11 iulie: Bătălia de la Mărăști

La 11 iulie 1917, a început bătălia de la Mărăști, în care Armata Română condusă de generalul Alexandru Averescu va obține o strălucită victorie asupra trupelor germane și austro-ungare. Această zi de 11 iulie va deschide seria celor trei mari bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, în urma cărora trupele române reușesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară, ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.
Bătălia a început printr-un puternic bombardament al artileriei române asupra pozițiilor inamice, bombardament ce a facilitat ofensiva trupelor de infanterie care au rupt frontul amenajat de inamic pe o lărgime de aproape 10 km. Apoi, generalul Averescu a decis desfășurarea unui atac general pe un aliniament cuprins între dealul Arșița Mocanului şi localitatea Răcoasa, având ca obiectiv cucerirea vârfului Momâia şi aliniamentului din apropierea satului Ireşti. Lovitura principală a armatei române a fost stabilită la flancul stâng al dispozitivului german, iar în urma luptelor crâncene care au urmat, armata română a reușit să elibereze localitățile Vizantea Mănăstirească, Rosculeşti, Câmpuri și Răcoasa.

În următoarele zile, generalul Ave­rescu a ordonat două noi acțiuni ofensive, care au forțat inamicul să-şi continue retragerea pe toată lungimea frontului. Urmările victoriei de la Mărăşti au fost deosebit de importante pe plan strategic, deoarece Armata IX germană, comandată de mare­șalul August von Mackensen, va trebui să-și schimbe direcția de ofensivă, plănuită inițial între Siret şi Prut, cu o nouă zonă între Focșani și Mărășești. Acest lucru a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona Moldovei, în special în bătăliile de la Mărășești şi Oituz, deoarece în urma acestei schimbări, mareșalul Mackensen nu a mai avut timp să-şi grupeze toate forțele armate pe o nouă direcție de atac, cu care să poată pune în pericol pozițiile deținute de armata română.

Unitățile combatante erau următoarele:
Armata a 2-a română avea următoarea grupare a forțelor:

Eșalonul 1
- Corpul 4 armată - comandat de gen. Gh. Văleanu
- Divizia 8 infanterie
- Brigada 11 din divizia 6 infanterie
- În rezervă:
- Divizia 6 infanterie mai puțin Brigada 11
- Regimentul 10 vânători
- Batalionul 3 din Regimentul 24 infanterie
- Corpul 2 armată – comandat de gen. Arthur Văitoianu
- Divizia 6 infanterie, mai puțin Brigada 11 din rezerva corpului 4
-  Divizia 3 infanterie

Eșalonul 2
- Divizia 1 infanterie mai puțin Regimentul 18
- 2 divizioane de artilerie de munte
- 1 divizion artilerie grea (152 mm)
- 7 baterii tunuri lungi și obuziere

Grupul Gerok avea în componență:
- Grupul Ruiz
- 1 divizie cavalerie
- 1 divizie infanterie
- Grupul 8 Armată
- 1 brigadă de munte – brigada 8 austro-ungară întărită cu 2 batalioane din divizia 71 infanterie austro-ungară
- 1 brigadă de cavalerie
- 2 divizii infanterie
- În rezervă:
- Divizia 7 cavalerie austro-ungară.

Raportul de forțe era următorul:

Categorii de forțe                  Armata a 2-a română         Grupul Gerok        Raport de forțe
Batalioane de Infanterie                        56                             28                            2/1
Escadroane de cavalerie                        14                             36                           1/2,6
Guri de foc de artilerie                          228                          142                          1,6/1
Interesant de știut este faptul că, în vara anului 1917, în România se afla una din cele mai mari concentrări de forțe din Primul Război Mondial: 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie totalizând 974 de batalioane, 550 de escadroane, 923 de baterii de artilerie. Efectivele umane cifrau 800.000 de combatanți și 1.000.000 de rezerve.


Bătălia de la Mărăști
a reprezentat un important punct de cotitură în desfășurarea operațiunilor militare pe frontul românesc, dar a contribuit și la ridicarea moralului ostașilor români.

