20 martie: Nașterea lui Alexandru Ioan Cuza

La 20 martie 1820, la Bârlad județul Vaslui, s-a născut Alexandru Ioan Cuza, om politic român ce a fost ales domnitorul Moldovei, apoi al Principatelor Unite Române, cel care va deveni astfel primul șef al statului ce va purta numele de România. Amintesc faptul că Alexandru Ioan Cuza provenea dintr-o veche familie boierească din județul Fălciu (astăzi în județul Vaslui), familie cu mari proprietari de pământ ce avea diverse ranguri în administrațiile domnești din Moldova.

Primii ani din viață Cuza îi petrece în familie, apoi își începe studiile la pensionul francez Sachetti din Galaţi, apoi la Iaşi, unde îi are colegi, printre alţii, pe Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri. În 1835, îşi ia diploma de bacalaureat la Paris, apoi urmează studii universitare de drept şi medicină, pe care nu le finalizează, deoarece devine secretar al Societății Economiștilor Liberali din Moldova, de unde îşi va înainta demisia în anul 1840.

În luna mai a anului 1844, Cuza s-a căsătorit cu Elena Rosetti, iar tânăra familie s-a stabilit în casa părinților lui Cuza, din Galați. Elena nu a putut avea copii, însă ea i-a crescut ca pe propriii săi copii pe cei doi băieți avuți de Cuza cu altă femeie. În anul revoluționar 1848, în timpul „Primăverii Popoarelor”, Cuza s-a implicat activ în mișcarea revoluționară din Moldova. Astfel, Cuza a fost alături de Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo şi Costache Negri când s-a redactat, în august 1848, programul „Dorințele partidei naționale din Moldova”, în Cernăuţi , asistând însă cu amărăciune la înfrângerea revoluționarilor moldovene, fiind chiar arestat pentru un scurt timp.

În anul1851, Alexandru Ioan Cuza devine vornic de Huși, iar între anii 1855-1856 va ocupa funcția de președinte al Judecătoriei Covurlui. La 6 iunie 1856, este numit părcălab de Galați, însă imediat după decesul domnului Alexandru Ghica este destituit de caimacamul Teodor Balş, din această funcție. După câteva luni, noul caimacam, Nicolae Vogoride, antiunionist şi dornic de a-şi face partizani in rândul personalităților vremii, îl renumește pe Cuza părcălab şi îl reintegrează în cadrele armatei, avansând în numai două luni de la gradul de sublocotenent la cel de maior.

La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie este ales domn şi în Țara Românească. Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri acceptă alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. După alegerea sa ca domnitor, tot în acest an, 1859, Cuza a creat armata națională prin contopirea forțelor militare ale celor două principate şi a înființat Statul Major General. În 1860, înființează prima universitate din țară, cea de la Iași, care mai târziu va lua numele domnitorului, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”.

Între 1863-1865, Cuza îl are alături pe Mihail Kogălniceanu, în funcția de prim-ministru, care i-a permis să pună în aplicare reformele foarte necesare. În 1866, „Monstruoasa coaliţie”, cum a fost denumită, formată în special din marii latifundiari şi oameni de afaceri, având şi sprijinul unei părți a armatei, îl obligă pe Cuza să abdice la 23 februarie a anului 1866. Astfel, Cuza este nevoit sa își părăsească țara și să își petreacă restul vieții în exil, în diverse orașe europene.

La 15 mai 1873, Alexandru Ioan Cuza se stinge din viață, din cauza unui anevrism, în hotelul Europa din orașul german Heidelberg, cu doar câțiva ani înainte că România să îşi câștige independența. A fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinței sale, iar după Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Reformele lui Cuza

Reforma agrară

Prin legea rurală din august 1864, peste 400.000 de familii de țărani au primit pământ, iar aproximativ 60.000 de alți țărani au primit teren pentru casă şi grădină. Prin această reformă agrară, ce lua sfârșit în anul următor, s-a desființat orice urmă de feudalism, fapt ce a dat naștere unei perioade de început a dezvoltării capitaliste românești.

Reforma administrativă

Prin legea comunală, satele şi cătunele se grupau în comune rurale; mai multe comune formau o plasă, iar mai multe plăşi formau un județ. Administrația județelor şi a comunelor se făcea de consilii alese pe baza votului cenzitar, iar în fruntea administrației județului era un prefect, plasa era condusă de un subprefect (mai târziu pretor), iar comuna era condusă de un primar.

