10 noiembrie Marele cutremur din noiembrie 1940 din România

La 10 noiembrie 1940, România a fost lovită de un cutremur catastrofal, cu epicentrul în regiunea Vrancea. Având o magnitudine de 7,6 grade pe scara Richter, acest cutremur s-a produs la ora 3.39 dimineața, la o adâncime de circa 133 de kilometri, având efecte devastatoare în centrul și sudul Moldovei, precum și în Muntenia, efectele lui simțindu-se de la Odessa, Cracovia, Kiev, Moscova și până în Iugoslavia, în toată Bulgaria și o parte din Turcia.
 

Numărul victimelor a fost estimat la peste 1.500 de morți și 4.500 de răniți, majoritatea în Moldova, însă din cauza contextului politico-militar în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile fiind cenzurate din cauza războiului din Europa. În București, au murit aproximativ 500 de persoane, majoritatea odată cu pră­bușirea blocului Carlton, o clădire de 12 etaje de pe bulevardul Brătianu, situat în plin centrul capitalei, care s-a dărâmat până la te­melii și de unde din cei aproape 300 de locatari de acolo, doar 4 au fost salvați.

Seismul a provocat și alte numeroase pagube în Bucu­rești, aproape toate plafoanele de la sălile de spectacole s-au prăbușit, ca de altfel și plafonul din clădirea Uniunii Camerelor de Comerț din strada Sărindar, clădirea Ambasadei ame­ricane, hotelul Poștei, clădirea Ministerului Agriculturii şi cea a Marelui Stat Major și multe altele. De asemenea, în zona Moldovei, orașele Focșani, Galați, Mărășești, Tecuci și Iași au suferit distrugeri mari, iar orașul Panciu a fost distrus în proporție de peste 70%, chiar dacă majoritatea clădirilor din acest oraș erau din lemn. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a fost unul dintre cele mai mari calamități naturale din istoria României.
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a determinat o amânare a instalării de baze militare germane pe teritoriul românesc.
După evaluarea pagubelor, Aso­ciația Generală a Inginerilor din România a efectuat un studiu detaliat cu privire la efectul seismului asupra clădirilor din beton armat. Inginerii au ajuns la concluzia că normele referitoare la calculul construcțiilor din beton armat nu prevedeau riscul seismic, fiind copiate după modelul german, Germania situându-se într-o zonă fără risc seismic.

De asemenea, în urma cutremurului, geologul Ion Atanasiu (1892–1949) a realizat un prim studiu științific și a creionat harta seismică a României, subliniind că, deși există numeroase focare seismice – transilvanice, banatice, danubiene, făgărășene, pontice – seismele distrugătoare sunt cele pe care le-a denumit moldave, cu epicentrele aflate în zona Vrancea. Pe harta lui Atanasiu sunt figurate două aliniamente mai importante de sensibilitate seismică în sud-estul României: primul, Urziceni - Lehliu - Călărași, al doilea, Bu­curești.
Ulterior, în perioada postbelică, experții au elaborat noi norme de construcție, care au fost aplicate la toate clădirile.

Replici
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut mai multe replici, încă din primele momente, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5. Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8.34, având magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maximă VI, adâncimea focală 150 km, replică ce a fost, se pare, resimțită ușor și în București. Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, după care s-a stins treptat. Studiile ulterioare au ajuns la concluzia că marele cutremur din noiembrie 1940 a rupt segmentul inferior, cel mai profund, al blocului litosferic, undeva între 135–160 km adâncime.
*
Alături de blocul Carlton, multe alte structuri înalte (peste 9 etaje) din capitală au fost grav deteriorate: blocul Belvedere de pe strada Brezoianu nr. 7, blocul Wilson ș.a. În oraș, 183 de case erau ame­nin­țate cu surparea, circa 600 de persoane urmând a fi evacuate. Pri­măria Bucureștiului a primit peste 2.500 de cereri de asistență la clădirile avariate.
S-au înregistrat pagube mari la zeci de clădiri: la Ateneul Român, Teatrul Național, Opera, pe tot parcursul Căii Victoriei, la Casa de Depuneri, Palatul Poștei, Palatul Justiției, în str. Lipscani, Biserica Popa Tatu s-a dărâmat; la Marele Stat Major (str. Știrbei Vodă), statuia generalului Cernat a căzut de pe soclu, iar toate ceasurile publice s-au oprit. O serie de personalități și-au pierdut viața în cutremurul din 1940, printre care s-a aflat și I. Vasilache, compozitor și cântăreț la modă, care formase un cuplu de comici muzicali, Stroe și Vasilache, celebri în perioada interbelică. Potrivit propriilor declarații, actorul Sebastian Papaiani și-a pierdut frații gemeni la cutremurul din 1940.
Printre clădirile afectate a fost și Închisoarea Doftana, ale cărei ziduri s-au prăbușit, cauzând moartea mai multor persoane. Litera­tura comunistă emfatizează moartea a 14 militanți comuniști, printre care și Ilie Pintilie, membru CC al PCR.
Orașul Panciu a fost distrus în proporție de 99% (din 371 case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau din bârne aflate la periferie). Deși nu a existat un bilanț unanim acceptat, la Panciu Adolf Capatina vorbește de „42 de morți și 76 de răniți, tri­miși la Mărășești și Foc­șani, pe unde au mai murit dintre ei”.
În 16 noiembrie 1940, orașul a fost vizitat de șeful statului, generalul Ion Antonescu. Acesta a ordonat un plan de refacere completă a orașului și modernizarea lui. Au fost afectate și orașele Brăila, Galați, Tecuci, Focșani, Turnu Măgurele, Câmpulung, Târgoviș­te, Mizil, Râmnicu Sărat, Iași, Bârlad și Buzău. Circa 25% din zona construită din București a fost afectată.
În Transilvania de Sud, cel mai afectat oraș a fost Brașovul, unde s-au prăbușit mai multe clădiri, și o parte din Fabrica de Zahăr Bod. În Transilvania de Nord, apar­ținând pe atunci Ungariei, s-au produs pagube importante mai ales la Sfântul Gheorghe, Covasna, Târgu Secuiesc. Un număr de biserici au fost avariate, inclusiv și cea din Șumuleu Ciuc. Adminis­trația militară ungară a demolat mai multe biserici ortodoxe, motivând cu stricăciunile produse de cutremur.
La Chișinău, aparținând Uniunii Sovietice, cutremurul a făcut 78 de victime și a afectat 2.795 de clădiri (172 distruse). La sud, în Bulgaria, 15 persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Cutremurul a cauzat și importante efecte morfologice la nivelul scoarței terestre, în special în regiunile subcarpatice din Muntenia și Moldova; aceste efecte s-au manifestat prin alunecări de teren, fisuri, tasări, formarea de crăpături în straturile superficiale ale scoar­ței, țâșniri de apă din crăpăturile formate paralel cu cursurile râurilor. În județul Covasna, s-a format o fractură lungă de circa 150 m, în lungul căreia au apărut pungi de noroi.