15 octombrie. Încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria

La data de 15 octombrie 1922, în Catedrala Ortodoxă de la Alba Iulia, a avut loc încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României întregite, moment ce a reprezentat un eveniment deosebit pentru țară, deoarece acest moment a desăvârșit statul naţional unitar român făurit după Unirea cea Mare din anul 1918.

În ziua Încoronării, încă de dimineaţă, în fața Catedralei erau prezenți reprezentanții misiunilor străine acreditați la București, delegații din toate provinciile românești, precum și numeroși cetățeni ai orașului Alba Iulia. La ora 9.15 a intrat în gara din oraș, trenul regal ce venea de la Sinaia și în care se aflau suveranii şi ceilalţi membri ai familiei regale. Aceştia au fost întâmpinaţi de primarul orașului Alba Iulia cu tradiţionala pâine şi sare şi cu următoarele cuvinte: „Majestăţile Voastre, vă rog să-mi permiteţi ca să vă salut în numele locuitorilor oraşului Alba Iulia, să vă urez «bun venit» în cetatea sfântă care a primit şi a adăpostit şi pe marele voievod Mihai”. De la gară, cortegiul regal însoțit de două plutoane ale regimentului de Escortă Regală, s-a oprit în faţa intrării catedralei din Alba Iulia, unde, după ce au sărutat crucea şi Evanghelia, regele şi regina au intrat în catedrală unde a avut loc sfinţirea coroanelor regale.

După terminarea serviciului religios, suveranii au fost conduşi de Înalţii Prelaţi în curtea catedralei, unde pe estradă, sub un baldachin, preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, adică a Senatului și a Adunării Deputaților, au prezentat regelui Ferdinand, coroana de oţel purtată de regele Carol I, care acum cuprindea şi însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei. A ur­mat apoi cuvântarea lui Mihail Orleanu, preşedintele Adunării Deputaţilor, care a rostit următoa­rele cuvinte: „Anii care au trecut de la suirea Majestăţii Voastre pe tronul neuitatului rege Carol, au mărit strălucirea şi gloria coroanei făurite din oţelul unui tun de la Plevna. Coroana pe care aleşii ţării o prezintă Majestăţii Voastre, este coroana primului rege al României întregite, cu hotarele de la Tisa la Nistru şi la Marea Neagră”.
După această cuvântare, Patriarhul Româ­niei a luat coroana şi a aşezat-o Regelui Ferdinand pe cap, în timp ce toţi cei prezenţi au început să aclame, clopotele catedralei să bată, iar bateriile de artilerie să tragă salve de salut.
 

„Bălai, năltuț și subțirel la trup, cu ochii albaștri închiși, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei suave de Hohenzollern, cu expresia gurii și a feței așa de fină și de curată, ca ai crede-o de fată mare, amestec armonic al sângelui latin, cu tipul plăvit, gânditor și vesel tot deodată al germanilor de la sud. Ar prinde, poate, mirare pe cineva, dacă i-ai spune că acest tânăr are încă sfiiciuni de femeie, se roșește încă la obraz ca o fecioară de abia scoasă în lume. Minte cumpănită, vorba măsurată, precisă; judecata clara, înțelege lucrurile dintr-o dată își întrebuințează limba numai atuncea, când ar avea de spus ceva bine gândit. În intimitate, voios, glumeț pe socoteala slăbiciunilor omenești, însă niciodată personal; compătimitor și darnic, blajin cu toată lumea, prieten de temei.”
Prof. Vasile D. Păun, „Principele Ferdinand de Hohenzollern” Constantin Argetoianu, unul din criticii constanți și nemiloși ai Reginei, este și cel care reușește să sintetizeze în câteva cuvinte rolul Reginei Maria și locul pe care ea îl merită în istorie:

„Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin mo­dul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai dato­rită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la Bu­cu­rești, regina s-a așezat ca cti­toriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.” - Constantin Argeto­ianu, „Pentru cei de mâine: Amin­tiri din vremea celor de ieri”.

