14 copii de vanzare! La bucata sau la pachet...

O poveste de viata adevarata cu prunci mancati de sobolani, cu batai si amenintari cu moartea copiilor… In timp ce politicienii se bat, la propriu, pentru o felie din tortul puterii, o familie cu 14 copii isi duce mizerabila existenta intr-unul din celebrele cartiere marginase baimarene: Ferneziu. Familia Teglas reprezinta unul din acele cazuri care te indeamna sa te intrebi: „Ce rost mai are?!”. O femeie inconjurata de 14 copii locuieste intr-o cocina de magazie in curtea casei socrului. Sotul e plecat mai tot timpul, dar cand vine acasa se lasa cu scandal. Ii bate pe cei care se nimeresc a fi in fata lui, bea si isi cere drepturile de barbat. Cam asa a sunat povestea pe care am auzit-o intr-un birou al celor care se ocupa cu protejarea copiilor. Se pare ca este cea mai numeroasa familie de pe la noi. Intrigati si interesati, am plecat in Ferneziu, pentru a vedea cum 14 copii sunt condamnati de proprii parinti, dar si de indiferenta noastra, la via-ta mizerabila pe care o traiesc. In cartierul suferintelor nestiute, am bajbait aproape o ora pana am dat de casa unde sta familia Teglas. Un imobil modest, intr-o curte minuscula. In spate, o darapanatura pe post de magazie. Intamplarea a facut sa gasim vreo trei copii si un batran in curtea plina de fel si fel de lucruri nefolositoare. Am intrebat de familia Teglas si batranul a confirmat ca am nimerit bine. „Aici sta, dar nu e acasa femeia. Acolo e tatal, intrebati-l pe el”, ne-a spus batranul, indrumandu-ne spre un barbat in putere ce sprijinea o poarta a unei case vecine. L-am intrebat pe respectivul de femeia si copiii „lu’ Teglas”. Barbatul ne-a spus ca batranul e nebun, ca el nu are nimic de-a face cu familia cautata. Asa am aflat ca batranul era bunicul celor 14 copii. Ne-am intors la batran. Acesta ne-a ascultat si, cu lehamite fata de subiect, a recunoscut ca e bunicul. Incerca sa ne explice ca el nu mai poate trai cu nora si cei 14 copii, cand a fost intrerupt de venirea femeii. Pe drumul pietruit la capatul caruia este casa familiei am vazut-o carand o plasa uriasa, din care se vedeau capetele a cateva paini. Era inconjurata de patru copii, ce carau si ei plase pe marimea fiecaruia. Ajunsa in curtea ce a devenit neincapatoare, femeia a pus jos plasa uriasa si si-a sters fata cu maneca unei bluze vechi. Trecuta de treizeci de ani, purtand semne clare a multor sarcini (13, din care una gemelara), femeia Teglas ne-a spus ca a fost sa faca rost de ceva mancare si ne-a poftit in „casa”. Atunci am aflat ca, de fapt, casa numeroasei familii e ju-matate din asa-zisa magazie, un fel de cotet mai mare, o chestie ce sta-tea sa pice daca ai fi impins de pe-retii subrezi si cu sistem de aerisire natural. Pentru a vedea „casa”, a trebuit sa ne aplecam. In interior, o mizerie greu de reprodus in cuvinte. Doua sau trei paturi (nu se vedeau de hainele si pernele existente) formau o platforma de dormit. Mai incapeau o soba si un patut de bebelus. In paturi dormeau trei co-pii, de care am aflat ca sunt prunci cu handicap psihic si locomotor. A urmat o discutie incredibila cu mama celor 14 copii. „Trebuie sa plecam de aici. Socrul meu ne da afara. Spune ca nu mai poate sa stam in aceasta… incapere. Nu stiu ce o sa ma fac! Am fost la auto-ritati, am fost si la domnu’ Boitor de la Protectia Copilului, dar a spus ca nu are ce sa faca. Eu am banii de pe urma copiilor, atat! Dupa ce se termina banii, ma descurc cum pot. Acum, ma da afara cu toti copiii si nu mai am putere sa fac ceva!”, a spus femeia. Socrul femeii cu 14 copii s-a do-vedit a fi insensibil la drama copiilor si a familiei lui, in ultima instanta. Socrul are vreo 70 de ani si este proprietarul casei mai mari si al cocioabelor in care stau membrii familiei Teglas. Paradoxal, batranul prefera sa stea intr-o prelungire a cocioabei in care stau cei 14 prunci. De acolo, el isi tortureaza rudele intr-un mod inuman. „Tot bate in perete. Eu nu pot sa fac nimic. Le spune copiilor sa taca, dar suntem multi. Inainte de Sarbatorile de Pasti, a dat cu o secure in perete, sa pice pe copii. El sta acolo, dar are si casa aia mai mare”, povesteste femeia. Am aflat ca cei 14 copii nu au fost niciodata la scoala. Cei mai mari ne-au urmarit prin toate locurile. Se vede ca o duc foarte rau. Nu se plang, dar nici nu doresc lucruri specifice varstei. Grija lor este mancarea. Au mai fost vizitati de unii sau altii (de la Protectia Copilului, de la Asistenta Sociala) si cred ca lumea este impartita in cei care cer si cei ce dau. Ei vor fi viitorii cersetori ce se vor imprastia prin oras sau aiurea. Copiii, chiar si baiatul cel mai mare (in varsta de 13 ani), sunt recuperabili, nu au apucat inca sa ajunga indiferenti, dependenti de ajutorul celor din jur. Probabil, ar face mai multe, daca ar umbla la scoala si daca ar fi ajutati sa inteleaga ca viata nu inseamna doar cersit si ajutor de la altii. Cei doi gemeni au fost subiect de presa atunci cand au fost muscati de sobolani si au ajuns la Spital etc. Episodul neverosimil a trecut si nu s-a intamplat nimic. Femeia a inceput sa planga. A simtit ca povestea ei poate fi cunoscuta de multi oameni si spera sa fie ajutata. Ne-a povestit ca sta in cocioaba batranului socru de vreo sase-sapte ani. A stat inainte la o alta casa de-a batranilor, casa care a fost vanduta de acestia. De aici, confuzia ca ar fi avut o casa si a vandut-o. „Nu am avut nimic. Am stat la batrani si acum stau tot la ei. Soacra a murit in urma cu sase luni, iar acum socrul vrea sa stea singur. Eu nu vreau decat sa ma inscriu la Cantina de ajutor. Nu vor sa ma ia, deoarece primesc banii copiilor si ajutor de maternitate, in total trei milioane de lei si jumatate. Am acte pentru copii, ca sa pot scoate alocatiile, dar nu sunt acte definitive. Nu ma ajuta nimeni sa am acte. Nu vor sa ma ajute cu medicamente la copiii bolnavi! Zilele trecute, unul din ei, bolnav de epilepsie, a luat un topor si a lovit-o pe sora lui in cap. I-a taiat pielita de pe cap. Cine stie ce se mai poate intampla? Daca as avea un pic de mancare si medicamente…”, spune femeia care a nascut 14 copii. In disperare de cauza, a incercat sa rezolve problema copiilor, cerand o locuinta. Nu a primit nici macar promisiuni. A fost la Protectia Co-pilului si a cerut sa-i fie luati co-piii. Nu se poate decat in anumite conditii. Apoi, o casa de tip famili-al nu are decat 12 locuri (un motiv pueril invocat de cei care se ingrijesc de copiii in suferinta). Pe de alta parte, drama femeii are si o alta fata. Barbatul care a facut 14 copii nu mai vrea sa stea cu ea. O bate, ii bate pe copii, nu face nimic pentru prunci. Se duce prin Baia Mare, unde sta cu prietenii de pa-har si, cand ajunge acasa, incepe teroarea. In curtea casei amarate exista un fel de sopron. Acolo, sub niste paturi, se vede o masina. Ne gandeam ca este vreun harb de aruncat la fier vechi. De fapt, era o masina in toata regula. Tot un harb, dar care mai circula. Am plecat din casa familiei Teglas urmariti de pruncii ce-si pironeau privirile rugatoare in ochii nostri. Nu am fost inspirati sa luam niste bomboane, macar. Copiii priveau si se minunau de aparatul foto, de masina, de haine, de orice. La iesire, ne-am oprit sa vorbim cu batranul. Nu a vrut initial sa vorbeasca. Apoi, nu l-am putut opri. „De ce sa ma inteleg cu nora? Eu am muncit in viata mea pentru 200 de metri patrati. Acum, o sa stric magazia aia, ca sa am si eu liniste. Nu ma intereseaza unde merg! Au incercat si altii mai destepti sa ma lamureasca sa ii las. Nu! Vine vara, in toata tufa poate sa stea. Cum ii ajuta Dumnezeu! Pe mine sa ma lase in pace. Mi-o ajuns! Vreau sa fiu lasat in pace. Nu mai vreau sa fiu lamurit de nimic. Copiii? Daca eu nu pot fi inteles, eu de ce sa inteleg niste copii care nici nu pot umbla bine? Nu mai vreau sa aud nimic!”, a spus batranul, cu o cerbicie greu de in-teles de noi, cei din afara familiei. Pe o strada paralela cu cea pe care sta familia cu 14 copii am intalnit un vecin mai vorbaret. A vazut ca am fost la „aia multi”. Este vecin cu ei. A vazut si a auzit multe. Ne-a povestit lucruri incredibile. „Hei! Multe se intampla acolo. Beau, se imbata si incepe scanda-lul. Barbatul femeii vine acasa baut si ii ia in primire. Intai pe ea, apoi pe copii. Batranul ce sa faca? Ii casa lui... S-a saturat de scandaluri. Nu stiu de ce nu vine cineva sa fa-ca ordine acolo. Pacat de copii...”, ne-a spus vecinul. Nu a vrut sa isi dea numele, dar a spus ca povestea familiei o cunoaste toata strada si chiar mai multi. Omul spune ca vecinii sunt indignati, dar nu au ce face. Am plecat din Ferneziu cu un gust amar. Am crezut ca am vazut cazuri incredibile si nu credeam ca va mai fi ceva care sa ne impresioneze. Ne-am inselat. Pentru a ne lamuri, am fost si la autoritati. La Protectia Copilului am aflat ca nu se poate face mare lucru. Pentru a lua copiii, trebuie ca parintii sa fie decazuti din drepturi, o procedura destul de greoaie. De sarbatorile de Pasti, au fost la copiii familiei Teglas si le-au dus cadouri. Prea putin pentru proble-mele pruncilor. La Asistenta So-ciala am aflat ca nu li se poate da un loc la cantina, deoarece familia are niste venituri ce depasesc limita care le permite sa fie „rezidenti” ai cantinei saracilor. O ironie mai mare nici ca se putea. Mai mult, cei de acolo considera ca se da prea multa importanta cazului, ce a mai fost mediatizat… Nu comentam parerile unor oameni care seara au unde sa puna capul, probabil, pe o fata de perna din matase. Nu comentam nici situatia femeii, dar nu putem sa stam pasivi la drama copiilor. GAZETA de Maramures solicita autoritatilor sa rezolve situatia celor 14 copii. Intentionam sa venim cu acest caz in perioada de campanie electorala, dar ar fi fost politizat. Venim acum. Mingea e in terenul celor care decid. Copiii oferiti gratis „Vrea sa divortam. O pus actele si, dupa ce vom fi divortati, va trebui sa plec de aici. Nu stiu ce sa fac cu acesti copii. I-as da cuiva sa ii creasca. Oricui... sau la stat, dar nu-i vrea nimeni. Ce sa fac cu ei? Nu mai pot! Nu mai pot! Vine si ma loveste, ii loveste si pe copii. Ce sa fac? Cine ma poate ajuta? Ii dau pe copii, numai sa nu mai sufere si ei. Ii dau! Cine vrea copii? Nu mai suport batjocura si presiunile la care suntem supusi. Ce sa fac? Sa ma omor? O fac si pe asta, ca toti sa fie linistiti si bine. Ii omor si pe copii sau ii dau!”, spune plangand femeia Teglas. Pruncii se uita la mama lor in tacere. Batranul priveste in zare. Pare ca nu este nimeni acolo. Undeva, prin Baia Mare, un tata iresponsabil probabil leaga noi prie-tenii bahice. Asta este lumea in care traim! Cersetorul cu masina sisofer „Barbatul Teglas sta toata ziua in oras si bea. Vine acasa cu lazi de bere si se distreaza. Apoi, o ia pe femeie in primire, apoi copiii. Mai are pe una la Asistenta sociala sau la ceva cu maternala, are o alta femeie. Pe asta a lui o bate si merge apoi la ailalta. Si cu aia are o tura de copii. Nu vrea sa faca nimic in casa. Ar fi bine sa fie dusi copiii la o cresa. Veniti seara sa vedeti ce se intampla pe aici. Batranul plateste tot: curent, apa. Ei nimic, cu bautul si scandalul. Barbatul umbla cu unu’ de pe aici. Merge la Mara in fata si cere bani. Sta la baut cu prie-tenul. Are o masina la care angajeaza sofer, ca sa ii duca pe unde merg. E a treia masina. Vine, o bate pe asta, apoi se duce la ailalta… Copiii ar trebui dusi, ca nu au viata” – un vecin despre aventurile barbatului care are 14 copii. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro