22 februarie 1732 – nasterea lui George Washington Primul presedinte al SUA

George Washington a fost unul dintre cei mai importanti generali si oameni de stat americani, militant pentru si factor activ in obtinerea independentei fata de Marea Britanie a coloniilor din America de Nord si primul presedinte al Statelor Unite ale Americii. Datorita rolului pe care l-a jucat in castigarea si apararea independentei Americii, George Washington este recunoscut de toata lumea drept una dintre cele mai importante figuri din intreaga istorie americana. The Atlantic Monthly a realizat de curand un top 100 al celor mai importante personalitati din istoria Americii. Clasamentul a fost alcatuit pe baza listelor intocmite de cei mai cunoscuti zece istorici americani. George Washington ocupa locul doi in acest clasament, dupa Abraham Lincoln, acesta fiind apreciat in mod deosebit pentru ca a abolit sclavia. Tanarul proprietar de pamanturi George Washington a fost chemat sub arme de britanici in momentul in care America era doar o colonie a Angliei. A participat la luptele impotriva francezilor si a reusit sa cucereasca fortareata Fort Duquesne (azi Pittsburgh). Ca ofiter, reputatie ii era asigurata si cunostintele sale l-ar fi putut ajuta sa treaca rapid de la gradul de locotenent-colonel la cel de ofiter de stat major. Intrigile l-au alungat si Washington s-a intors la plantatia sa, in 1760. Cincisprezece ani mai tarziu, revolta coloniilor si comerciantilor din America impotriva regelui Angliei l-au facut sa revina in armata si se devina, fara sa vrea, erou. In 1775, congresul insurgentilor l-a numit comandant suprem al tuturor fortelor militare ale coloniilor rasculate impotriva Angliei. Un general prudent „Armata Coloniilor Unite” nu avea nici arme, nici uniforme, nici munitie si adesea nici proviziile strict necesare. Greutatile si lipsurile s-au mentinut pana la sfarsitul razboiului. Infranta in numeroase batalii de mai mica sau mai mare amploare, pe cale uneori sa dispara, aceasta armata a renascut de fiecare data. Sub comanda lui Washington, americanii au folosit cu pricepere spatiul, cedandu-l la nevoie, pentru a castiga timp. In plus, superioritatea morala a fost mereu de partea americanilor. Trupele britanice, „tunicile rosii”, aveau insa sa actioneze in conditii dificile, descurajante. Ofiterii superiori erau nepriceputi, incapabili de a adopta planurilor de campanie intocmite la Londra o tactica corespunzatoare cu terenul si schimbarile intervenite. Aria geografica era uriasa: aproximativ 1600 km lungime si 900 km latime. America nu avea un centru nervos urban si capturarea oricarui oras de catre britanici nu putea determina soarta operatiilor militare. Soldatii britanici, desi bine echipati si instruiti, erau tratati brutal si adesea prost alimentati. Washington a avut un rol decisiv in organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) si Yorktown (1781). Dupa ce a acceptat aceasta misiune, adept al ordinei si disciplinei, Washington s-a dedicat sarcinii de a reorganiza tanara armata americana, fara sa o angajeze intr-un razboi adevarat. Tactica sa s-a limitat la a refuza angajamentul, asteptand ajutor francez. Acesta s-a organizat cu greu, din motive mai mult politice decat militare. Insa, in ochii oamenilor sai, Washington a dus un razboi de uzura eficace si care nu costa vieti omenesti, castigandu-si reputatia ca pune mare pret pe viata soldatilor sai. In acelasi timp, cele cateva succese militare simbolice pe care le-a obtinut au fost exploatate din plin de partizanii cauzei independentei. Totusi, intre 1775 si 1781, eficacitatea generalului Washington a facut minuni, justificandu-i pe deplin imaginea de om practic si prudent. Sfarsitul primului Imperiu Britanic In 1776, a recucerit orasul Boston, din cauza unei greseli grosolane a britanicilor. Acest succes i-a determinat pe cei mai radicali aliati ai sai, cu Thomas Jefferson in frunte, sa proclame Declaratia de Independenta. Violenta reactiei engleze nu l-a surprins pe Washington care a preferat sa nu apere New York-ul si Philadelphia, cu atat mai putin New Jersey sau Rhode Island. Aportul unei ceti groase a fost esential pentru a impiedica infrangerea, altfel sigura, a armatei de voluntari a lui George Washington, care suferea deja de lipsa de echipament, in fata trupelor engleze, in 22 august 1776, in batalia de la Long Island. Militiile americane aveau insa incredere in generalul lor. In anul urmator, din cauza enormelor probleme de organizare si de aprovizionare, armata engleza condusa de generalul John Burgoyne a capitulat la Saratoga. De fapt, armata condusa de Burgoyne era una eteroclita; alaturi de englezi, in randurile acesteia se aflau mercenari germani si indieni din Canada (mohawk si irochezi). Ajutat de Alexander Hamilton, conservator ca si el, Washington a obtinut sprijinul Frantei, chiar daca aceasta era un regat si nu putea sa-i sustina din toata inima pe republicani, nici chiar impotriva inamicului englez. In 1778, Ludovic al XVI-lea a recunoscut noul stat. Mai mult, datorita abilitatii sale, Thomas Jefferson a reusit sa antreneze Spania si Olanda de partea insurgentilor americani. Aportul mai mult simbolic al voluntarilor francezi condusi de La Fayette si Rochambeau a dat un nou avant trupelor lui Washington. Infrangerea engleza de la Yorktown, urmata de capitularea trupelor britanice de pe teritoriul Statelor Unite, a consacrat gloria lui George Washington. Totodata, infrangerea generalului Charles Cornwallis la Yorktown a fost considerata nu doar sfarsitul razboiului american, dar si sfarsitul primului Imperiu Britanic. In 1783, a fost semnat Tratatul de la Paris. Anglia recunostea independenta fostelor sale colonii si autoritatea Statelor Unite asupra unui teritoriu marginit la nord de Canada, la sud de Florida si la vest de fluviul Mississippi. Imediat dupa semnarea tratatului de pace, credincios obiceiurilor sale, George Washington s-a intors pe plantatia sa de la Mount Vernon. Destin de conducator Washington nu a putut scapa de destinul sau de conducator; in 1787, a fost numit presedinte al Conventiei din Philadelphia. Chiar daca nu a participat la redactarea Constitutiei americane, din cauza marilor neintelegeri cu Jefferson, a trebuit sa accepte oficial paternitatea acesteia, dupa care a vrut din nou sa se retraga pe pamanturile sale. In 1789, notorietatea sa era atat de mare, incat fara sa fi candidat a fost ales cu unanimitate de voturi primul presedinte al Statelor Unite ale Americii, pentru un mandat de patru ani. A depus juramantul de presedinte la 30 aprilie 1789. La finalul acestui mandat s-a gandit din nou sa plece, dar anturajul sau politic a reusit sa-l convinga ca retragerea ar favoriza stabilirea unei republici sociale si populare in America. Ca sa nu-i lase pe Jefferson si Madison la putere, Washington a acceptat al doilea mandat. Ca presedinte al Statelor Unite intre 1789 si 1797, Washington a dus o politica conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolationismului. In acelasi timp, a zdrobit cu ajutorul armatei sale toate rebeliunile populiste si a orientat republica americana spre o structura centralizata si conservatoare. In 1797, nu a mai acceptat un al treilea mandat si s-a retras definitiv la plantatia sa, la varsta de 65 de ani. Cu ocazia discursului sau de adio, a recomandat Statelor Unite sa intervina cat mai putin posibil in afacerile politice ale lumii si, mai ales, sa nu se alieze cu nici o natiune europeana in cazul unui conflict pe vechiul continent. Contributia lui George Washington la victoria revolutiei americane nu poate fi pretuita in cuvinte, iar aportul sau ca presedinte al Statelor Unite la punerea temeliilor noului stat a fost imens. Acest om, care a fost in simplitatea sa atat de ostil gloriei si atat de conservator in sufletul sau, a murit la 14 decembrie 1799, la Mount Vernon, Virginia. Un important precedent Spre deosebire de multi alti lideri revolutionari, George Washington a renuntat in mod voluntar la putere, in ciuda faptului ca unii ar fi vrut ca el sa detina puterea intreaga viata. Acest fapt a dat nastere unui important precedent in democratia republicana, care a reprezentat un exemplu pentru liderii intregii lumi. Dispretul fata de certurile politice l-a facut foarte popular. Se pare ca in nici un moment al existentei sale George Washington nu a dorit puterea politica, nici onorurile legate de succesele sale militare. Inainte de toate si-a dorit sa se retraga pe plantatia sa de pe malul raului Potomac, la Mount Vernon. Marele prieten de peste ocean Franta, setoasa de revansa pentru umilinta suferita in razboiul de sapte ani, tindea sa recupereze Canada si Indiile de Vest. Mariajul Frantei cu republica rebela nu putea fi decat de convenienta, determinat nu de dragostea pentru America, ci de dusmania pentru Anglia. Franta a pus la dispozitia SUA mari sume de bani, uriase cantitati de echipament si a aruncat impotriva Angliei cam jumatate din efectivele ei terestre si intreaga forta navala. In 1885, Statuia Libertatii, oferita Statelor Unite ale Americii de catre Franta, a ajuns in portul New York. Ea a reprezentat un simbol al prieteniei dintre cele doua natiuni, prietenie ce-si are originile in vremea revolutiei americane. Un mason la Casa Alba Parerea lui George Washington a fost hotaratoare atat in ceea ce priveste gasirea locului, care nu trebuia sa depaseasca „zece mile patrate pe raul Potomac”, cat si aspectului cladirii. Cunoscand preferintele lui Washington pentru piatra – in locul caramizii – arhitectul irlandez James Hoban a conceput un edificiu ale carui ziduri erau facute sa dainuie o eternitate. Pana in prezent, edificiul a facut fata cu succes timpului, focului, adaptarilor fortate si extinderilor. Unii istorici au considerat ca edificiul nu este doar un rezultat al gusturilor estetice ale lui Washington, el tradand, prin arhitectura sa, apartenenta sefului statului american la francmasonerie. George Washington a fost initiat in Loja Fredericksburg din Virginia in 1752-1753. A fost venerabil al Lojii Alexandria in perioada 1788-1789. Activitatilor sale masonice le este dedicat astazi muzeul George Washington National Masonic Memorial din Alexandria, Virginia. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro