19 noiembrie: Începutul Operațiunii Uranus

Operațiunea Uranus a fost numele de cod al unei operațiuni militare a Armatei Roșii, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, operațiune ce a avut ca scop distrugerea grupurilor de armate germane aflate la Stalingrad. Planificarea pentru operațiunea Uranus a început cu mai multe luni înainte de începutul anului 1942 și preconiza executarea în flancurile armatei germane a două puternice lovituri, una pe la nord și a doua pe la sud de Stalingrad, care să ducă la încercuirea și nimicirea grupării inamice din zonă.

Astfel, pregătirile pentru această operațiune s-au făcut în cel mai desăvârșit secret, lăsându-se impresia că în acea zonă trupele sovietice nu pregăteau acțiuni ofensive de mare amploare. Numai că, în dimineața zilei de 19 noiembrie 1942, la ora 8.50, după un puternic atac de artilerie executată timp de o oră și douăzeci de minute, cu câteva mii de guri de foc, a început contraofensiva sovietică de la Stalingrad, având, după cum am mai spus, numele de „Operațiunea Uranus”.

Trebuie amintit că în această acțiune sovieticii au profitat și de ceața care acoperise întreaga zonă, astfel că, într-un timp relativ scurt, dar cu pierderi grele, sovieticii au reușit sa realizeze încercuirea completă a Armatei a 6-a germane. Cererile insistente ale generalul Friedrich Paulus, comandantul acestei armate, ca trupele sale să fie scoase din încercuire au fost respinse de Hitler, care a hotărât ca trupele germane să reziste cu orice preț. Însă, după câteva zile în care aviația nu a putut să acționeze din cauza condițiilor meteo nefavorabile, armata germană a avut pierderi imense, fapt ce l-a determinat pe Hitler să ia în sfârșit hotărârea de a-l însărcina pe mareșalul von Manstein cu misiunea de a-l scoate pe Paulus din încercuire. Numai că acest plan nu a funcționat, deoarece corpul de armate condus de von Manstein nu dispunea de mijloacele necesare unui contraatac eficace care să ducă la salvarea Armatei a 6-a germane.

Astfel acțiunea lui von Manstein a fost oprită de sovietici, în momentul în care trupele lui Paulus se aflau la doar 25 de km depărtare. Așa se face că Manstein nu a mai ajuns niciodată la Paulus, iar la începutul lunii decembrie, când oamenii lui Paulus sufereau de foame și frig la minus 30 de grade Celsius, generalul sovietic Jukov a mai declanșat și o puternică ofensivă, ce a făcut ca armata germană să fie practic zdrobită de Armata Roșie. La începutul lunii ianuarie a anului 1943, sovieticii le-au oferit germanilor o capitulare care să nu-i dezonoreze, dar Paulus a refuzat, iar urmarea a fost că peste 7.000 de tunuri ale artileriei sovietice au zdrobit pozițiile inamicului timp de mai multe zile, paralizând orice acțiune a germanilor.

În urma acestui nou dezastru, Paulus i-a cerut lui Hitler aprobarea să capituleze. Răspunsul lui Hitler a venit pe 28 ianuarie 1943 și fost unul dur: „Este interzis să vă predați. Armata a 6-a va apăra pozițiile pană la ultimul om și până la ultimul cartuș.” După două zile, Hitler l-a avansat pe Paulus la gradul de mareșal în speranța că îl va determina să reziste în continuare, numai că, la 31 ianuarie 1943, Paulus s-a predat împreună cu tot statul său major, spre disperarea Führerului. După înfrângerea de la Stalingrad, Germania a intrat într-o perioadă de profundă criză, iar pentru a completa pierderile de pe frontul estic, guvernul nazist a fost silit să promulge legea mobilizării generale a populației. Din păcate, însă, pentru Germania, acest lucru nu a mai avut niciun efect, deoarece colosul sovietic nu mai putea fi oprit și nu va mai trece foarte mult tip până când acesta va ajunge până în „inima” Germaniei, la Berlin.

Bătălia de la Stalingrad, desfășurată între 23 august 1942 și 2 februarie 1943, a fost una dintre cele mai dramatice confruntări din cel de-Al Doilea Război Mondial. Această bătălie epică a culminat cu lansarea Operațiunii „Uranus” pe 19 noiembrie 1942, o contraofensivă sovietică magistral concepută de generalul Georgy Zhukov și alți comandanți sovietici de seamă. Rezultatul? Încercuirea și înfrângerea devastatoare a Armatei a 6-a germane marcând începutul declinului puterii naziste.

