11 noiembrie: Semnarea Armistițiului de Pace din Primul Război Mondial

La 11 noiembrie 1918, în suburbia Parisului, în pădurea Compiegne a fost semnat armistiţiul de încetare a ostilităţilor dintre Antanta şi Puterile Centrale, armistițiu prin care se încheia Primul Război Mondial desfășurat între 1914 și 1918. Semnat într-un vagon de tren în pădurea Compiègne, armistițiul care a pus capăt războiului a fost semnat de mareșalul Ferdinand Foch, din partea Antantei și Matthias Erzberger, din partea Germaniei. La Paris, dar și în alte orașe din Franța, după aflarea semnării armistițiului, vor fi trase numeroase salve de tun și clopotele bisericilor vor începe să bată, orașele se vor umple de trecătorii care își transmit unul altuia vestea cea mare. Lumea se îmbrățișează pe străzi, iar bucuria încheierii păcii se va prelungi până târziu în noapte. Acest armistițiu a adus pacea mult așteptată, însă interesant este locul unde s-a semnat faimosul document ce punea capăt războiului: în vagonul-salon al unui tren de campanie pus la dispoziția mareșalului Foch și staționat în acel moment pe o linie situată în pădurea Compiegne din suburbia Parisului. Astfel, la 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a încetat focul pe Frontul de Vest, dar starea de război a persistat pentru încă şapte luni, pacea fiind instalată abia prin semnarea, la 28 iunie 1919, a Tratatului de la Versailles, cu Germania, şi a tratatelor separate cu Austria, Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman.

Reamintesc faptul că, între 28 iulie 1914 şi 11 noiembrie 1918, au fost mobilizați în război mai mult de 70 de milioane de soldați, iar peste 20 milioane de soldaţi şi civili au fost uciși în acest sângeros război, fără a mai pune la socoteală numărul impresionant de mare de răniți și dispăruți ori enormele distrugeri materiale. În ceea ce privește vagonul în care s-a semnat armistițiul din 11 noiembrie 1918, după război, compania feroviară Wagons-Lits, proprietara de drept a vagonului a hotărât să cedeze acest vagon istoric statului francez, spre a fi expus la Muzeul Armatei de la Palatul Invalizilor din Paris. Dar periplul vagonului nu s-a oprit aici, deoarece, la 1 septembrie 1939, va începe cel de-Al doilea Război Mondial, iar Franța, deși era recunoscută ca având o puternică armată, n-a rezistat atacului-fulger al Germaniei și, la 22 iunie 1940, era nevoită să capituleze.

Capitularea Franței a fost pentru Hitler cea mai mare satisfacție, de vreme ce a dispus ca semnarea armistițiului sa aibă loc în același vagon, amplasat pe aceeași linie de ferată, vagon în care germanii își semnaseră umilința în 1918. Astfel, la 22 iunie 1940, ora 18.52, se va semna armistițiul umilitor pentru Franța, iar imediat după semnare, din ordinul lui Hitler, vagonul a fost transportat la Berlin și expus în fața porții Brandemburg. Totuși, revanșa n-a fost de lungă durată, deoarece, la începutul anului 1944, când Berlinul era amenințat de Armata Roșie, vagonul a fost transportat urgent în Turingia, iar în primăvara anului 1945, Hitler s-a îngrijit personal ca acest vagon să fie incendiat, pentru ca nu cumva să se semneze și următorul armistițiu tot în același vagon. Astfel, din celebrul vagon cu amplă rezonanță istorică, a rămas doar scrumul. 

Figuri emblematice ale Primului Război Mondial în România

Ferdinand I ,,Întregitorul de Țară”

(24 august 1865 – 20 iulie 1927)

A fost al doilea rege al României, devenind rege sub numele de Ferdinand I, succedându-l pe unchiul său Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen (care murea la 10 octombrie 1914). Fiul prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, se căsătorea în anul 1892 la Sigmaringen cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha.

A fost suveranul României în perioada Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, faptă care are ca rezultat excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

După realizarea Marii Uniri, Ferdinand a fost încoronat ca prim rege al României Mari la 15 octombrie 1922.

REGINA MARIA

,,Mama răniților”, ,,Regina soldat”

(29 octombrie 1875 – 18 iulie 1938)

A fost a doua regină a României, în calitate de soție a regelui Ferdinand. Fiică a ducelui de Edinburg Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha și a Mariei Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, după căsătoria cu regele Ferdinand se ocupa de menținerea unor relații diplomatice favorabile României, de acțiuni caritabile și de apărarea intereselor naționale.

În timpul conflagrației, era foarte implicată în acțiuni de binefacere. Ca soră de caritate, vizita liniile frontului și menținea legătura cu soldații români, fapt pentru care este numită și ,,Regina soldat” sau ,,Mama răniților”. 

ION I. C. BRĂTIANU

(20 august 1864 – 24 noiembrie 1927)

A fost un prolific politician român, care a jucat un rol esențial în realizarea Marii Uniri. A activat ca președinte al Partidului Național Liberal, dedicându-și viața activității politice, fiind de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, de trei ori ministru de interne, de două ori ministru al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe.

În perioada Primului Război Mondial, era președinte al Consiliului de Miniștri, iar de activitatea sa politică au depins alegeri care s-au dovedit esențiale în vederea realizării idealului național.

ALEXANDRU AVERESCU

(3 aprilie 1859 – 2 octombrie 1938)

A fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei a II-a în Primul Război Mondial. De activitatea sa militară se leagă unele dintre cele mai importante succese militare ale armatei române. A inițiat și operațiuni nereușite, cum a fost cea de la Flămânda, însă victoriile de la bătăliile de la Mărășești și Oituz poartă amprenta sa.

A fost decorat cu ,,Ordinul Mihai Viteazul” clasa a III-a în 1916, a II-a în 1917 și clasa I în 1920, și cu ,,Ordinul Sfântul Gheorghe” clasa a IV-a, pentru ,,faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”.

CONSTANTIN PREZAN

(27 ianuarie 1861 – 27 august 1943)

A fost un ofițer erou, specializat în arma geniului. Generalul Prezan a fost responsabil pentru organizarea apărării Bucureștiului împreună cu Henri Berthelot, reorganizarea armatei alături de reprezentanții Misiunii Franceze în România (în zona Moldovei) și elaborarea unui plan de campanie pentru anul 1917. Profesionalismul și determinarea generalului Prezan îl propulsează către funcția de șef al Marelui Cartier General în două momente de cotitură ale istoriei României în Marele Război.

Pentru faptele sale din Primul Război Mondial, a fost decorat cu ,,Ordinul Mihai Viteazul” clasa III-a  în 1916, a II-a în 1917, și clasa I în 1920, precum și cu ,,Legiunea de onoare”, în grad de Mare Ofițer (1917), cea mai înaltă distincție civilă și militară franceză.

HENRI MATHIAS BERTHELOT

(7 decembrie 1861 – 29 ianuarie 1931)

General al armatei franceze, își începea activitatea în România în luna octombrie a anului 1916, când a fost detașat ca șef al Misiunii Militare Franceze și consilier al regelui Ferdinand. Rolul acestuia a fost de consiliere militară pentru reorganizarea armatei române în Moldova, dar s-a ocupat și de înzestrarea unităților române cu echipamente moderne, comparabile cu cele ale inamicului.

Datorită contribuției sale, armata română a fost dotată și instruită corespunzător și a reușit să stopeze ofensivele inamice cu succes. Părăsea România după semnarea tratatului preliminar de pace de la Buftea, însă revenea în fruntea unei noi misiuni militare, care a activat între 1 octombrie 1918 și 4 mai 1919.

ECATERINA TEODOROIU (CĂTĂLINA TODEROIU)

(14 ianuarie 1894 – 22 august 1917)

A fost o cercetașă participantă la Primul Război Mondial. Își începe activitatea în susținerea efortului de război ca asistentă medicală în regiunea Jiului. Se înrolează și, la 10 octombrie 1916, participă la prima bătălie pentru Jiu în primele linii ale Armatei I, condusă de generalul Ion Dragalina. A fost luată prizonieră și dusă la Cărbunești, însă evadează, împușcându-l pe soldatul german care o păzea. Primește vizita Reginei Maria și este decorată de Casa Regală cu ,,Virtutea Militară”, clasa a II-a și avansată la gradul de sublocotenent.

Participă la bătălia de la Mărășești, unde moare împușcată, comandând un pluton de infanterie. Celebre peste veac rămân vorbele ei: ,,Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”

Surse: lectiadeistorie, Muzeul Național de Istorie a României