20 de ani de la moartea lui Nicolae Delarohia

In martie 1989, angina pectorala de care suferea Nicolae Steinhardt s-a agravat. Boala a luat amploare si monahul de la Rohia a fost nevoit sa se interneze in spitalul din Baia Mare. In ziua de 30 martie 1989, Steinhardt a trecut la cele vesnice. Nicu-Aurelian Steinhardt s-a nascut intr-o familie evreiasca, in comuna Pantelimon, din apropierea Bucurestilor, la 29 iulie 1912. Tatal sau era un om cu stare, director al unei fabrici de mobila si cherestea. In perioada 1919-1929, Steinhardt a urmat cursurile scolii primare si ale liceului Spiru Haret, unde i-a avut colegi pe Constantin Noica, Mircea Eliade, Arsavir Acterian, Dinu Pillat si Alexandru Paleologu. Dupa ce si-a luat bacalaureatul, in 1929, Steinhardt a inceput sa frecventeze cenaclul literar „Sburatorul”, condus de Eugen Lovinescu. In 1934, si-a luat licenta in Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti, doi ani mai tarziu sustinandu-si doctoratul in drept constitutional. Intre anii 1937-1939, Nicolae Steinhardt a calatorit in Elvetia si Austria, profitand de faptul ca familia sa avea legaturi de rudenie cu familia lui Freud. Din 1939, dupa intoarcerea acasa, a lucrat la Revista Fundatiilor Regale, de unde a fost inlaturat in vremea guvernarii antonesciano-legionare. A revenit la Revista Fundatiilor Regale in 1944, dar a fost din nou inlaturat doi ani mai tarziu (probabil, in urma unui denunt al lui George Calinescu). Pana in 1959, a suferit numeroase privatiuni, asemenea multor altor intelectuali. In 1958, a avut loc un eveniment care avea sa-i schimbe viata. Constantin Noica a fost arestat si, alaturi de acesta, au fost retinuti mai multi prieteni ai filozofului, printre care Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Pastorel Teodoreanu s.a. In ultima zi a anului 1959, Nicolae Steinhardt a fost convocat la Securitate. Dupa ce a refuzat sa depuna marturie impotriva grupului Noica-Pillat, Steinhardt a fost condamnat la treisprezece ani de munca silnica, sub acuzatia de „crima de uneltire contra ordinii sociale”. Nicolae Steinhardt a cunoscut inchisorile comuniste de la Jilava, Gherla si Aiud. A fost eliberat in 1964, in urma unui decret de gratiere a detinutilor politici. La 15 martie 1960, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu l-a botezat in inchisoare, nas de botez fiindu-i fostul sef de cabinet al maresalului Antonescu, Emanuel Vidrascu, iar martori ai tainei botezului Alexandru Paleologu, doi preoti romano-catolici, doi preoti greco-catolici si un preot protestant. Indata dupa eliberarea din inchisoare, la schitul bucurestean Darvari, Steinhardt si-a desavarsit taina botezului prin mirungere si primirea sfintei impartasanii. Trecerea la crestinism a prilejuit aparitia Jurnalului fericirii, volum care a reprezentat testamentul lui literar. Realizat la inceputul anilor ’70, prima varianta a Jurnalului fericirii a fost confiscata de Securitate in 1972. Dupa numeroase interventii facute pe langa Uniunea Scriitorilor, lucrarea i-a fost restituita in 1975. O a doua varianta a lucrarii, mai ampla, a fost redactata in 1984, an in care Jurnalul fericirii i-a fost confiscat din nou. Cu toate acestea, alte doua versiuni au iesit din tara, ajungand la Paris in posesia lui Virgil Ierunca si a Monicai Lovinescu, care, in 1988-1989, a difuzat cartea in serial la postul de radio Europa Libera. Jurnalul fericirii a primit premiul pentru cea mai buna carte a anului in 1992 (fusese publicat in 1991). In 1967, dupa ce tatal sau a murit, Nicolae Steinhardt a inceput sa se intereseze de o manastire in care sa se retraga. Intamplarea a facut ca, in 1976, episcopul Maramuresului Iustinian Chira sa se intalneasca cu Constantin Noica la Cluj Napoca, in timpul unei lansari de carte. La scurt timp, Noica a ajuns la manastirea Rohia, unde a fost impresionat de biblioteca monahilor si de frumusetea locurilor. Noica a fost cel care i-a vorbit lui Steinhardt despre manastirea Rohia. In 1978, Steinhardt si-a petrecut vara la Rohia si, in anul urmator, s-a stabilit la manastire ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Maramuresului. La 16 august 1989, Nicolae Steinhardt a fost uns in monahism de catre episcopul Iustinian Chira si arhiepiscopul Teofil Herineanu, staretul Rohiei, Serafim Man, integrandu-l in obstea monahala pe care o conducea. In ajunul mortii sale, Ioan Pintea si Virgil Ciomos au trecut pe la manastirea Rohia si au recuperat din chilia lui Nicolae Steinhardt textele nepublicate ale acestuia. La inmormantarea lui Nicolae Steinhardt, eveniment supravegheat cu atentie de Securitate, au participat numerosi prieteni ai acestuia. Dupa 1964, la insistentele lui Constantin Noica si Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt a reintrat in viata literara prin traduceri, eseuri si cronici publicate in numeroase reviste: „Secolul XX”, „Viata Romaneasca”, „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „Echinox”, „Orizont” si „Opinia studenteasca”. Din aceste scrieri, au rezultat ulterior cateva volume, dintre care trebuie amintite Intre viata si carti si Incertitudini literare, ultimul volum primind in 1980 Marele Premiu al Criticii literare. In perioada in care a stat la Rohia, Nicolae Steinhardt a scris mai multe volume ce l-au facut remarcat ca un eseist de marca al literaturii romane: Geo Bogza – un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului, Critica la persoana intai, Escale in timp si spatiu si Prin altii spre sine. Ioan BOTIS