Reorganizate și temeinic instruite dar având și experiența campaniei din 1916, trupele române s-au dovedit a fi un adversar capabil de a pune probleme și chiar de a învinge redutabilele armate germane și austro-ungare. Rezultatul acestei bătălii s-a datorat atât abilităților tactice ale ofițerilor români, eficacității artileriei române și excelentei colaborări a acesteia cu trupele terestre, determinării și tenacității în luptă a ostașilor români, cât și prețiosului ajutor dat de localnici prin furnizarea de informații despre inamic și prin călăuzirea trupelor române pe poteci de munte spre flancurile și chiar în spatele trupelor inamice.

Rezultatele ofensivei pot fi sintetizate astfel:
- Linia frontului a fost ruptă pe o lungime de 30 km și s-a pătruns pe o adâncime de 20 de km;
- Forțele româno-ruse au făcut 2.700 de prizonieri, au capturat 70 de tunuri și importante cantități de material de război, inclusiv o cantitate însemnată de muniții;
- S-au acordat 32 de Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a unor ofițeri români. Steagurile a 4 regimente (4, 18, 30 Infanterie și 2 Vânători) au fost decorate cu aceeași distincție, iar generalul Alexandru Averescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a.

Principalele cauze ale înfrângerii de la Mărăști identificate de arhiducele Iosif și prezentate în raportul său au fost:
- „O admirabilă cooperare între artilerie, infanterie și aviație la străpungerea și pregătirea ei. Aviația a condus nesupărată tragerile artileriei”. „Pe punctele de trecere au acționat excelent aruncătoarele de mine”;
- „Epuizarea trupelor (...) în retragere pe teren accidentat”;
- Armata română „își schimbă necontenit trupele din linia întâi, care erau duse de locuitorii din partea locului”.

În timpul bătăliei de la Mărăști,
s-a realizat cel mai înalt ritm mediu zilnic de ofensivă din anul 1917 înregistrat pe teatrul de operațiuni european de partea aliată. Acest fapt este ilustrat cu ajutorul tabelului de mai jos.
În rândul opiniei publice, victoria românească a avut un puternic ecou, acesta fiind foarte bine ilustrat în presa vremii. Astfel, la câteva zile după încheierea bătăliei, The Times scria: „Singurul punct strălucitor în Răsărit se găsește în România, unde armata reconstituită atacă viguros frontierele Carpaților, obținând succese apreciabile”. În același ton, și ministrul de război al Franței aprecia succesul românesc: „Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoasele succese ale armatei române (...) Rog trimiteți felicitările cele mai călduroase și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme”.
Succesul acestei ofensive a determinat mutarea unui număr semnificativ de forțe ale Armatei a 9-a germane aflate în subordinea Ma­reșalului von Mackensen dinspre Nămoloasa spre Focșani, iar în acest fel Armata a 9-a germană
și-a schimbat direcția ofensivă, diminuând în acest fel presiunea pe frontul de la Nămoloasa. De asemenea, în dispozitivul inamic s-a creat o breșă care putea fi dezvoltată, existând astfel premisele generalizării operațiunilor ofensive pe frontul românesc ale armatelor aliate.

Pentru cinstirea memoriei eroilor de la Mărăști și în amintirea luptelor care s-au dus aici, în anul 1928 a început construcția Mausoleului de la Mărăști. Mausoleul a fost înălțat la cota 536, la inițiativa unui grup de ofițeri și generali constituiți în Societatea Mărășești, în comuna Răcoasa - sat Mărăști. La intrarea în localitate, este amplasat un portal cu inscripția Câmpul istoric de la Mărășești. Proiectul mausoleului aparține arh. Pandele Șerbănescu, iar basoreliefurile au fost executate de A. Bordenache. Întins pe o suprafață de 1000 mp, mausoleul se sprijină pe doi piloni mari de beton de secțiune dreptunghiulară pe care au fost amplasate două urne în care ardea o flacără veșnică. Pilonii sunt împodobiți cu ample basoreliefuri de bronz care înfățișează trecerea unui țăran român peste linia frontului cu informații despre inamic și primirea unui general român făcută de locuitorii din Mărăști. Între cei doi piloni, pe un perete de beton, sunt fixate 13 plăci de marmură albă pe care sunt inscripționate numele a 900 de ostași căzuți la datorie. La subsol se află osuarul ostașilor, precum și criptele ofițerilor căzuți în bătălie. Aici au fost așezate, ulterior, sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu și criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.
La mausoleu se ajunge pe DJ Focșani - Soveja, iar programul de funcționare al acestuia este zilnic 9.00-17.00, luni închis.
 

SURSE: lectiadeistorie, wikipedia.ro