17 martie 180 - moartea lui Marcus Aurelius

Nascut la 26 aprilie 121, Marcus Aurelius a fost, ca si imparatii Traian si Hadrian, de origine hispanica. Tatal sau a murit de tanar, astfel ca a fost crescut de la varsta de 10 ani in casa bunicului sau. A primit o educatie excelenta, fiindu-i angajati cei mai de seama profesori ai vremii. A invatat geometrie, gramatica, drept, latina si greaca, logica, muzica, pictura si oratorie. Marcus Aurelius si-a evidentiat inclinatia spre filozofie de tanar, studiindu-i pe Aristotel, Platon si stoicii greci. Paralel cu desavarsirea educatiei si-a inceput cariera politica. A fost ales consul de trei ori si s-a casatorit cu Faustina Minor, fiica imparatului Antoninus Pius. Prin dispensa de varsta, la propunerea lui Hadrian, a fost numit cvestor. La 1 ianuarie 161 a devenit consul pentru a treia oara, iar dupa numai trei luni, la varsta de 40 de ani, a ajuns pe tronul imperial al Romei. Atacuri impotriva Romei Pregatirea lui a fost mai mult de filozof si om de cultura. Nu se remarcase in nici un chip pe plan militar, iar functiile detinute pana atunci nu demonstrasera ca ar fi avut calitatile lui Hadrian sau Antoninus. In practica, domnia lui nu a prilejuit evidentierea calitatilor sale de filozof, ci dimpotriva, avea sa i le puna in relief pe cele de bun militar si administrator. Ceea ce n-au facut predecesorii sai, oameni cu excelenta pregatire militara, a trebuit sa faca acest filozof: sa poarte razboaie in tot cursul domniei sale. Inceputul domniei lui Marcus Aurelius a fost tulburata de o inundatie a Tibrului, cea mai dezastruoasa pe care o cunoscuse Roma. Aceasta calamitate a lovit multe cladiri ale orasului, a inecat animalele si a produs o mare foamete. Imediat dupa aceea, a inceput razboiul cu partii. In 161, partii au navalit in Siria. Marcus Aurelius l-a trimis pe asociatul sau la domnie, Verus, in Asia, ca sef suprem al trupelor din Orient. Acesta a reusit sa cucereasca cele doua capitale ale regatu- lui part, Seleucia si Ctesiphonul. Legiunile romane reusesc sa pacifice Armenia si sa ajunga pana in Persia, dar inaintarea lor este oprita de izbucnirea unei epidemii. Inca din primul an de domnie, Marcus Aurelius a luat masuri pentru consolidarea limesului arabic si pentru starpirea piratilor in Marea Neagra. Din cauza presiunii exercitate de gotii din Scandinavia, triburile vecine cu imperiul roman au inceput si ele sa se deplaseze, exercitand o presiune tot mai mare asupra frontierelor. S-a deschis astfel o noua faza in raporturile dintre imperiu si neamurile germanice, aceea de defensiva, initiativa apartinand de acum incolo populatiilor migratoare. In timpul razboiului cu partii, a izbucnit si razboiul cu marcomanii, evitat mult timp prin diplomatia guvernatorilor din tinuturile vecine, pentru ca sa se poata duce razboiul cu marcomanii numai dupa terminarea operatiunilor din Orient. Teama de razboiul cu marcomanii a fost atat de mare, incat imparatul a chemat preoti de pretutindeni, a indeplinit rituri straine, a facut la Roma tot felul de purificari religioase si, intarziindu-si plecarea in razboi, a sarbatorit dupa ritualul roman timp de sase zile lectisterniile (sarbatori la care se asezau la masa scaune pentru zei, ca si cand acestia ar fi fost invitati ca musafiri). Dezlantuirea germanilor a fost amanata prin tratative pana in anul 166, cand s-a incheiat campania impotriva partilor. In 166, limesul dunarean a fost invadat de germani, incepand din Raetia pana in Moesia. Marcomanii si cvazii au trecut Alpii si au navalit in nordul Italiei. In acelasi timp, costobocii, unul dintre triburile dacilor liberi, au atacat imperiul, ajungand pana in Grecia. Bastarnii s-au indreptat spre Anatolia. Pe Marea Neagra, piratii si-au intensificat actiunile si, impreuna cu populatiile germanice, au inceput sa jefuiasca tarmul pontic al Anatoliei. Inceputul crizei In 167, la Roma a izbucnit o molima devastatoare, sporind si mai mult ingrijorarea imparatului. Epidemia de ciuma a secerat mii de vieti, cadavrele trebuind sa fie transportate cu carutele. Marcus Aureliua a poruncit sa se suporte din bugetul statului cheltuielile de inmormantare pentru oamenii din popor. In aceste imprejurari dificile, imparatul a luat personal conducerea trupelor care se razboiau cu populatiile germanice. Marcus Aurelius a reusit sa-i respinga pe germani dincolo de Alpi. Pentru a spori numarul soldatilor, imparatul a creat doua noi legiuni din neamurile popoarelor care dovedisera calitati militare deosebite: tracii, ilirii, dalmatii si dardanii. Fiindca pentru acest razboi si-a sleit visteria sa personala, si-a pus la mezat in forul lui Traian podoabele imperiale. Si-a vandut cupele de aur, de cristal si de murin, vasele regale, imbracamintea de matase si tesuta cu aur a sotiei si chiar pietrele pretioase pe care le gasise in mare cantitate in tezaurul secret al lui Hadrian. A impus o dare exceptionala oraselor din Anatolia, in vederea recrutarii fortelor necesare pentru stavilirea incursiunilor facute de pirati in Marea Neagra. A urmat conflictul cu iazigii, care a fost mai degraba un razboi de exterminare, in care capeteniile barbare au fost executate, iar prizonierii au fost aruncati de pe inaltimi sau decapitati. Localitatile cucerite de romani au fost devastate si arse. Barbarii au fost tratati fara mila, duritatea operatiunilor militare fiind fara precedent. Marcus Aurelius a trebuit sa faca fata si maurilor, care au devastat in 172-173 provinciile nord-africane, ajungand pana in Spania si sa reprime rascoalele galilor si scotilor din Britannia. In 175, Avidius Cassius, comandantul suprem al armatelor romane din Orient, s-a proclamat imparat, sustinand ca Marcus Aurelius a murit. Senatul l-a numit hostis publicus si, in cele din urma, uzurpatorul a fost asasinat de propriii sai soldati. In 177, pentru a asigura succesiunea la tronul imperiului, l-a asociat la tron pe fiul sau, Commodus. La 17 martie 180, Marcus Aurelius a murit in mijlocul trupelor, in tabara de la Vindobona (aproape de Viena de astazi), contaminat de ciuma care i-a contaminat armata. „Cu doua zile inainte de a-si da sfarsitul, se zice ca si-a chemat prietenii si le-a spus parerea despre fiul sau Commodus, cu rele presentimente pentru ce va urma pentru el. A adaugat ca nu regreta deloc ca moare, ci ca murind lasa un astfel de fiu pe urma sa; caci Commodus incepuse sa se arate josnic si sangeros”, ne spune Istoria Augusta. Domnia lui Marcus Aurelius a fost o perioada de mutatii, in care s-a facut cu adevarat simtita criza care urma sa duca la declinul si prabusirea lumii antice. Astfel a fost marcat inceputul crizei imperiului, o criza manifestata cu violenta pe plan politic si militar. Statuia vestirii sfarsitului lumii Singura statuie ecvestra imperiala romana pastrata integral este cea de bronz aurit a lui Marcus Aurelius, turnata probabil cu ocazia triumfului asupra partilor. Pana in veacul al X-lea statuia s-a aflat in piata din fata Palatului Lateran, de unde Papa Paul al III-lea Farnese a mutat-o in 1538, in Piata Capitoliului. Acolo, Michelangelo a asezat-o pe un soclu oval de marmura decorat cu florile de crini ale familiei Farnese. Pe acest soclu, Marcus Aurelius intoarce spatele forului roman si Romei antice, privind catre noua Roma a papilor Renasterii - un sofisticat exemplu de reactualizare politica. Statuia a supravietuit evului mediu fiindca se credea ca-l reprezinta pe Constantin cel Mare, primul imparat crestin. Se spunea ca atunci cand statuia isi va pierde si ultima portiune din poleiala ei de aur, Roma si intreaga lume vor pieri. Smocul de par incremenit in forma de pasare pe crestetul capului calului, si pe care poporul il numea „pasarea”, se va inalta atunci la ceruri spre a vesti ziua Judecatii de apoi. Realizarile culturale Ca o dovada a stimei purtate filozofilor, in 176, Marcus Aurelius a creat patru catedre de filozofie la Atena, cu profesori platiti de stat, unde se preda platonismul, stoicismul, doctrina peripatetica si epicureismul. A pus sa fie ridicate pe Capitoliu un arc de triumf si un sanctuar al Bunatatii, iar in Forul lui Traian au fost ridicate statuile unor oameni de seama, care si-au pierdut viata in timpul razboaielor dunarene. A ridicat pe Campul lui Marte de la Roma doua coloane numite Antoniniana si Columna lui Marcus Aurelius. Imaginile de pe Columna ridicata in inima Romei, dupa exemplul lui Traian, au dat posibilitatea istoricilor sa descifreze dificultatile intampinate de armata romana pe teritoriul marcomanilor. Pe Columna sa, este infatisat in mijlocul unei realitati crude, intr-o orgie de violenta si distrugeri, cu toate ca interzisese a fi doborati oamenii fara aparare si nu accepta sa i se aduca inainte capetele retezate ale dusmanilor. Un om ca Marcus Aurelius cu greu ar fi admis atare ipostaziere, istoricii presupunand ca decoratiunile Columnei au fost realizate dupa moartea imparatului. Ce au spus anticii despre el? l Herodianus: „din toti imparatii care si-au luat numele de filozofi, el singur l-a meritat. El nu era filozof numai prin aceea ca era deosebit de initiat in ideile si tendintele tuturor scolilor filozofice, stiind sa vorbeasca frumos despre orice, ci mai ales prin practica exacta si severa a virtutii. Supusii isi faceau o placere din a-si imita imparatul; nu s-au vazut niciodata mai multi filozofi ca sub domnia lui.” l Cassius Dio: „a murit nu de boala, ci de otrava pe care medicii i-o administrasera pentru a castiga favoarea lui Commodus, fapt pe care-l stiu sigur. Cand a fost aproape sa moara, el a recomandat pe Commodus armatei, nevrand sa creada ca acesta i-a grabit moartea. Pentru cinstea memoriei sale s-au adus mari onoruri si, intre altele, i s-a ridicat o statuie de aur in senat. Astfel a murit cel mai bun imparat din cati au existat vreodata.” Adevaruri si legende „In timpul studiului statea intins pe pamant, imbracat cu o manta greceasca si numai cu greu il convingea mama sa sa treaca pe un pat pe care erau asternute piei. A fost crescut in apropierea lui Hadrianus, care i-a acordat de la varsta de 6 ani distinctii publice, iar cand avea opt ani l-a admis in colegiul salienilor. Pe cand era in acest colegiu i s-a facut o prevestire de domnie: in fata altarului lui Marte, cand toti preotii, dupa ritual, au aruncat coroanele pe altar, acestea au cazut unde s-a nimerit; in schimb, cea aruncata de el a cazut pe capul lui Marte, ca si cum ar fi fost potrivita cu mana. In timp de foamete a dat cetatilor italice grau din rezervele Romei. Intre alte dovezi de omenie trebuie citat si faptul ca, dupa accidentarea unor acrobati, a poruncit sa li se puna dedesupt celor ce merg pe franghii saltele si plase care se intind si astazi pentru evitarea accidentelor acrobatice. Prin rugaciunile sale a facut sa cada din cer un trasnet pe o masina de razboi dusmana si a obtinut ploaie pentru ai sai, care sufereau de sete. I s-a reprosat ca ar fi fost ipocrit, ca n-ar fi fost atat de modest cum parea. A fost acuzat ca si-a indepartat prietenii din preajma sa. A existat chiar zvonul ca si-a otravit fratele, pentru a ramane singur la conducerea imperiului.” - Iulius Capitolinus Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro