150 de ani de la infiintarea Astrei maramuresene”

* In urma cu 150 de ani, la 7 februarie 1861, a fost constituita ,„Asociatiunea pentru Cultura Poporului Roman din Maramures”. Cu doua zile mai devreme, la 5 februarie 1861, a fost ales comitetul de conducere, compus din Iosif Man, presedinte, Mihail Pavel, vicepresedinte, Petru Mihaly, secretar, protopopii Vasile Mihalca, Pop Simion si Stefan Simion, pretori, Ion Iurca si Vasile Mihalca, membri. In prima sedinta a „Congregatiei comitatense” (13 decembrie 1860), comitele Maramuresului, Iosif Man, a expus dorinta romanilor de a infiinta o asociatiune culturala, care sa poata intretine o scoala romaneasca (Preparandie) de invatatori si, propunand aprobarea acesteia, a anuntat ca doneaza in nume personal suma de 1.000 de florini. Membrii congregatiei au hotarat sa acorde noului asezamant cultural romanesc 15.000 de florini din partea comitatului, veniturile izvoarelor minerale din Suligu si toate amenzile incasate de pretori. S-a lansat totodata si o lista de subscriptie, care a circulat la toate autoritatile din comitat. Tot in 1860 a fost constituita Societatea de lectura a romanilor din Maramures „Dragosiana”, care avea menirea de a promova si cultiva limba si literatura romana si de a da astfel posibilitatea de afirmare tinerelor talente, devenita ulterior „Asociatiunea pentru Cultura Poporului Roman din Maramures”. Indata dupa constituirea asociatiei, secretarul Petru Mihaly a trimis o circulara catre toti fruntasii romani, apeland la munca si la solidaritatea tuturor in vederea strangerii fondurilor necesare Preparandiei „deoarece cultura unui popor, fiind treapta pe care el inainteaza in viata sociala si politica, poate sa aduca legi pentru egala indreptatire a romanului cu celelalte natiuni; daca insa nu vom poseda calitatea ceruta, nu vom putea castiga influenta politica, care dupa atatea secole i s-ar cuveni sarmanului roman.” Comitetul a reusit sa stranga pentru scoala romaneasca, in primul an de activitate, un fond de 7.000 de florini. Paralel cu aceasta, la interventia personala a comitelui Man, imparatul a daruit pe seama Asociatiunii marele intravilan din piata orasului, pe care se aflau si cateva cladiri vechi, nepotrivite scopului urmarit. Totodata, s-au redactat statutele Asociatiunii si ale Preparandiei. Organizarea si conducerea Preparandiei au fost incredintate dascalului Ion Busita din Lapusul Unguresc, un absolvent al Institutului pedagogic din Viena. Acesta l-a avut ajutor pe clericul Teodor Roman. Cursurile au inceput numai in toamna anului 1862, cu 15 elevi, deoarece in anul precedent un incendiu a distrus cladirile vechi. Din fondurile adunate si din despagubirile primite de la societatile de asigurare s-a putut cladi un edificiu nou si corespunzator. Sufletul scolii a fost Busita, care in afara de pedagogie, istorie si limba romana, mai propunea ca materii de studiu plantatul si altoitul pomilor, stuparitul si legumaritul, cantarile si dansurile nationale. Pentru completarea cunostintelor practice ale viitorilor dascali, scoala dispunea de un teren agricol de 15 iugare. Cu toate greutatile ce le-a intampinat, in cei 10 ani de activitate, preparandia a dat neamului peste 120 de invatatori, precum si alti functionari, care au impanzit toate satele Maramuresului. Invatatorimea s-a organizat intr-o reuniune a invatatorilor romani confesionali, sub presedintia vicarului roman, contopindu-se astfel scoala si biserica intr-un puternic instrument de luminare si de rezistenta nationala. Au fost scolarizati nu doar tineri din Maramures, ci si din Satu Mare, Chioar si Salaj, incepand astfel sa se formeze o elita locala romaneasca, care a jucat un rol important in viata comunitatilor romanesti din acea perioada. La insistentele episcopului rutean din Muncaci – care pretindea ca Preparandia sa se mute la Hust si sa se transforme intr-o preparandie ruteana – Consiliul regesc a refuzat aprobarea statutelor Asociatiunii, precum si acordarea dreptului de publicitate pe seama Preparandiei, pretextand ca Asociatiunea nu are fondurile necesare care sa-i asigure existenta, iar Sighetul, fiind supus jurisdictiunii episcopului din Muncaci, Preparandia nu poate sa stea sub jurisdictia episcopului roman din Gherla. La 24 mai 1864, comitetul a redactat un memoriu si a delegat o comisie care sa prezinte memoriul forurilor in drept. Delegatia maramureseana a mers intai la Gherla si Blaj, pentru a cere sprijinul episcopului Alexi si al mitropolitului Sulutiu, apoi a plecat la Viena, unde a obtinut o audienta la imparat. Delegatia s-a intors acasa numai cu promisiuni vagi, care s-au implinit abia in 1867, cand s-au aprobat statutele Asociatiunii si s-a acordat Preparandiei dreptul de publicitate. Tot in acel an, la 23 octombrie, s-a aprobat si functionarea „Societatii de lectura” a Asociatiunii. Adunarea generala din 1 decembrie 1868 a ratificat statutele, a reconfirmat statutele aprobate si a reconfirmat alegerea comitetului de conducere al Asociatiunii. Asociatiunea pentru Cultura Poporului Roman din Maramures si-a dezvoltat activitatea locala dupa posibilitati si imprejurari, fara a se izola de marea miscare culturala romaneasca din Transilvania, cu care a pastrat legaturi permanente. Fruntasi ai acesteia, precum George Baritiu, Al. Papiu-Ilarian, Iosif Hodosiu au fost alesi membri de onoare ai Societatii de lectura maramuresene. In 1869, guvernul a decis infiintarea la Sighet a unei preparandii de stat, fara caracter confesional, pe langa care sa functioneze si un profesor roman, care sa propuna limba romana pentru elevii romani. Comitetul Asociatiunii, considerand ca prin infiintarea unei scoli de stat se va depopula preparandia romana, a decis desfiintarea acesteia. In prealabil s-a obtinut din partea guvernului asigurarea oficiala de a numi in catedra de limba romana de la preparandia de stat pe profesorul Ion Busita si de a permite elevilor romani sa invete religia tot in limba romana. Ca urmare, preparandia s-a mutat la Gherla, iar averilor Asociatiunii li s-a dat destinatia de a infiinta si de a intretine un Comitet, unde sa gaseasca adapost si hrana elevii romani de la cele trei scoli secundare unguresti din Sighet. „Cultura unui popor, fiind treapta pe care el inainteaza in viata sociala si politica, poate sa aduca legi pentru egala indreptatire a romanului cu celelalte natiuni; daca insa nu vom poseda calitatea ceruta, nu vom putea castiga influenta politica, care dupa atatea secole i s-ar cuveni sarmanului roman” - Petru Mihaly Ioan BOTIS