*

Printre principalele bijuterii din camera Tezaurului, din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României, se află şi o splendidă coroană regală: Coroana Reginei Maria. Puţine sunt lucrurile pe care le ştim, astăzi, despre simbolurile monarhice româneşti, pe de o parte pentru că cei 50 de ani de comunism au ascuns, în mod deliberat suficiente lucruri, pe de altă parte, pentru că nici regimurile care s-au succedat după 1989 nu au dorit să scoată la lumină unele adevăruri. Puţină lume ştie, de
exemplu, povestea acestei frumoase bijuterii din Europa secolului XX, respectiv coroana purtată de Regina Maria la încoronarea de la Alba Iulia, din anul 1922, moment prin care se marca, simbolic, Marea Unire din 1918. În contextul istoric al acelui moment, imediat după război, când ţara toată era în suferinţă, iar banii erau puţini şi se făceau eforturi serioase pentru a se întări administrativ statul abia lărgit, nu existau fonduri pentru turnarea unei bijuterii de asemenea anvergură. Regele Ferdinand avea să poarte coroana predecesorului său, Carol I, făurită, după cum se ştie, din oţelul provenit de la un tun turcesc, capturat în timpul Războiului de Independenţă. Dar pentru coroana reginei se căutau încă soluţii, o comisie a încoronării fiind alcătuită, potrivit presei vremii, pentru a pune la punct toate detaliile. Atunci a intervenit magnatul băimărean al aurului, Alexe Pocol, industriaş, dar şi recunoscut filantrop, la vremea respectivă senator, care a trimis o scrisoare către Comisia încoronării, oferindu-şi sprijinul, mai exact donaţia a 3,6 kilograme de aur necesare pentru coroană. Majestatea Sa Regina i-a transmis vii mulţumiri lui Alexe Pocol, acordându-i şi o audienţă privată. Aşadar, coroana a fost făcută din aur transilvănean în stil art-nouveau, la Paris, după proiectul unui român, Costin Petrescu. Dar ideile privind cum trebuia să arate şi care să-i fie elementele constitutive au venit chiar de la suverană, principala sursă de inspiraţie constituind-o coroana doamnei Despina Miliţa, soţia domnitorului Neagoe Basarab, pe care Regina Maria o văzuse pe fresca Mănăstirii de la Curtea de Argeş. Regina şi-a dorit în mod special acest lucru, pentru că dorea să se facă trimitere şi la trecutul ţării, dar şi la bogăţia şi fertilitatea pământului românesc. În ceea ce priveşte simbolurile regalităţii, ele apar pe cei doi pandantivi laterali de inspiraţie bizantină: pe unul este reliefată în aur stema mică a Regatului României, iar pe celălalt stema Casei de Edinburgh (pentru a indica originea reginei Maria). De cele două medalioane sunt prinse câte trei lanţuri, reprezentând boabe de grâu, simbol al fertilităţii, iar la capătul fiecărui lanţ se afla o cruce gamată, similară celei din partea superioară a coroanei, cruce care reprezintă simboluri religioase străvechi, regăsite adesea şi în arta populară românească. Comanda pentru coroană a fost făcută de Parlamentul României şi de colonelul Drosso – din partea regelui Ferdinand, pe data de 5 august 1921, plătindu-se celebrei case de bijuterii Falize din Paris suma de 65.000 de franci; lucrarea a fost terminată în luna septembrie 1922. Coroana Reginei Maria este din aur masiv şi pietre semipreţioase: turcoaze (16 bucăţi), ametiste (12 buc.), opaluri (68 buc.), chrysoprazuri (32 buc.), granate (16 buc.), plus indispen­sabila catifea. Cântăreşte 1.854 de grame, are diametrul la bază de 17,5 cm şi înălţimea de 18 cm. (În anul 2008, când a fost expusă la noi în ţară, la Suceava, coroana reginei Maria a fost asigurată ca piesă de tezaur, la valoarea de 25 de milioane de euro).
 

„Ferdinand a condus țara cu respectarea strictă a Constituției și a pus datoria sa ca rege al României, înaintea simțămintele sale personale (cum a fost în cazul intrării în război împotriva țării sale natale sau excluderii propriului fiu din rândul Casei Regale a României). A fost dăruit cu un devotament neobosit față de datorie, o gândire socială profundă și capacitatea de a găsi echilibrul între adversități.
Cu sprijinul puternicei, energicei și voluntarei sale soții, a reușit să-și conducă țara cu bine prin Primul Război Mondial, să promoveze reforma agrară, să adopte o politică moderată față de minorități, cerută prin Tratatele de Pace de la Paris și să asigure astfel stabilitatea internă a României Mari.
Viziunea politică a lui Ferdinand nu a putut fi transpusă integral în practică, din cauza limitărilor puterilor sale prin regimul constituțional existent. Sub aparența sa modestă, retrasă și lipsită de hotărâre se ascundea o conștiință superioară și o bogată viață interioară.”
Gerhard Grimm, „Biografii germane”