratat ca pe niste straini sau ca pe niste cersetori. Cate privatiuni n-am indurat, atat in ceea ce priveste imbracamintea, cat si hrana! Nu ni se dadea nici o libertate. Nu eram crescuti cum se cuvine sa cresti copiii (…) De multe ori nu mi se servea nici macar masa la ora cuvenita!”, avea sa-si aduca aminte Ivan, devenit tar al Rusiei. La 14 ani, marea pasiune a lui Ivan devenise vanatoarea. In timpul lungilor vanatori, Ivan manca si bea pe rupte, batea tarani si le viola fetele. Toate astea nu-l impiedicau sa citeasca Biblia, vietile sfintilor, comentariile si invataturile lui Ioan Gura de Aur sau cronicile calugarului Nestor. In mintea lui, profetiile Apocalipsei se amestecau cu vechile legende slave. Mitropolitul Macarie l-a ajutat sa se familiarizeze cu teologie si istoria. Si-a completat informatia punand intrebari secretarilor de cancelarii, ambasadorilor straini si mesterilor care lucrau la palat. A devenit vorbaret, emfatic, exaltat, dupa moda vremii. Cu toate ca a strabatut tara in lung si in lat, a refuzat sa vada mizeria in care aceasta se zbatea. Singura nadejde a oamenilor de rand ramasese aceea ca trecerea anilor sa-l maturizeze si sa invete care sunt indatoririle unui suveran fata de poporul sau. Ivan centralizatorul Ivan si-a inceput domnia la 26 ianuarie 1547, la doar 17 ani. Henri Troyat ii face urmatorul portret: „Inalt si slab, cu nasul acvilin, cu fata alungita de o barba bruna batand in roscat, isi fascineaza interlocutorii cu ochii sai mici, albastri si patrunzatori, adanciti in orbite. Parul lui negru cade lung de o parte si de alta a fetei si e taiat scurt la ceafa. Uneori, un fior strabate aceasta fizionomie cu trasaturi dure”. In anul incoronarii, Ivan s-a casatorit cu Anastasia Romanovna Zaharina-Iurievna, ce provenea dintr-o dintr-o familie de vita veche, ai carei stramosi au parasit Prusia pentru a se stabili in Rusia in secolul al XIV-lea. Ivan o considera foarte frumoasa, desteapta, modesta si pioasa. Ca tar, Ivan a confundat de la inceput autoritatea cu atotputernicia, forta de caracter cu cruzimea, hotarand pedepse nedrepte si rasplati nemeritate. A format un sfat de tip nou, Izbrannaia Rada (Consiliul ales), in care intrau reprezentanti ai nobilimii si ai clerului. Incercand sa fie un legiuitor inspirat, a elaborat in 1550 Tarski Sudebnik (Codicele tarist). Pana atunci, o lege valabila in Moscova putea sa fie ignorata la Novgorod sau la Pskov, care isi aveau obiceiurile lor. Centralizatorul Ivan n-a putu ingadui acest haos si a cerut ca in toate teritoriile supuse autoritatii sale judecatorii sa aplice aceleasi dispozitii legale. Recidiva, tradarea, profanarea, omuciderea, talharia, incendierea deliberata erau pedepsite cu moartea, iar in procesele mari, se folosea tortura pentru a-l demasca pe vinovat. Ivan a unificat Rusia si i-a privat pe feudalii locali de atributele lor judiciare, administrative, fiscale. Poporul a inceput sa-si dea seama ca nu mai e guvernat de boierii care se scalda in lux, ci de tarul insusi, prin intermediul agentilor lui executori. Ivan a sprijinit Biserica ortodoxa, pentru ca uraganul Reformei lui Luther zguduia Europa. Cu toate acestea, preotii au fost pusi sub supravegherea unor slujbasi bisericesti. Nobilimea tarii a fost reorganizata. Negustorii si mestesugarii au fost inregistrati, inscrisi in bresle si impartiti pe categorii, dupa marimea impozitului. Soarta taranimii a devenit insa tot mai grea. Iobagia s-a extins asupra intregii Rusii. Exasperati, multi tarani au fugit in paduri, pamanturile necultivate extinzandu-se tot mai mult, dar lui Ivan nu-i pasa. Tarul a reusit sa domneasca pe o piramida de sclavi si aserviti in varful careia si-a asezat tronul. Cei care ii criticau in taina despotismul si violenta erau nevoiti sa recunoasca ca aveau totusi un mare conducator. Razboaie in Asia La frontiere, Ivan se confrunta cu trei rivali: suedezii, polonezii si tatarii. Ultimii il iritau cel mai mult prin desele lor incursiuni in teritoriul rusesc. A dat ordin sa se construiasca o linie fortificata in sudul marelui cnezat al Moscovei si a infiintat trupe regulate dotate cu arme de foc. A infiintat corpul strelitilor, tragatori cu archebuza, infanteristi recrutati din randul oamenilor liberi si care erau angajati pe viata. Acestia erau sustinuti de 80.000 de cavaleri, de un corp permanent de artilerie, cinci regimente de curteni si mercenari straini. Pentru prima oara in Rusia, in meseria armelor meritul trece in fata obarsiei, comandamentul nemaifiind format din sefi de origine nobila, ci din profesionisti. In 1547, Ivan a pornit in campanie impotriva tatarilor, dar gheata de pe Volga cedeaza si ii inghite o parte a armatei. Ivan a tras concluzia ca Dumnezeu nu aproba campania si s-a intors in Moscova. Dupa trei ani, Ivan a revenit in teritoriul tatarasc si a cucerit orasul Kazan. Peste 60.000 de rusi au navalit in oras, l-au cotropit si au masacrat fara discernamant pe toti locuitorii care le-au cazut in mana. Pe teritoriul nou cucerit al Kazanului, triburi salbatice de origine mongola (ceremasi, mordvini, ciuvasi, votiaci, baskiri) s-au revoltat in 1552 impotriva strangatorilor de impozite. In 1553, Ivan a cazut bolnav: o febra inflamatorie, de origine necunoscuta, l-a cuprins si medicii au declarat ca boala este incurabila. Ivan s-a pregatit de moarte in meditatie si rugaciune. Poporul s-a pus pe rugaciuni in toate bisericile Rusiei, in vreme ce boierii au inceput certurile pentru putere. Impotriva tuturor asteptarilor, Ivan s-a insanatosit. In 1554, Ivan ii aduce la ascultare pe tatari si cucereste Astrahanul, debuseu la Marea Caspica. Priviri spre Europa Ivan a revenit la vechiul sau plan de a cuceri porturile care nu ingheata de la Baltica. In ochii lui, Polonia, Lituania, Suedia si Livonia sunt tot atatea obstacole in calea unei expansiuni pe care el o credea justa a rusilor spre ape navigabile. In 1558, o armata rusa de 40.000 de oameni a patruns in Livonia si a devastat tara fara aparare, a ars, masacrat si pradat oameni, a profanat morminte, a abuzat de femei, le-a legat de copaci si le-a strapuns cu sagetile. Armata din care faceau parte si foarte multi tatari a cucerit orasul Nerva, locuitorii acestuia fiind masacrati. Sigismund August, regele Poloniei, i-a cerut lui Ivan sa-si retraga trupele din Polonia. In 1560, tarina moare si disperarea lui Ivan s-a invecinat cu nebunia. O vreme s-a dedat betiei si s-a consolat cu o ibovnica, dupa care a inceput prigoana impotriva boierilor si a printilor. Departe de a-i stinge setea, sangele varsat l-a indemnat la noi excese, justificandu-si cruzimile prin raul care i l-a facut anturajul lui. In cele din urma, Ivan s-a recasatorit cu fiica printului cerchez Temriuk, botezata Maria, o printesa analfabeta, razbunatoare si barbara. Dupa nunta, Ivan isi arunca o armata de 280.000 de oameni (jumatate cerchezi si tatari) asupra Lituaniei. Marele oras comercial Pskov e cucerit, evreii sunt crestinati cu forta si mari cantitati de aur si argint au luat drumul Moscovei. Apogeul dementei In tara, Ivan a ajuns sa aiba tot mai dese accese de dementa. 12.000 de familii aristocrate au fost stramutate, pierzandu-si averea si influenta. In locul boierilor aroganti, mandri de obarsia lor, Ivan a instalat o noua nobilime, alcatuita din servitori salariati: opricinicii. Vechea aristocratie a fost decimata. Plictisit de sotia sa, Ivan i-a propus reginei Elisabeta I a Angliei sa se casatoreasca cu el, dar regina il refuza amuzata de propunere. In 1569, tarina a murit si s-a vorbit din nou de o otravire. Ivan a devenit tot mai convins de faptul ca unele fiinte sunt sortite victime si altele, calai. Totul depindea, credea tarul, de categoria in care Dumnezeu a vrut sa te nasti. Revoltele unor orase il determina pe tar sa porneasca in campanie impotriva lor. Dupa ce supune Novgorodul, tarul ordona represalii. Preotii sunt ucisi cu lovituri de ciomag, locuitorii orasului sunt batuti cu cnutul, li se frang membrele, li se taie limbile, li se cresteaza narile, sunt castrati si arsi la foc mic. Cei care rezista sunt aruncati in apa inghetata a unui rau. Cei care inoata sunt loviti cu lancea, cu parul sau cu securea de opricinici urcati in barci. Acest masacru metodic a durat cinci saptamani. Orasul Pskov a scapat doar pentru ca un calugar i-a prezis tarului ca va fi fulgerat daca nu-i va cruta pe locuitori. Dupa alte doua casatorii (cu Marfa Sobakina si Anna Koltovskaia), Ivan a inceput cucerirea Siberiei. Excesele tarului n-au ramas fara urmari. In 1584, Ivan s-a imbolnavit si nici o rugaciune n-a mai ajutat, dupa cum s-au declarat neputinciosi si cei 60 de vraci, astrologi si ghicitori chemati la capataiul tarului. Ivan a murit la 17 martie, dar, asa cum sublinia acelasi Henri Troyat, „Insasi lipsa de masura a tarului ii asigura supravietuirea in imaginatia populara. In Rusia, bunavointa maselor oprimate este intotdeauna de partea caracterelor celor mai tari. Teama de bici nu exclude iubirea si uneori contribuie la ea. Prin insasi spaima pe care o inspira, tiranul cucereste inimile.” Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro