«Aatorul» primului Razboi Mondial

Desfasurata intre 21 februarie 1916 si 19 decembrie 1916, batalia de la Verdun, din primul Razboi Mondial, a fost numita si „Abatorul”, deoarece numarul de morti, raniti si disparuti in aceasta batalie a fost enorm, depasind 700.000 de oameni. A fost cea mai lunga si mai sangeroasa batalie din primul Razboi Mondial, in aceasta lupta fiind implicati doua milioane de oameni. Batalia a inceput la 21 februarie 1916, atunci cand germanii au lansat o ofensiva masiva impotriva localitatii Verdun, unul dintre cele mai importante puncte din linia de aparare franceza. Asezarea in sine era vulnerabila – inconjurata de ape si, aparent, usor de cucerit – era si un important nod de cale ferata si de drumuri rutiere, insa germanii au ales-o, mai ales, pentru forta ei simbolica, deoarece Verdun era o localitate incarcata de mituri dragi francezilor. Aici, s-a semnat, in 843, celebrul „Pact de la Verdun”, moment in care Lothar I a lasat Lorena fiului sau, Lothar al II-lea. Dupa moartea acestuia, Lorena a devenit subiect de disputa intre conducatorii regatului franc de apus (Franta de azi) si regatul franc de rasarit (Viitoarea Germanie). Planul de atac pentru scoaterea Frantei din razboi a fost facut de catre contele von Schlieffen, care planuia un atac prin teritoriul Belgiei si, eventual, prin cel al Olandei, cu un atac de invaluire asupra Parisului si fortarea guvernului francez la capitulare. Planul parea sa functioneze initial, trupele germane trecand prin Belgia cu o viteza apreciabila. Insa in noiembrie 1914, ofensiva germana a fost blocata de trupele aliate, la doar 40 km de Paris. Soldatii Antantei au reusit, apoi, sa mai impinga armatele inamice cateva zeci de kilometri inapoi, fortificand linia frontului pe aceste coordonate. Razboiul s-a transformat dintr-un razboi de manevre intr-unul de pozitii. Fiecarei tabere ii era mai usor sa reziste pe pozitii decat sa atace. Fiecare atac se solda cu pierderi semnificative. Astfel, in februarie 1916, s-a decis inceperea ofensivei de la Verdun de catre Imperiul German. Calculele istoricilor estimeaza ca, pentru fiecare kilometru patrat de teritoriu pierdut sau castigat de Puterile Centrale in zona, s-au pierdut sute de oameni. Macelul a culminat cu noptile de groaza in care s-au pierdut cateva zeci de mii de oameni in doar doua nopti. In timpul fazei de inceput a bataliei de la Verdun, a aparut, pentru prima oara, conceptia tactica a superioritatii aeriene. In timpul pregatirii atacului, germanii au realizat o mare concentrare de avioane de lupta in apropierea fortaretelor si, la inceputul atacului, au doborat sau au impiedicat decolarea tuturor avioanelor aliate, de recunoastere. Aceasta a permis avioanelor de recunoastere si bombardierelor germane sa opereze fara a putea fi impiedicate sa-si duca misiunea la indeplinire. Francezii au contraatacat rapid, deplasand escadrilles de chase din alte sectoare, pentru a recastiga suprematia aeriana. In spatiul aerian ingust de deasupra Verdunului, s-au dat lupte grele, pentru succesul operatiunilor de recunoastere aeriana. Forturile care inconjurau orasul Verdun, Douamont si Vaux au fost primele tinte ale fortelor militare germane. Erik von Falkenhayn, seful Statului Major german, a sperat ca, prin concentrarea tuturor resurselor germane, sa poata izola trupele franceze in aceasta zona si, in cele din urma, sa-si infranga adversarul, prin superioritate numerica si determinare, indiferent de costurile umane. Dupa cel mai puternic bombardament de artilerie de pana atunci si cu pierderi extrem de numeroase, Falkenhayn a reusit sa ocupe forturile Donamont si Vaux. Cu toate acestea, sub conducerea inspirata a generalilor Nivelle si Pétain, Verdunul nu a fost cucerit. O ofensiva britanica pe raul Somme a usurat presiunea asupra orasului Verdun (iulie 1916), iar pana in decembrie, francezii au reusit sa recupereze o mare parte din teritoriul pierdut. Despovarati, intr-o oarecare masura, dupa batalia de pe Somme, francezii si-au reluat pozitiile, prin intermediul unor contraatacuri, la 24 octombrie si 15 decembrie 1916. Desi rezistenta pe care au opus-o francezii s-a dovedit cruciala pentru moralul armatei, aceasta batalie a fost un nou exemplu in ceea ce priveste masivele costuri umane pe care le-a presupus razboiul de transee din primul Razboi Mondial, in care circa 400.000 de soldati din trupele aliate si 350.000 de soldati germani si-au pierdut viata pe o suprafata de numai cativa kilometri patrati. Intentia germanilor fusese sa declanseze o batalie prin care sa erodeze fortele franceze, sperand ca, ulterior, sa poata distruge armata franceza. In final, germanii au avut parte de aproape la fel de multe victime ca si francezii. Batalia de la Verdun a dat si numele de „poilus” soldatilor armatei franceze. Pletosi, nerasi, murdari si acoperiti de noroaiele din mlastinile Verdunului, „poilus” au fost un subiect tabu multa vreme pentru civilii francezi. Felul jalnic in care aratau a fost ascuns sistematic populatiei Frantei, putinele