11 noiembrie: Semnarea Armistițiului de Pace din Primul Război Mondial.

La 11 noiembrie 1918, în suburbia Parisului, în pădurea Compiègne a fost semnat armistițiul de încetare a ostilităților dintre Antanta şi Puterile Centrale, armistițiu prin care se încheia Primul Război Mondial desfășurat între 1914 și 1918. Semnat într-un vagon de tren în pădurea Compiègne, armistițiul care a pus capăt războiului a fost semnat de mareșalul Ferdinand Foch, din partea Antantei și Matthias Erzberger, din partea Germaniei. La Paris, dar și în alte orașe din Franța, după aflarea semnării armistițiului, vor fi trase numeroase salve de tun și clopotele bisericilor vor începe să bată, orașele se vor umple de trecătorii care își transmit unul altuia vestea cea mare. Lumea se îmbrățișează pe străzi, iar bucuria încheierii păcii se va prelungi până târziu în noapte. Acest armistițiu a adus pacea mult așteptată, însă interesant este locul unde s-a semnat faimosul document ce punea capăt războiului: în vagonul-salon al unui tren de campanie pus la dispoziția mareșalului Foch și staționat în acel moment pe o linie situată în pădurea Compiègne din suburbia Parisului. Astfel, la 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a încetat focul pe Frontul de Vest, dar starea de război a persistat pentru încă șapte luni, pacea fiind instalată abia prin semnarea, la 28 iunie 1919, a Tratatului de la Versailles, cu Germania, şi a tratatelor separate cu Austria, Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman. Reamintesc faptul că, între 28 iulie 1914 şi 11 noiembrie 1918, au fost mobilizați în război mai mult de 70 de milioane de soldați, iar peste 20 de milioane de soldați şi civili au fost uciși în acest sângeros război, fără a mai pune la socoteală numărul impresionant de mare de răniți și dispăruți ori enormele distrugeri materiale. În ceea ce privește vagonul în care s-a semnat armistițiul din 11 noiembrie 1918, după război, compania feroviară Wagons-Lits, proprietara de drept a vagonului, a hotărât să cedeze acest vagon istoric statului francez, spre a fi expus la Muzeul Armatei de la Palatul Invalizilor din Paris. Dar periplul vagonului nu s-a oprit aici, deoarece, la 1 septembrie 1939, va începe cel de-al Doilea Război Mondial, iar Franța, deși era recunoscută ca având o puternică armată, n-a rezistat atacului-fulger al Germaniei și, la 22 iunie 1940, era nevoită să capituleze. Capitularea Franței a fost pentru Hitler cea mai mare satisfacție, de vreme ce a dispus ca semnarea armistițiului sa aibă loc în același vagon, amplasat pe aceeași linie de ferată, vagon în care germanii își semnaseră umilința în 1918. Astfel, la 22 iunie 1940, ora 18.52, se va semna armistițiul umilitor pentru Franța, iar imediat după semnare, din ordinul lui Hitler, vagonul a fost transportat la Berlin și expus în fața porții Brandenburg. Totuși, revanșa n-a fost de lungă durată, deoarece, la începutul anului 1944, când Berlinul era amenințat de Armata Roșie ,vagonul a fost transportat urgent în Turingia, iar în primăvara anului 1945, Hitler s-a îngrijit personal ca acest vagon sa fie incendiat, pentru ca nu cumva să se semneze și următorul armistițiu tot în același vagon. Astfel, din celebrul vagon cu amplă rezonanță istorică a rămas doar scrumul.

Semnatari

Antanta:

• Mareșalul Ferdinand Foch pentru Franța
• Amiralul Sir Rosslyn Wemyss

• Amiralul George Hope (1869-1959) și căpitanul Jack Marriott (1879-1938) pentru Marea Britanie

Imperiul German:

• Secretarul de stat Matthias Erzberger
• Contele Alfred von Oberdorff, Ministerul Afacerilor Externe
• General Detlof von Winterfeldt, Armata Imperială Germană
• Căpitanul Ernst Vanselow, Marina Imperială Germană

Ultimele victime

Numeroase unități de artilerie au continuat să tragă asupra țintelor germane pentru a evita tractarea înapoi a munițiilor rămase. Aliații, de asemenea, au vrut să se asigure că, în caz de repornire a luptelor, să fie în poziția cea mai favorabilă. În consecință, au fost 10.944 de victime, din care 2.738 de oameni au murit în ultima zi a războiului.

Un exemplu de determinare a Aliaților pentru menținerea presiunii până în ultimul minut, dar și de respectare strictă a termenilor armistițiului, a fost Bateria a 4-a de rază lungă cu tunurile de 14 inch a Marinei SUA, care a tras ultima salvă la 10.57 în zona Verdunului, traiectoria proiectilelor fiind calculată să ajungă în spatele liniei frontului german, chiar înaintea armistițiului programat.

Augustin Trébuchon a fost ultimul francez care a murit atunci, fiind împușcat în drumul său spre camarazi, încercând să le spună că supa este fierbinte și va fi servită după încetarea focului. A fost ucis la 10.45. Ultimul soldat din Marea Britanie care a murit, George Edwin Ellison, a fost ucis mai devreme în acea dimineață în jurul orei 09.30, în timp ce cerceta poziția trupelor germane la marginea Monsului (Belgia). Ultimul canadian ucis a fost George Lawrence Pret, fiind împușcat și ucis de un lunetist cu doar două minute înainte de armistițiu, la nord de Mons, la 10.58, fiind recunoscut ca unul dintre ultimii uciși, ulterior fiind ridicat un monument în memoria lui. Și, în sfârșit, americanul Henry Gunther este în general recunoscut ca fiind ultimul soldat ucis în acțiunile Primului Război Mondial, după ce a fost împușcat în timp ce-și reîncărca arma, cu doar 60 de secunde înaintea armistițiului, de către trupele germane uimite, care considerau că armistițiul deja intrase în vigoare. Armistițiul de la Compiègne, din 11 noiembrie 1918, marchează sfârșitul simbolic al Primului Război Mondial, soldat cu peste 20 de milioane de morți (atât civili, cât și militari), 20 de milioane de răniți și peste 10 milioane de persoane dispărute.

Actul a rămas cunoscut în istorie și ca Armistițiul de la Compiègne și, inițial, a avut o valabilitate de 30 de zile, fiind reînnoit periodic până la semnarea Tratatului de Pace de la Versailles din 1919.

Documentul prevedea, printre altele, ca Germania să evacueze toate teritoriile ocupate de pe frontul de Vest în două săptămâni, anula tratatele deja încheiate cu Rusia și cu România și supunea armata germană predării unei părți semnificative din resursele militare.

Mareșalul Foch adresa următoarele cuvinte armatelor aliate: Ofițeri, subofițeri și soldați ai armatelor aliate, după ce inamicul a fost oprit definitiv, ați câștigat cea mai mare bătălie din istorie, ați salvat cauza cea mai sfântă: libertatea lumii. Fiți mândri, posteritatea vă va păstra recunoștință.

Posteritatea le-a păstrat francezilor și o ironie, pusă în scenă 22 de ani mai târziu de către Adolf Hitler. După semnarea armistițiului prin care Germania se preda, vagonul de tren în care se întâmplase evenimentul a fost expus într-un muzeu din Paris, iar ulterior a fost dus în localitatea Compiègne și găzduit de un muzeu special construit pentru a aminti de evenimentul din noiembrie 1918.

În iunie 1940, după înfrângerea Franței de către Germania din cel de-al Doilea Război Mondial, Hitler a ordonat ca vagonul istoric să fie mutat exact în locul unde Germania semnase capitularea în 1918. Nu este prea greu de ghicit de ce... Dictatorul i-a chemat pe francezi să-și semneze predarea pe 22 iunie 1940, exact în același loc unde germanii își recunoscuseră înfrângerea. S-a născut astfel Al Doilea Armistițiu de la Compiègne.

Între 28 iulie 1914 şi 11 noiembrie 1918, au fost mobilizați în război mai mult de 70 de milioane de militari, iar 16 milioane de soldați şi civili au fost uciși.

La 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a încetat focul pe frontul de vest, dar starea de război a persistat pentru încă șapte luni, pacea fiind instalată prin semnarea, la 28 iunie 1919, a Tratatului de la Versailles cu Germania şi a următoarelor tratate cu Austria, Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman.

Unii istorici ai războiului iau ca dată finală a războiului anul 1919, deși cele mai multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistițiului din 1918.

Ca state învingătoare, Marea Britanie, Franța şi Statele Unite au trebuit să facă față unei imense provocări:  în ce termeni urma să fie încheiată pacea, în urma unui război în care muriseră 16 milioane de oameni, soldați şi civili, şi care dusese la prăbușirea Imperiilor German, Austro-Ungar, Rus şi Otoman. Termenii păcii aveau să schimbe, în deceniile următoare, echilibrul de putere în lume.

În Europa, Germania a fost nevoită să îşi asume răspunderea pentru enormele pierderile umane din cei patru ani de război şi a pierdut teritorii în favoarea vecinilor, harta continentului fiind practic redesenată, iar umilirea pe care au resimţit-o mulți dintre germani avea să aibă consecințe devastatoare mai târziu.

Surse: lectiadeistorie, wikipedia, rfi