15 ani fara Coposu

* In urma cu 15 ani s-a stins Corneliu Coposu. Un OM nascut in inima Ardealului, dintr-o familie de patrioti care aveau ca unic vis descatusarea si libertatea romanilor. Azvarlit in temnitele comuniste, a refuzat sa fie ingenuncheat. A continuat sa creada intr-o romanie cu “R” mare, ca si renumele sau de Om. A avut parte insa de o inmormantare numeroasa, dar fara onoruri si astazi, la 15 ani, nu are loc in paginile de istorie scolara. Ramane insa un erou, un vizionar care a avut un vis numit Romania. Asa cum sta, in fotografia sobra si sumbra de detinut politic, cu privirea trista, dar demna, pare ca priveste in ochi, Romania de azi. Romania carem in urma cu 15 ani, si-a pierdut un reper. Corneliu Coposu. Un patriot, un om de onoare, un vizionar. Un OM. Nascut intr-o familie de romani din Ardeal, fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu si al Aureliei Coposu, la randul sau fiica de protopot greco-catolic, a invatat de mic dragostea de Dumnezeu si de Tara. A absolvit studiile liceale la Blaj, apoi a urmat Facultatea de Drept a Universitatii Regele Ferdinand din Cluj. Din perioada studentiei, a inceput sa colaboreze cu mai multe ziare: "Romania Noua", “Mesajul" si “Unirea" din Blaj. In 1935 a fost ales președinte al Organizației Tineretului Universitar al PNȚ din Cluj. In 1937 a devenit secretarul personal a lui Iuliu Maniu si l-a insotit in toate misiunile sale politice. Iar in 1940, a devenit secretarul politic a lui Maniu si mai tarziu presedinte al PNT filiala Salaj. Dupa fraudarea alegerilor din 1946 si instaurarea terorii comuniste, este arestat in “lotul taranistilor”, in asa numita Inscenare de la Tamadau. Pana in 1956 a fost ținut in arest preventiv, fara sa fie judecat. In 1956 i s-a inscenat un proces pentru "inalta tradare a clasei muncitoare" și pentru "crima contra reformelor sociale". A fost condamnat la munca silnica pe viața iar in 1962 a mutat la un regim de izolare sever, la penitenciarul Ramnicu Valcea. A fost eliberat dupa 17 ani de detentie grea, odata cu amnistia generala din 1964. Dupa eliberare, umilintele au continuat. A fost nevoit sa se angajeze muncitor necalificat la un atelier de tamplarie mecanica. Dupa 1990, isi asuma rolul de urmas a lui Maniu si reinfiinteaza Partidul National Taranesc, sub titulatura de Partidul National Taranesc, Crestin si Democrat, pe care il conduce si caruia i se dedica pana la moarte. In mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai inalta distincție acordata de Republica Franceza cetațenilor straini.Iar pe 6 octombrie 1995 a avut loc la sediul Ambasadei Franței la București ceremonia inmanarii inaltei distincții. Din pacate, in tara, nu se bucura de aceeasi recunoastere. In noiembrie 1995 se stinge. Si, desi nu a beneficiat de funeralii nationale, moartea sa starneste un val imens de simpatie care influenteaza alegerile din 1996 si victoria Conventiei Democrate. Este inmormantat in Cimitirul Bellu. In memoria sa, a fost dezvelit un monument, asezat fata-n fata cu cel a lui Maniu, a carui idealuri le-a dus mai departe, dincolo de orice sacrificiu. Inainte de a muri, declara cu seninatate intr-un interviu : "Mi-am facut un examen de constiinta. Am trecut in revista toate suferintele si mizeriile prin care am trecut de-a lungul puscariilor, a anilor de detentie, a persecutiilor post penitenciare. Si cred ca as opta pentru acelasi destin. Cred ca destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist dar, daca mi s-ar ridica in fata aceleasi alternative, ceea ce as alege ar fi tot trecutul pe care l-am trait si pe care l-as repeta cu seninatate." Astaza, din poza sobra si sumbra de fost detinut politic, pare ca privaste in ochi Romania. Romania pe care a iubit-o si pe care a visat-o cu “R” mare. “Legile firii sunt implacabile. Nici violenta, nici omul nu le poate infrange. Dupa iarna, vine totdeauna primavara. Sa ne gandim la ghiocei." "Astazi se calca in picioare drepturile omului in numele libertatii. In numele libertatii se insceneaza culpe, se falsifica documente, se reabiliteaza naravitii trotuarului politic. Si tot in numele libertatii se sparg capete, se muta falci incomode se trag salve din arme cu repetitie si se trimit in puscarie cetateni nevinovati." Popoarele traiesc si mor cu onoarea lor nationala. Onoarea tarii, pentru care a curs atata sange, peste brazdele dreptatii romanesti castigate prin puterea noastra de viata si de moarte, este cea mai sfanta avutie nationala, pe care ostirea viteaza a aparat-o, cu indarjire si a razbunat-o necrutator de cate ori vrerile flamande ale neamurilor au calcat-o in picioare." "Libertatea cea adevarata este transpunerea pe plan politic a nevoii biologice de miscare. Dreptul de a face ce vrei intre hotarele legii, fara constrangere din afara sau de a nu face ceea ce este contrar convingerilor tale se cheama libertate." Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro