15 Octombrie - Încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria

La 15 octombrie 1922, în Catedrala Ortodoxă de la Alba Iulia, a avut loc încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României întregite, moment ce a reprezentat un eveniment deosebit pentru țară, deoarece acest moment a desăvârșit statul naţional unitar român făurit după Unirea cea Mare din anul 1918. În ziua Încoronării, încă de dimineață, în fața Catedralei erau prezenți reprezentanții misiunilor străine acreditați la București, delegații din toate provinciile românești, precum și numeroși cetățeni ai orașului Alba Iulia. La ora 9.15, a intrat în gara din oraș, trenul regal ce venea de la Sinaia și în care se aflau suveranii şi ceilalţi membri ai familiei regale. Aceştia au fost întâmpinaţi de primarul orașului Alba Iulia cu tradiţionala pâine şi sare şi cu următoarele cuvinte: „Majestăţile Voastre, vă rog să-mi permiteţi ca să vă salut în numele locuitorilor oraşului Alba Iulia, să vă urez «bun venit» în cetatea sfântă care a primit şi a adăpostit şi pe marele voievod Mihai”. De la gară, cortegiul regal însoțit de două plutoane ale regimentului de Escortă Regală, s-a oprit în faţa intrării catedralei din Alba Iulia, unde, după ce au sărutat crucea şi Evanghelia, regele şi regina au intrat în catedrală unde a avut loc sfinţirea coroanelor regale. După terminarea serviciului religios, suveranii au fost conduşi de Înalţii Prelaţi în curtea catedralei, unde pe estradă, sub un baldachin, preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, adică a Senatului și a Adunării Deputaților, au prezentat regelui Ferdinand, coroana de oţel purtată de regele Carol I, care acum cuprindea şi însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei. A urmat cuvântarea lui Mihail Orleanu, preşedintele Adunării Deputaţilor, care a rostit următoarele cuvinte: „Anii care au trecut de la suirea Majestăţii Voastre pe tronul neuitatului rege Carol au mărit strălucirea şi gloria coroanei făurite din oţelul unui tun de la Plevna. Coroana pe care aleşii ţării o prezintă Majestăţii Voastre, este coroana primului rege al României întregite, cu hotarele de la Tisa la Nistru şi la Marea Neagră”. După această cuvântare, președintele Senatului a luat coroana şi a înmânat-o Regelui Ferdinand care și-a aşezat-o singur pe cap, în timp ce toţi cei prezenţi au început să aclame, clopotele catedralei să bată, iar bateriile de artilerie să tragă salve de salut. A urmat o paradă militară în timpul căreia Ferdinand I și Maria au mers călare în fruntea unor regimente de cavalerie până la Sala Unirii, apoi serbările au continuat cu dineul oficial oferit în clădirea Teatrului, unde au fost prezenți peste 400 de invitați, reprezentanți ai caselor regale ale Angliei, Italiei, Spaniei, dar și numeroși miniștri, consuli și ambasadori din diverse țări. Astfel, deși german prin naștere și educație, Regele Ferdinand, supranumit „Cel Loial”, și-a respectat jurământul de „bun român și rege” depus la urcarea pe tron, iar Regina Maria a dat dovadă de un mare devotament atât în anii războiului, când a fost alături de soldați pe front, în spitalele de campanie unde a îngrijit răniții, cât și după terminarea acestuia, prin demersurile diplomatice făcute la Londra și Paris, unde a susținut cauza românilor, contribuind activ la recunoașterea Unirii de către statele lumii.

Familia Regală a sosit la Alba Iulia a doua zi, 15 octombrie, la 9 și jumătate dimineața, venind cu trenul. Pe peronul gării onorurile militare au fost date de elevii școalei de infanterie și o companie de onoare, iar Imnul triumfal de primire a fost încoronat de fanfara Regimentului 90 Infanterie. De față, pe peron erau toți miniștrii țării și misiunile străine.

Primarul orașului Încoronării, d. Aurel Sava, a primit pe Suverani salutându-i cu următoarele calde cuvinte: „ Majestățile Voastre, Vă rog să-mi permiteți ca să Vă salut în numele locuitorilor orașului Alba Iulia, cetatea sfântă, care a fost sâmburele atâtor generații de români, prezint Majestăților Voastre cele mai profunde sentimente de devotament ale locuitorilor orașului, urându-vă bun venit pe acest pământ sfânt, care a primit li a adăpostit și pe marele Voievod Mihai. Vă rog ca după datinele vechi strămoșești să gustați pâinea și sarea sa, Trăiască Majestățile Voastre! Trăiască întreaga Dinastie!”.

După aceasta Majestățile Lor trec în revistă trupele.

De la gara s-a format cortegiul în drum spre catedrală. Suveranii au luat locul în trăsura de gală, precedată de 2 plutoane din escorta regală și de trăsura mareșalului Curții. Trăsura Suveranilor era încadrată de generalii Christescu și Cihoschi. Venea apoi trăsura cu principii moștenitori, încadrată de generalii Stratilescu și Razu după care urmau ceilalți generali călare și două plutoane din Regimentul 4 Roșiori.

În cortegiu se încolonau apoi: drapelele întregei oștiri române cu gărzile lor de onoare, precum și școlile militare de Infanterie, Geniu, Artilerie, Cavalerie și Administrație, Școala de Subofițeri de la Slobozia etc.

Iar pe deasupra cortegiului, la o măreață înălțime de peste 2000 de metri, plutea majetuoasă escadrilă de aeroplane.

Prin străzile înțesate de lume, în care portul național ținea un loc de frunte, pe sub balcoanele bogat împodobite cu ghirlande de flori și de verdeață, cu covoare și chilimuri cortegiul parcurge sub o ploaie de flori neîntreruptă drumul până la catedrală. Aclamațiile și uralele cele mai calde făceau să vibreze întreg văzduhul.

Trupele de la catedrală, de sub comanda colonelului Todicescu, au dat și aici onorurile militare.

Coborând din trăsuri și intrând în biserică, Suveranii se urcă pe tronurile lor. Misiunile străine și corpul diplomatic se așează la dreapta tronului M.S. Regelui, iar la stânga tronului M.S. Regina se așează miniștrii țării și înalții dregători ai Statului.

Acum începe serviciul religios al Încoronării Suveranilor.

I.P.S.S. Mitropolitul Bălan citește evanghelia, I.P.S.S. Mitropolitul Primat al țării a citit după aceasta rugăciunea pentru prosperitatea tronului și a țării și a sfințit coroanele Regale.

I.P.S.S. Mitropolitul Pimen al Moldovei a citit o rugăciune ocazională. Iar arheii și diaconii au citit ecteniile.

Corul societății corale „Carmen” a intonat apoi imnul „Vrednic este!.

I.P.S.S. Mitropolitul Primat înmânează după aceasta d-lui Președinte al Senatului Coroana M.S. Regelui și d-lui președinte al Camerei Coroana M.S. Regina.

Acum Majestățile Lor ies în privdorul Catedralei unde se formează un nou cortegiu care conduce pe Suverani până la baldachinul sub care se face Încoronarea.

Toate persoanele invitate, miniștrii, înalții demnitari militari și civili, și misiunile străine, ieșind din biserică, iau loc în urma Suveranilor, în ordinea cerută de protocol, constituind acest cortegiu. Generalii purtau mantiile Regale, iar președinții Senatului și Camerei, purtând Coroanele Suveranilor, iau loc sub baldachinul Încoronării, încadrați fiind de episcopi.

Mantia de Încoronare a M.S. Regina i-a fost dată în dar de însuși poporul român, care prin lista de subscripție publicată de ziarul „Universul” a strâns ban cu ban, dând fiecare după puterile sale și adunând suma trebuincioasă.

Cu alcătuirea din punct de vedere artistic a desemnului acestei mantii, a fost însărcinat pictorul român d. Costin Petrescu, mare cunoscător al îmbrăcămintei voievozilor noștri pe care i-a pictat de atâtea ori și care a desemnat mantia Regală după chipul vechilor mantii de origine din Bizanț, cunoscută mai pe urmă sub numele de Dalmatică.

Această formă de mantie a fost adoptată de către cavalerii de Malta, și a devenit după aceea tradițională în ceremonialul capetelor încoronate.

În privința decorațiunei, autorul ei, d. profesor Costin Petrescu, a ținut și să inspire din străvechiul chip românesc de a ornamenta bisericile și documentele religioase, urmând totuși, un spirit ornamental, care amintește bogăția costumelor oltenești.

Pe o stofă cu totul de aur, prin care se străvede o nuanță purpurie, este aplicată o grea pelerină împodobită cu împletituri, înflorată cu broderii de aur, care închid, într-un elipsoid un M încoronat.

Bordura de sus a acestei pelerine se prelungește de-alungul întregei mantii, coborându-se de pe umeri și ocolind toată rotunjimea marginelor poalelor care se desfășoară pe o lungime de mai mult de 7 metri.

Pe piept, două mari paftale de aur, înlățuind într-un chip foarte bogat, taldurile mărginașe; motivul care domină această bordură este un ornament bizantino-românesc inspirat de podoabele de la mănăstirea Secul, împletind cu mișcarea lui, niște găitane, care de 7 ori părăsesc linia marginei, spre a da naștere unui chenar de spice de grâu, în care sunt închise 7 chenare mai mici ce cuprind fiecare, câte una din mărcile celor 5 ținuturi românești, și cele 2 steme ale familiei Hohezolern și Coburg, obârșii ale Suveranilor.

Aceste chenare se sfârșesc în partea lor de sus printr-o podoabă curat națională, care închide crucea albă a M.S. Regina. Ca o încadrarea a acestui chenar, este aplicată o bandă de blană de hermină.

Suprafața întregei mantii este presărată de floricele stilizate, ce amintesc ornamentele des întrebuințate, de vechii noștri zugravi.

Execuția mantiei a fost încredințată d-nei Elena Niculescu Frunzeanu, directoarea școalei de sericicultură și țesătorie din București, care cu o măestrie a alcătuit o mantie de valoare artistică netăgăduită. Este o adevărată fală pentru țară că avem o școală, în care s-a putut executa o asemenea lucrare, care poate sta cu mândrie, alături de mantia de încoronare a Majestății Sale Regelui, și vestmintele a I.P.S. Mitropolitul Primat Miron Cristea, cu toate că acestea au fost lucrate în cel mai mare atelier de broderie artistică din Paris.

Desemnul mantiei M.S. Regelui este datorit tot d-lui Costin Petrescu. Mantia este din catifea bogată cu podoabele de aur și cu marginile îmblănite cu hermină albă.

Felul de podoabă al găitanelor și fireturile de aur ale mantiei M.S. Regelui este în general același ca și la mantia M:S. Regina, spiritul dominant al ornamentației fiind tras din același izvor. În amănunțimi însă, așa cum se și cuvine, podoabele se deosebesc între ele.

Suveranii intră astfel sub baldachin. Aceasta era format dintr-un acoperiș frumos lucrat și împodobit cu coroane regală, acoperișul fiind înălțat pe suliți de formă veche al căror ascuțiș e prevăzut cu o lamă de săcure și care se numesc halcharde.

Sub baldachin iau loc și domnii președinți ai Corpurilor Legiuitoare care se așează față în față cu Suverani.

D. Mihail Pherechyde, președintele senatului, care a înmânat și Regelui Carol I Coroana sa la Încoronare, înmânează M.S. Regelui Ferdinand I Coroana de oțel a Regilor României.

Aceasta e clipa supremă din serbarea Încoronării celui dintâi Rege al României Mari.

Majestatea Sa Regele Ferdinand ia coroana și și-o așează singur pe cap. Apoi Suveranul Încoronat ia și coroana de aur din mâinile d-lui președinte al Camerei, M.S. Regina, potrivit obiceiului îngenunghează în fața Suveranului care îi pune coroana pe cap.

După aceea, M.S. Regina ridicându-se, Suveranii, tot potrivit obiceiului, se îmbrățișează și se sărută, ca un simbol al statorniciei Dinastiei.

Atât de simplu se povestește măreața clipă a Încoronării, - atât de simplu fiindcă, vorbele sunt prea sărace în cuprinsul lor ca să cuprindă atâta bogăție de Mărire. De aceea lăsăm minții cititorului să își închipuie tot ce nu pot spune vorbele.

Fragment din Cartea încoronării, Album Comemorativ al încoronării MM.LL Regele Ferdinand și Regina Maria la Alba Iulia 2/15 octombrie 1922, tipărită în anul 1923.