fotografii existente aratand doar ceea ce dorea Ministerul de Razboi sa arate. In perimetrul in care a avut loc celebra batalie de la Verdun si care este, in fiecare an, in luna noiembrie, loc de aduceri aminte si de comemorare a celor cazuti pe front, autoritatile franceze au ridicat un impresionant monument in care sunt adapostite osemintele a peste 100.000 de soldati. In ultimele decenii, Verdun a devenit un simbol al reconcilierii franco-germane. La Verdun, si-au pierdut viata si 2.746 de soldati romani. Ei isi dorm somnul de veci in 46 de amplasamente din regiune. Bataliile s-au purtat cu un armament nou, performant si cu scopul precis de a ucide in masa. Razboiul este considerat primul razboi industrializat al omenirii. O industrie terifiant de precisa, cu obiectivul unic de a secera vieti. Fiecare armata si-a folosit aviatia ca un obiect de propaganda, datorita multor simboluri pe care aceasta le reprezinta. Avionul era considerat o forma a libertatii de care soldatii inrobiti in transee trebuiau sa-si aduca aminte si tot el reprezenta varful de lance al tehnologiei vremii. Grenadele folosite de ambele tabere erau de mai multe feluri. S-au folosit de la grenade fumigene pana la grenadele explozive si grenadele cu schije de toate tipurile. Datorita acestora, se cunosc inca cel putin doua accesorii, inventate pentru a le contracara: masca de gaze si casca metalica impotriva schijelor. Folosirea lor a emis greutati de ambele parti, datorita sistemului de numarare si aruncare. Mobilizarea fiind generala de ambele parti, multi soldati nu stiau sa numere destul de repede sau se incurcau, declansand explozia unei grenade in propria lor tabara. Fara indoiala, cele mai folosite arme au fost piesele de artilerie. Au existat in toate calibrele si formele posibile. De la calibrul 60 mm, folosit impotriva infanteriei la inceputul razboiului, pana la giganticul tun Big Bertha, tunul urias folosit de germani in ultimii ani ai razboiului pentru a bombarda Parisul, din spatele liniilor frontului. De la artileria folosita impotriva infanteriei si pana la cea folosita impotriva avioanelor si a tancurilor. Avioanele au fost folosite destul de sporadic in bombardamente. Cea mai avansata arma creata si folosita in acest razboi ramane, totusi, tancul. Inventat initial de Aliati si, mai apoi, copiat de germani, tancul a fost arma care a pus capat razboiului de transee. Tancul a fost folosit ca suport pentru infanterie. S-ar putea asemana cu un scut mobil pentru soldatii pe care-i apara. Primul model a fost Matilda, creat de englezi. Acesta era dotat cu doua mitraliere laterale, care aveau unicul scop de a oferi o oarece paza vehiculului, nu erau folosite pentru a ataca propriu zis; pentru aceasta, exista infanteria din spatele tancului. Mai tarziu, a fost dotat si cu un mic tun pentru atac. Francezii au fost, si ei, rapizi in a-si copia aliatii, insa modelele lor s-au dovedi a fi ineficiente. Erik von Falkenhaym Apreciat de imparatul german Wilhelm al II-lea, generalul german a ocupat si functia de ministru de Razboi, intre anii 1913 si 1915. Imediat dupa izbucnirea primului Razboi Mondial, Falkenhayn a fost numit sef al Marelui Stat Major al armatei germane. Din aceasta postura, Falkenhaym a respins planul unei ofensive germane in Rasarit, plan sustinut de Hindenburg si Ludendorff, din cauza „imensitatii spatiului”, scopul sau fiind acela de a obtine o victorie pe frontul de vest, prin „vlaguirea inamicului”. In urma esecului inregistrat in batalia de la Verdun si a uriaselor pierderi umane suferite, a fost obligat sa-i cedeze locul, la 29 august 1916, lui Hindenburg. Falkenhaym a fost numit comandant sef al fortelor germano-austriece care au atacat, in 1916, Romania, apoi, comandant in Palestina (1917-1918) si Lituania (1918). In 1921, a publicat Campania Armatei a II-a impotriva Romaniei. Henri-Philippe Pétain Ofiter al armatei franceze, Pétain a parcurs toate gradele militare, pana la acela de general. In timpul primului Razboi Mondial, dupa ce a oprit inaintarea trupelor germane la Verdun, a devenit erou national. In 1917, a fost numit comandant suprem al armatei franceze, iar in anul urmator a fost avansat la gradul de maresal. Sub comanda sa, armatele franceze au luat parte la ofensiva finala victorioasa, condusa de maresalul Ferdinand Foch, in 1918. Pétain a luptat in Maroc, in 1926, si a devenit ministru de Razboi in 1934. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, a condus guvernul de la Vichy. Guvernul sau a fost unul extrem de autoritar, sprijinit de fascistii francezi, care a emis o serie de legi antisemite. Dupa invadarea Frantei de catre Aliati in 1944, Pétain a fost luat de nazisti in Germania. S-a intors de buna voie in Franta, in 1945, pentru a raspunde acuzatiei de tradare si a fost condamnat la moarte. Presedintele Charles de Gaulle i-a comutat pedeapsa in detentie solitara, pe viata. Pétain a fost inchis intr-o fortareata pe Insula d’Yeu, din largul coastei de vest a Frantei, unde si-a petrecut ultimii ani de viata. Ioan BOTIS