24 februarie: Începerea procesului intentat „pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale” unor intelectuali din „Grupul Noica-Pilat”

În anii ’50, elita românească a fost ținta predilectă a terorii instrumentate politic de partidul comunist. Exproprierile, naționalizările, internările cu domiciliu obligatoriu, confiscările sau evacuările forțate au fost doar câteva dintre măsurile menite să distrugă o mentalitate, un mod de viață. În răspuns, membrii fostei elite au încercat să se apere menținând legături între ei, vizitându-se și discutând literatură. Însă, în opinia partidului comunist, orice adunare nu avea decât intenții complotiste și contra-revoluționare. Astfel, în 1950, Petru Manoliu și prietenii săi sunt arestați sub acuzația de complot și atentat la viața lui Gheorghiu Dej. În plus, la proces va atârna greu și audiția posturilor de radio Vocea Americii, BBC sau Radio Paris.

Același scenariu va fi folosit în mod curent în toate procesele intentate intelectualilor, fie că se numeau Alice Voinescu, Ion Caraion, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Vasile Voiculescu, Ion D. Sîrbu sau Ion Negoițescu. Aceleași acuzații li se vor aduce și membrilor lotului Noica-Pillat.

Procesul penal debutează pe 24 februarie 1960, reunind în boxa acuzaților persoane care se vedeau pentru prima dată. În ciuda acuzațiilor procurorului, inculpații aveau foarte puține elemente în comun, ba cele mai multe erau chiar contradictorii. Unii fuseseră antilegionari, precum Alexandru Paleologu sau Dinu Pillat, alții, dimpotrivă, membri marcanți ai Legiunii ca Marietta Sadova sau Constantin Noica sau doar membri activi ca Sandu Lăzărescu sau Vlad Aurelian.

În documentele oficiale, lotul va căpăta numele de „procesul intelectualilor mistico-legionari”, fără ca autoritățile să sesizeze și paradoxul prezenței celor doi evrei incluși în lot, Nicu Steinhardt și Beatrice Strelisker.

Un alt paradox al acestui proces l-a reprezentat ipocrizia regimului comunist care, în 1956, se folosește de serviciile Mariettei Sadova, pe lângă Emil Cioran sau Mircea Eliade, la indicațiile precise ale Constanței Crăciun, pentru ca, în 1959, să o acuze de „trecere clandestină a cărților unor autori legionari”. Explicația istorică constă în modificarea climatului politic general. Dezghețul ideologic din 1955 a fost înlocuit cu teroarea brutală de după revolta maghiarilor din 1956, iar prin teroare accentuată, după retragerea trupelor sovietice din 1958, Gheorghiu Dej încerca să demonstreze capacitatea sa de a se menține la putere. Începând cu 1957, tot mai mulți intelectuali sunt arestați, iar apogeul îl reprezintă lotul Noica Pillat.

Primul arestat al grupului a fost Constantin Noica, pe 11 decembrie 1958, după ce trăise aproape un deceniu în domiciliu obligatoriu la Câmpulung. Ultimul inculpat va fi Nicu Steinhardt, arestat pe 4 ianuarie 1960. Între timp, vor mai fi supuși interogatoriilor Iacob Noica (15 dec. 1958), Sergiu Al-George (19 dec. 1958), Anca Ionescu (10 ian.), Dinu Pillat (25/26 mar.), Ion Mitucă (23 iul.), Sandu Lăzărescu (28 aug.), Barbu Slătineanu, Sanda Simina Mironescu (Mezincescu), Al. Paleologu, Nicolae Radian, Emanoil Vidrașcu (toți arestați pe 8 sept.), Arșavir Acterian, Vladimir Streinu (12 sept.), Florian Gheorghe (15 sept.), Theodor Enescu (16 sept.), Vlad Aurelian (22 sept.), Mihai Rădulescu (23 sept.), Păstorel Teodoreanu (3 oct.), Marietta Sadova (15 oct.), Dinu Ranetti și Nicolae Răileanu (12 nov.). La un an de la arestarea lui Constantin Noica, încă erau arestați membrii grupului său: Remus Niculescu (12 dec. 1959), Beatrice Strelisker (15 dec.). Doi dintre anchetați, Mihai Rădulescu și Barbu Slătineanu, nu vor supraviețui până la proces.

Pe lângă cei 25 de arestați, numeroase alte personalități vor gravita în jurul acestei anchete. Unii vor ispăși pedepse sub acuzații similare, ca Alice Voinescu, Vasile Voiculescu, Ion Negoițescu, Paul Dimitriu, iar alții vor evita închisoarea miraculos și arbitrar ca Mihail Șora, H. H. Stahl, Zigu Ornea, Sanda Stolojan sau Șerban Cioculescu. În aceste condiții, este cu atât mai elocventă declarația procurorului cazului: „noi am ales oamenii, nu faptele! Că dacă erau faptele, erau peste 100 de inculpați în această boxă!”

Deși erau inculpați 25 de oameni, justiția comunistă are nevoie doar de trei zile pentru a pronunța sentința penală. La 1 martie 1960, cei doi intelectuali desemnați șefi de lot, Constantin Noica și Dinu Pillat, sunt condamnați la 25 de ani de muncă silnică. În continuare Alexandru Paleologu va fi condamnat la 14 ani de muncă silnică, Nicu Steinhardt va primi 12 ani muncă silnică. Cele mai mici pedepse vor fi de 6 ani închisoare corecțională pentru Anca Ionescu, Sanda Mezincescu și Păstorel Teodoreanu. De asemenea, fiecărui inculpat i se va confisca total averea și va fi supus degradării civice.

Deși au fost mai mulți scriitori condamnați în acest lot, memorialistul grupului a rămas Nicu Steinhardt cu Jurnalul fericirii, lucrare cu o carieră impresionantă după 1990, tradusă în mai multe limbi străine. În ultimii ani, sub coordonarea lui George Ardeleanu, Editura Polirom editează critic și integral opera lui Nicu Steinhardt, o variantă semiinedită a Jurnalului fericirii, fiind nominalizată pentru ediția anului la premiile României Literare în 2012.

O altă revelație literară s-a dovedit a fi romanul lui Dinu Pillat, Așteptând ceasul de apoi, lucrare pentru care autorul a fost anchetat cu brutalitate, reproșându-i-se ficțiunea literară drept realitate biografică. După arderea unei versiuni de către Securitate, singura copie a romanului a dispărut din dosar, fiind miraculos identificată 50 de ani mai târziu. În 2010, Editura Humanitas a publicat romanul pentru care Dinu Pillat ispășise 5 ani din cei 25 de detenție. După experiența penitenciară, Dinu Pillat, de teamă să nu-și târască prietenii în alte anchete, nu a mai scris niciodată literatură.

Sursa https://www.iiccmer.ro

Referințe bibliografice
Stelian Tănase, Anatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat, Humanitas, 1997, ediția a II-a, Humanitas, 2003. 
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Polirom, 2008.
Prigoana. Documente ale procesului Noica, Pillat, Lăzărescu, Acterian, Streinu, Paleologu, Steinhardt, Enescu și alții, Editura Vremea, 2010.

Procesul Noica-Pillat. Cultura în boxa acuzaților

Pentru intelectualii mai vârstnici, au fost re­gi­zate umilitoare procese publice, în cadrul cărora erau expuși în fața unor săli de muncitori – de fapt, mem­bri ai Securității –, acuzați fiind că s-au ma­nifestat dușmănos față de regim.

A fost cazul com­pozitorului Mihail Andricu, al sculptoriței Miliţa Pătraşcu, al familiei medicului Marius Nasta. După ce procesele se desfășurau la București, în princi­palele orașe din țară erau reproduse înregistrările lor audio, în fața unor săli de intelectuali. Deși „sălile de muncitori” cereau prin vociferări con­dam­narea la moarte a inculpaților, până la urmă erau eliberați, fără să se mai anunțe. 

Tot astfel, câțiva soliști de renume ai Operei din București (Şerban Tassian, Valentina Creţoiu, Dinu Bădescu, Cornelia Gavrilescu) au fost condamnați, printr-un proces sinistru, la 7 luni închisoare pentru „huliganism politic”. Țelul ur­mărit era ca, prin aceste spectacole publice, să fie intimidată intelectualitatea.

În acest context sumbru pentru cultura română, s-a desfășurat în 1960 Procesul Noica-Pillat, soldat cu verdicte draconice. Ca şi în anii ’50, era un proces fabricat, cu intenția de a reduce la tăcere elita culturii care încă nu fusese distrusă şi de a înspăimânta pe eventualii curajoși care nu voiau să se supună dogmelor realismului socialist şi izolării față de Occident.

Romulus Rusan

PEDEPSELE

25 ani muncă silnică – Constantin Noica

25 ani muncă silnică – Constantin Pillat

20 ani muncă silnică – Ion Mitucă

18 ani muncă silnică – Arşavir Acterian

16 ani muncă silnică – Gheorghe Florian

16 ani muncă silnică – Sandu Lăzărescu

15 ani muncă silnică – Constantin Ranetti

14 ani muncă silnică – Alexandru Paleologu

13 ani muncă silnică – Iacob Noica

12 ani muncă silnică – Nicu Steinhardt

9 ani închisoare corecţională – Constantin Răileanu

8 ani închisoare corecţională – Beatrice Strelisker

8 ani închisoare corecţională – Marietta Sadova Acterian

8 ani închisoare corecţională – Emanoil Vidrescu

8 ani închisoare corecţională – Nicolae Radian

7 ani închisoare corecţională – Sergiu Al George

7 ani închisoare corecţională – Remus Niculescu

7 ani închisoare corecţională – Theodor Enescu

7 ani închisoare corecţională – Vladimir Streinu

7 ani închisoare corecţională – Vlad Aurelian

6 ani închisoare corecţională – Anca Ionescu

6 ani închisoare corecţională – Simina Mezincescu

6 ani închisoare corecţională – Păstorel Teodoreanu 

ANCHETATORI

ONEA MIRCEA, locotenent major avansat căpitan

CRĂCIUN IOSIF, locotenent major

NEDEDLCU S., căpitan

DULPOVICI ANATOLI, căpitan

MINCU GHEORGHE, locotenent major

MICUTELU CONSTANTIN, locotenent major

GUDINA T., locotenent major

PUŞCOCI GHEORGHE

MARIN ANGHEL, căpitan

Ei sunt cei care semnează procesele-verbale de interogatoriu, fiind subordonați maiorului JACK SIMON şi colonelului NICOLAE DUMITRESCU, subordonat la rândul său colonelului FRANCISC BUTYKA, subordonat direct generalilor GH. PINTILIE (Pantiuşa Bodnarenco) şi ALEXANDRU NIKOLSKI.