Reforma electorală

Legea electorală împărțea alegătorii în două categorii: alegători direcți şi alegători primari. Alegătorii direcți erau toți cei care știau carte, plăteau o contribuție de cel puțin patru galbeni şi împliniseră vârsta de 25 de ani. Alegătorii primari erau neștiutori de carte, dar care plăteau o contribuție stabilită pe categorii, de la 48 la 110 lei. Cei care nu aduceau nicio contribuție bănească erau excluși de la vot. Tot în timpul lui Alexandru Ioan Cuza se concepe un cod penal şi unul civil, după modelul napoleonian francez.

Legea electorală scădea censul şi sporea considerabil numărul alegătorilor, împărțiți în alegători direcți (plăteau o contribuție de 4 galbeni, știau carte, aveau vârsta de cel puțin 25 de ani) şi alegători primari (votau prin delegați, format din cei care plăteau impozite mai mici, puteau fi alese persoanele în vârstă de cel puțin 30 de ani).

Reforma justiției

Prin reorganizarea justiției, au luat ființă judecătoriile de plasă, tribunalele județene, curțile de apel, curțile de jurați şi Curtea de Casație, care era, totodată, şi instanța de recurs. Adoptarea Codurilor penal, civil şi comercial, ce au intrat în vigoare din anul 1865, a însemnat modernizarea sistemului judiciar.

Codul Civil din 1865

La 4 decembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul Civil, o culegere unitară de norme juridice, care reglementa raporturile dintre persoanele fizice și raporturile dintre persoanele fizice și cele juridice. Cunoscut și sub numele de Codul Civil al lui Cuza sau Codicele Civil din 1864, acest cod a fost în vigoare în Principatele Unite Române și ulterior în România, din anul 1865 și până în 1 octombrie 2011. Este singurul cod de legi din România care a rămas aproape neschimbat în toată perioada comunistă, fiind elaborat, după cum am mai spus, în anul 1864 de guvernul Kogălniceanu, după modelul Codului Civil Napoleonian din anul 1804.

Codul Penal

Codul Penal a lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Micii Uniri, a intrat în vigoare în 1864 şi era considerat la acea vreme unul dintre cele mai moderne coduri din Europa. Inspirat din codurile penale prusace şi franceze, Codul lui Cuza includea, pentru prima dată, şi infracțiunile de corupție, în unele cazuri cei găsiți vinovați pentru această infracțiune fiind condamnați şi la închisoare pe viață.

Reforma Învățământului

Sub titlul de Lege asupra instrucțiunii a Principatelor Unite Române va fi promulgată la 25 noiembrie 1864, cu numărul 1150, iar la 5 decembrie 1864 va fi publicată în Monitorul. Sunt date dispoziții privind instrucția primară, secundară, superioară şi particulară. Între principiile de bază cuprinse în lege găsim obligativitatea şi gratuitatea instrucției publice primare. Legea sancționa cu amendă pe părinții ai căror copii nu erau înscriși sau care nu frecventau școala.

Educația era gratuită pentru toți copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi pentru ambele sexe. Se instituia laicizarea, iar pentru a implementa eficient această reformă definitorie pentru evoluția statului, se acorda o importanță deosebită pentru pregătirea cadrelor didactice. O altă prevedere importantă a legii era aceea a unei singure programe școlare atât pentru învățământul primar din mediul orășenesc, cât şi pentru cel din mediul rural. Programa era aceeași și în învățământul public și în cel privat. Liceul avea șapte clase, cu o pondere mai mare pentru disciplinele umaniste.

Reforma Armatei

În timpul lui Cuza va lua ființă, în mod oficial, Armata Națională Română. Aceasta avea ordinul şi menirea să apere integritatea statului de orice atac străin. Concentrarea unităților militare avea loc în tabăra de la Florești. Tot atunci, s-a înființat şi Ministerul de Război și Arsenalul Armatei şi s-au pus bazele învățământului militar. Cuza a înființat Garda Națională, aflată sub comanda sa, măsură în care corpul legislativ a văzut o scăpare spre un despotism absolutist, fapt ce contravenea Convenției de la Paris.

Reforma fiscală

Un alt tip de reformă a fost reprezentată de ordinul fiscalității, unde au fost instituite o serie de impozite personale cetățenești, în special cele funciare. Astfel, statul adopta o reformă modernă în ceea ce privește fiscalitatea. Tot atunci se organiza şi serviciul vamal, la fel şi cursul monetar, precum şi înființarea unei linii de telegraf ce asigură legătura directă cu Rusia.

Surse> lectiadeistorie, wikipedia