Etapele-cheie ale Operațiunii „Uranus”

1. Atacul inițial (19 noiembrie 1942): forțele sovietice au lovit flancul nordic al germanilor, apărat de Armata a 3-a română, la sud de Don. În doar câteva zile, linia defensivă română a fost complet spartă.
2. Extinderea atacului (20 noiembrie 1942): sovieticii au lansat un al doilea atac asupra flancului sudic, apărat de Armata a 4-a română. Și aici apărarea a cedat rapid.
3. Încercuirea germanilor (23 noiembrie 1942): cele două armate sovietice care avansau din nord și sud s-au unit la Kalach, încercuind peste 250.000 de soldați germani, români și aliați într-o capcană de fier.

Comandanți și strategi de excepție

– Georgy Zhukov: creierul operațiunii „Uranus” și unul dintre cei mai străluciți comandanți ai Armatei Roșii, Zhukov, a demonstrat o înțelegere remarcabilă a războiului de manevră.

– Aleksandr Vasilevsky: a lucrat îndeaproape cu Zhukov în planificarea contraofensivei, contribuind la coordonarea impecabilă a atacurilor.

– Friedrich Paulus: comandantul Armatei a 6-a germane, cunoscut pentru obediența sa față de Hitler. Lipsa sa de inițiativă și refuzul de a rupe încercuirea au dus la dezastrul german.

Impact internațional și urmări

1. Schimbarea balanței războiului: victoria de la Stalingrad a fost punctul de cotitură al războiului pe Frontul de Est. După această înfrângere, Wehrmachtul a fost în defensivă pentru restul războiului.
2. Pierderi masive: germanii au pierdut peste 800.000 de soldați (morți, răniți și prizonieri), iar sovieticii, peste 1.1 milioane, dar au obținut o victorie strategică crucială.
3. Prizonierii germani: aproximativ 91.000 de soldați germani au fost capturați. Dintre aceștia, doar 5.000 au supraviețuit și s-au întors acasă după război.
4. Impact psihologic: eșecul de la Stalingrad a afectat grav moralul germanilor și a inspirat rezistența aliată împotriva Axei.

Un fragment din mărturia veteranului Gheorghe Dochiţa, căpitan în rezervă în epocă, participant la luptele duse de armata română la Cotul Donului :

„Ne-a prins iarna în tranșee. Dormeam sub cerul liber la minus 28-29 de grade. Revăd moartea cumplită a căpitanului Atanasiu, rupt în două de un proiectil.

Locotenentul Enescu l-a înlocuit pe un mitralior căzut şi a fost sfârtecat de un proiectil de brand.

Sergentul Amariei s-a prăbușit lângă mine, cu burta despicată de o schijă. I-am băgat intestinele la loc şi a fost luat pe targă. Oare o fi scăpat?

Luptam ca mașinile. Deodată am văzut cum din bocanci bolborosea sângele: eram rănit, dar nu simțeam nimic.” (fragment din articolul „Tinerețe jertfită” apărut în ziarul „Deșteptarea” din Bacău la 1 decembrie 2010)

Consecințele bătăliei de la Stalingrad

Bătălia de la Stalingrad va rămâne una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria omenirii, care a reușit să schimbe soarta unui război. După înfrângerea de la Stalingrad şi catastrofa ulterioară de la Kursk, germanii au pierdut complet inițiativa strategică pe frontul de est. Așa cum aprecia generalul Douglas Mc Arthur, în cazul în care trupele Axei ar fi reușit să câștige bătălia de la Stalingrad, Hitler ar fi putut continua războiului pentru cel puțin încă 10 ani.

Chiar şi după bătălia de la Stalingrad, Germania nazistă nu a renunțat la războiul de anihilare pe care l-a practicat şi în prima parte a campaniei din est. În retragere, germanii incendiau sate şi orașe şi dinamitau căi ferate şi poduri pentru a încetini avansul Armatei Roșii. O mulțime de civili din zonele de ocupație a Germaniei Naziste au fost executați ca represalii pentru înfrângerea suferită la Stalingrad.

Bătălia de la Stalingrad a reprezentat speranța victoriei pentru Aliați, arătând faptul că armata Wehrmachtului nu era invincibilă. Statele aliate cu Germania au conștientizat că, după înfrângerea de la Stalingrad, vor trebui să negocieze o ieșire din război pentru a limita pierderile materiale şi umane. Statele neutre care până atunci aveau o atitudine prietenoasă față de Germania Nazistă (Spania, Suedia şi Turcia) îşi vor întrerupe relațiile diplomatice cu Reich-ul.

Surse lectiadeistorie, rador, historia, wikipedia