Cavalerii "cercului de lumina" Ku Klux Klan-ul a fost infiintat in 24 decembrie 1865, la Pulaski (Tennesse), ca o societate secreta rasista. In scurt timp, Klanul s-a raspandit in toate statele Sudului, devenind principala arma militanta a sudistilor conservatori: o societate secreta cu ritualuri sinistre si semne secrete de recunoastere, ai carei membri purtau un fel de robe si cagule albe, dupa modelul ordinelor calugaresti medievale. Numele organizatiei deriva de la kyklos (in greaca veche, „cerc”). Pierderea de catre sudisti a Razboiului Civil si transformarea fostilor sclavi in oameni liberi au constituit, pentru cea mai mare parte a albilor din sud, o profunda descumpanire psihica si o frica de pierdere a identitatii. Traind la marginea saraciei, multi albi din sud s-au agatat, secole la rand, de imaginea sclavilor, ca de o parte esentiala a propriei lor autodefiniri. La acest soc, s-au adaugat resentimentele izvorate din faptul ca albii saraci ii priveau pe negri ca pe niste concurenti in plan economic. Sudul American a ramas „tara omului alb”. Aceasta convingere, „fie ca este exprimata cu frenezia unui demagog, fie ca este sustinuta cu calmul patricianului, este testul cardinal al sudistului si tema centrala a istoriei Sudului”, afirma Samuel Eliot Morison. Scopurile initiale ale organizatiei erau, aparent, nobile: „protejarea celor vinovati si neajutorati” si „ajutorarea celor oprimati”. Imbracamintea membrilor Klan-ului reprezenta stafiile soldatilor Confederatiei Sudului, intorsi din moarte pentru a-i cauta si a se razbuna pe inamicii lor. Fondat de sase fosti ofiteri sudisti, Ku Klux Klan-ul a crescut repede. In scurt timp, s-a simtit nevoia unui lider, care sa conduca grupul. Prima alegere a fost generalul Robert E. Lee; foarte bolnav, acesta nu si-a putut indeplini misiunea. Condus o vreme de generalul Nathan Bedford Forrest, un ofiter care a ordonat masacrarea prizonierilor de culoare din fortul Pillow, Ku Klux Klan-ul si-a bazat activitatea pe torturi si violente, incendieri, jafuri si asasinate, victimele fiind alese dintre conducatorii comunitatilor negrilor si sustinatorii acestora. Mii de negri au fost asasinati, maltratati sau alungati de pe pamanturile lor. In acelasi timp, Klan-ul a dus un adevarat razboi impotriva autoritatilor federale, care permiteau barbatilor negri sa voteze si sa detina functii in stat. Oficial, organizatia a fost dizolvata de Forrest in 1869, dar, de fapt, ea si-a continuat activitatea. In octombrie 1871, presedintele Ulysses S. Grant a impus The Klan Act and Enforcement Act, lege prin care Klan-ul a devenit un grup ilegal si a fost autorizata folosirea fortei pentru suprimarea activitatilor organizatiei. Totodata, presedintele Grant a instituit legea martiala in noua comitate din Carolina de Sud, unde Ku Klux Klan-ul era atotputernic, cu toate ca multi republicani si-au manifestat opozitia fata de actiunea presedintelui. Atunci, au fost deferiti justitiei 7.400 de membri ai Ku Klux Klan-ului, dar foarte putini dintre ei au fost condamnati. Putin timp dupa acest eveniment, presedintele Grant a scos din armata regulata toate unitatile formate din negri. In 1871, 297 de negri au fost linsati in New Orleans si 200, in Mississippi. Pana in 1914, 4.600 de persoane, in majoritate, negri, au cazut victime ale expeditiilor nocturne ale Klan-ului. Pentru a introduce segregatia si a-i impiedica pe negri sa faca lucruri permise doar albilor, au fost create legile „Jim Cioroiul”. Ele ii separau pe negri de albi, spre exemplu, in folosirea apei de la fantani si a locurilor din spatiile publice. Aceste legi au diferit de la o comunitate la alta, de la un stat la altul. Adoptarea legilor „Jim Cioroiul” n-a dus la disparitia linsajului, ci a redus doar numarul negrilor linsati, de la 150 anual, la circa 50. Destramat in 1890, Ku Klux Klan-ul a reinviat in Atlanta (Georgia), la sfarsitul anului 1915, sub conducerea unui batran predicator metodist, reverendul William Joseph Simmons. Ku Klux Klan-ul s-a reorganizat si si-a schimbat linia de conduita. In fata marilor valuri de imigranti care au sosit din Europa in secolul XX, membrii Klan-ului si-au diversificat aria agresiunilor. In timpul primului Razboi Mondial, Ku Klux Klan-ul s-a straduit sa starneasca ura impotriva catolicilor, pacifistilor si bolsevicilor. In 1919, Klan-ul avea deja 100.000 de membri. Noul Klan a devenit mai puternic, extinzandu-se si in statele din nord. Renasterea celui de-al doilea Klan n-ar fi fost posibila fara abilitatea cu care filmul Nasterea unei natiuni a fost folosit in scopuri propagandistice. Numerosi albi saraci au fost convinsi ca starea lor economica precara era cauzata de negri, bancherii evrei si alte grupuri considerate anti-americane. Spre diferenta de primul Klan (sudist si dominat de republicani), al doilea Klan a fost republican si a apartinut, in principal, vestului mijlociu. Dupa 1920, noua grupare a Klan-ului a fost mult mai violenta. La apogeul sau, in 1925, Ku Klux Klan-ul a numarat circa 5 milioane de membri, printre care numerosi guvernatori, senatori, politisti si chiar un judecator de la Curtea Suprema de Justitie. In anii ’30-’40, Klan-ul a generat numeroase proceduri si scandaluri financiare. Sfarsitul celui de-al doilea Klan a fost rezultatul scandalului in care a fost implicat Marele Dragon din Indiana, David Stephenson, condamnat pentru rapire si crima, in urma unui proces de senzatie. Intre 1900 si 1940, sute de mii de albi anglo-saxoni protestanti (WASP), in special din statele din Sud, au vazut Ku Klux Klan-ul ca pe o parte a destinului lor. Alte milioane au apreciat tacticile si moralitatea Klan-ului ca fiind extremiste, dar au acceptat ca WASP reprezinta un grup esential, superior altor grupuri. Din Klan au facut parte numerosi politicieni, senatori, judecatori si politisti. Al 33-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a fost cat pe ce sa devina membru al Ku Klux Klan-ului. Slabit, Klan-ul a renascut la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Xenofobia manifestata de acest grup a devenit din ce in ce mai acerba impotriva imigratiei continue si a revendicarilor politice ale populatiei de culoare. Au reaparut linsajele, dar si atentatele teroriste. Intre 1954 si 1966, Ku Klux Klan-ul a detonat 70 de bombe in Georgia si Alabama si 30, in Mississippi. Dupa al doilea Razboi Mondial, s-a inregistrat o renastere a catorva organizatii ale Ku Klux Klan-ului, impotriva unei legi a drepturilor civile din 1960. Dintre aceste organizatii, astazi, cele mai cunoscute sunt: „Cavalerii Albi ai Ku Klux Klan-ului”, „Klan-urile Unite ale Americii”, „Klan-ul National”, „Klan-urile Imperiale ale Americii”. In 1966, Ku Klux Klan-ul a fost scos in afara legii, dar organizatia a supravietuit, in prezent, numarand aproximativ 15.000 de membri. Doctrina de azi a Klan-ului a ramas la fel de simplista, rezumandu-se la convingerea ca rasa alba este superioara tuturor celorlate. Gruparea dispune de fonduri considerabile, care ii permit sa achizitioneze armament sofisticat. Membrii ei se antreneaza in tabere paramilitare, forta cea mai mare pastrandu-se in statele din Sud. Ku Klux Klan-ul, astazi Ku Klux Klan-ul a ramas una dintre organizatiile care proclama superioritatea rasei albe in sudul Statelor Unite ale Americii, „specializata” in negarea drepturilor civile ale negrilor, evreilor si ale altor grupuri etnice, rasiale, sociale sau religioase. Membrii Klan-ului se opun, de asemenea, Bisericii romano-catolice, aderentilor si ierarhiei acesteia, precum si miscarii pentru sustinerea drepturilor homosexualilor. Oamenii Klan-ului se aduna in „antre” sau „claverne”, unde isi pregatesc echipele sangeroase. Orice membru al Klan-ului trebuie sa fie suta la suta american, nascut pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, alb si de religie protestanta. Ku Klux Klan-ul este condus, astazi, de Thomas Robb, in varsta de 62 de ani, un fanatic care afirma ca afro-americanii sunt „niste extraterestri veniti in SUA pentru a distruge crestinismul”. In momentul in care s-a prefigurat alegerea lui Barack Obama, a amenintat ca „va incepe un razboi intre rase”, daca democratul va ajunge la Casa Alba. In ultimii ani, o organizatie si-a inceput existenta in Marea Britanie, dar Ku Klux Klan-ul britanic este o miscare fara o influenta reala. Canadienii au si ei Klan-ul lor, afirmat ca o organizatie ce se opune catolicismului, imigrantilor si franco-canadienilor. Simbolurile si mistica Klan-ului Nu se stie ce steaguri si simboluri au fost folosite de Ku Klux Klan in secolul al XIX-lea. Materiale de propaganda si fotografii din anii ’20 ai secolului trecut arata ca foloseau steagul american si un steag cu o cruce arzand. Steagul oficial al miscarii a devenit o panza alba, pe care se afla o cruce neagra si, deasupra acesteia, un simbol reprezentand fie o flacara, fie o picatura de sange. Cateva grupari ale Klan-ului au inceput sa foloseasca – din anii ’60 – steagul de lupta al Confederatiei Sudului (Crucea Sfantului Andrei). In mistica Klan-ului, un rol important il are arderea crucilor de lemn, pe care membrii gruparii le considera lumina lui Christos. Crucea aprinsa este insotita de o sabie reprezentand batalia impotriva dusmanilor caii crestine si un steag american. Ku Klux Klan-ul a adoptat simbolismul crestin in tot ritualul sau. In legatura cu baptismul, noii initiati sunt stropiti cu apa, pentru a fi curatati de influentele straine. Ambele rugaciuni, de deschidere si de inchidere a ritualului de initiere, proclama ca „Viata in Christos este trasatura de caracter a membrilor Klanului”. Conducerea Klan-ului revine unui „Mare Vrajitor” si unei adunari ce poarta numele de „convocarea imperiala”, compusa din asa-numitii „kloppers”. Fiecare provincie este condusa de un „mare gigant”. Acestei ierarhii i se adauga alte grade, cum ar fi acelea de „ciclop” si „vampir”. Klan-ul are si un calendar, in care lunile sunt rebotezate: „mortal”, „tenebros”, „teribil”, „sangeros” sau „inspaimantator”. Ioan BOTIS