Vizitele lui Ceauşescu în America

Nicolae Ceauşescu a vizitat de patru ori Statele Unite ale Americii şi a avut dis­cuţii oficiale cu trei preşe­dinţi americani: Richard Nixon (1970 şi 1973), Gerald Ford (1975) şi Jimmy Carter (1979).

În timpul celei de a doua vizite, desfăşurată în perioada 4-7 decembrie 1973, Ceauşescu a fost primit de administraţia americană cu un protocol de care n-a beneficiat nici un şef de stat al României nici înainte, nici după această vizită. Cea de a doua vizită a liderului român a fost mult mai fastuoasă decât prima. Gazdele americane i-au dat lui Nicolae Ceauşescu toate onorurile posibile. Din punct de vedere al protocolului, administraţia Nixon s-a purtat cu maximă curtoazie.
Avionul prezidenţial a aterizat la baza aeriană Andrews, din apropiere de Baltimore. Ceauşescu a fost întâmpinat de o delegaţie americană condusă de Marion Smoak, şeful serviciului de protocol de la Casa Albă. La scara avionului i-a aşteptat o gardă de onoare. Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost transportaţi cu elicopterul la complexul prezidenţial Camp David, după care au ajuns, cu acelaşi elicopter, la Washing­ton. Urcaţi într-o limuzină, cei doi au străbătut aleile parcului Casei Albe, străjuite de ofiţeri în uniformă de gală, cu steagurile român şi american la ban­dulieră, până la intrarea de sud a Casei Albe. Acolo oaspeţii români au fost întâmpinaţi de Richard Nixon şi soţia sa.

Şeful statului român a fost condus de preşedintele american până la podiumul de onoare, drapat în catifea roşie. Au fost prezente oficialităţi federale şi locale, printre care Henry Kissinger, se­cre­tarul Departamentului de Stat al SUA, generalul Paul Abrams, şeful Sta­telor majore reunite, şi John Nevins, primarul oraşului Washington. Garda de onoare, constituită în cinstea oaspe­telui, a prezentat onorul. Au fost intonate cele două imnuri, în timp ce s-au tras 21 de salve de artilerie. Un grup de militari plasat în spatele Gărzii de onoare a înclinat, în semn de salut, steagul federal şi drapelele celor cincizeci de state americane, după care cei doi preşedinţi au trecut în revistă Garda de onoare.
Condus de Richard Nixon, Nicolae Ceau­şescu a revenit pe podium, unde a primit defilarea fanfarei militare. Cei doi şefi de stat au ţinut scurte alocu­ţiuni. După un popas în Salonul Albastru al Casei Albe, Ceauşescu şi Nixon s-au îndreptat spre cabinetul de lucru al preşedintelui american, unde au început convorbirile oficiale.
Pentru Nicolae Ceauşescu a fost pusă în mişcare o gigantică maşinărie de mo­mente solemne şi de lucru, asigurate de multe instituţii şi personalităţi americane. Henry Kissinger i-a oferit un de­jun de lucru la Departamentul de Stat, iar Elena Ceauşescu a fost invitată să ia ceaiul cu Patricia Nixon, după care Elvira Burger, soţia preşedintelui Curţii Supreme a SUA, i-a oferit un dejun la care au participat şi soţiile unor membri marcanţi ai Curţii Supreme şi ai Gu­vernului.

Richard Nixon şi soţia sa, Patricia, au dat un dineu la Casa Albă, în cinstea soţilor Ceauşescu, moment al vizitei marcat cu un mare fast. La trecerea limuzinei prezidenţiale pe aleile Casei Albe, puşcaşii marini americani au prezentat onorul în sunetele trompe­telor gărzii. Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost întâmpinaţi de cei doi soţi Nixon la intrarea dinspre nord a Casei Albe, după care oaspeţii au fost conduşi în Salonul Galben. De acolo cele două cupluri prezidenţiale au coborât scara principală, în sunetele unui marş solemn şi, precedate de o gardă purtă­toare de drapele, s-au îndreptat spre marea sală de recepţie East Room.
În timpul dineului, cei doi şefi de stat au rostit discursuri. Cel al lui Nixon a fost extrem de măgulitor pentru Ceau­şescu. „Ceea ce vreau să spun, totuşi, este că distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toţi oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntaţi şi nu numai pe acelea care implicau propria ţară sau o altă ţară, cu al cărei conducător el putea discuta într-un anumit moment. El a dat dovadă de înţelepciune şi înţelegere şi a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate închise pentru totdeauna”, a afirmat Richard Nixon.

Convorbirile oficiale dintre cei doi preşedinţi au culminat cu „Declaraţia Co­mună a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon”, semnată în cadrul unei ceremonii desfăşurate în sala de şedinţe a Guvernului american. Au fost prezenţi membri importanţi ai Guvernului Statelor Unite ale Americii, în frunte cu Henry Kissinger.
La Washington, Nicolae Ceauşescu a desfăşurat o activitate extrem de in­tensă. S-a întâlnit cu liderii Congresului american, pe Capitoliu, unde congresmanii au dat o recepţie în cinstea oas­petelui român. Apoi, Nicolae Ceau­şescu i-a primit la reşedinţa de la Blair House pe directorul general al FMI, dr. Hendrick Johannes Witteveen, pe preşedintele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Robert McNamara, pe Frederick Dent, mi­nistrul Comerţului şi pe William Casey, subsecretar de stat pentru probleme economice la Departamentul de Stat al SUA, pe senatorul Edward Kennedy, care a dus salutul Congresului american, pe George Shultz, ministrul Finan­ţelor, precum şi pe senatorii H.M.Jackson şi A.A.Ribicoff, cu care a discutat chestiunea Clauzei.

Nicolae Ceauşescu a fost prezent, de asemenea, la semnarea „Acordului de constituire a Consiliului româno-american pentru promovarea relaţiilor economice”, prilej cu care s-a întâlnit şi a discutat cu reprezentanţi de frunte ai economiei americane. În fine, Arch Booth, preşedintele Camerei de Comerţ a Statelor Unite ale Americii, a dat o recepţie în onoarea lui Ceauşescu, acesta participând şi la dineul oferit în cinstea sa de Clubul Naţional al Presei din Washington. În cadrul acestei mani­festări, liderul român a ţinut o con­ferinţă cu peste două sute de ziarişti americani şi străini. În seara zilei de 5 decembrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu au oferit o recepţie în onoarea lui Richard Nixon şi a Patriciei Nixon în saloanele Ambasadei Republicii Socialiste România de la Washington.
A doua zi, Ceauşeştii au plecat în câteva vizite: la Wilmington (Carolina de Nord), la Cleveland (Ohio) şi la Hartford (Conneticut). În 7 decembrie, cei doi au aterizat la New York. În New York, cuplul Ceauşescu s-a cazat la hotelul Waldorf Astoria, unde a cerut şi a primit cel mai luxos apartament, re­zervat capetelor încoronate.
Cu toată atenţia acordată, americanii nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor lui Ceauşescu. Acesta îşi dorea clauza naţiunii celei mai favorizate, ce presupunea facilităţi vamale pentru produsele româneşti importate de SUA. Mai dorea, de asemenea, un credit de 500-600 de milioane de dolari, cu dobândă mică.
Înainte de a se îmbarca pentru Româ­nia, Ceauşescu a avut întâlniri şi convorbiri cu secretarul general al Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite, Kurt Wal­d­heim şi cu un grup de reprezentanţi ai cercurilor industriale, comerciale şi financiare din SUA, la sediul central al firmei Manufactured Hanover Trust din New York. Apoi, avionul prezidenţial a decolat spre Bucureşti.

Prima vizită a lui Ceauşescu în SUA

Nicolae Ceauşescu a vizitat prima oară Statele Unite ale Americii în octombrie 1970, la invitaţia preşedintelui american Richard Nixon, cu ocazia sesiunii jubiliare consacrată împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Pe lângă întâlnirile oficiale, Ceauşescu şi soţia lui au vizitat fabrica de maşini Ford, dar şi parcul de distracţii Disneyland. Impactul primei experienţe americane pentru Ceauşescu a fost foarte mare, atât din punct de vedere politic, cât şi personal. Ceauşescu a descoperit în America un mod de viaţă cu care nu era familiarizat şi care se deosebea profund de ceea ce cunoscuse în România sau în puţinele vizite în străinătate la care a participat până atunci. Inspirat de ceea ce văzuse la americani, Ceauşescu a decis să scoată băuturile alcoolice din bufetele de la ministere, unde urma să se servească doar suc şi apă minerală.

A treia vizită a lui Ceauşescu în SUA
 

Cea de a treia vizită a dictatorului român în SUA a avut loc în 11 iunie 1975, când s-a întâlnit cu preşedintele Gerald Ford şi cu membri ai Congresului american. A fost, de fapt, o escală de o zi la Washington, după ce Nicolae Ceauşescu încheiase vizite de stat în Brazilia şi Mexic. „Doresc ca pe durată mandatului meu să extindem relaţiile stabilite de Statele Unite şi România prin Declaraţia din 1973. În mod deosebit dorim să punem în aplicare Acordul de Schimb între România şi Statele Unite. Am trimis Congresului documentele necesare pentru ca acesta să ia toate măsurile necesare, pentru a putea beneficia de pe urmă Acordului de Schimb, important pentru Statele Unite, România şi relaţiile noastre”, i-a spus preşedintele american lui Ceauşescu, potrivit stenogramei întâlnirii de o oră dintre cei doi. „Desigur că aşteptăm cu mare interes intrarea în vigoare a acestui Acord. Vă garantez că în România nimeni nu se va opune şi sper că nici în Statele Unite nu vor exista probleme. Dorim să continuăm buna colaborare la nivel economic din ultimii patru ani, iar dacă acest acord va intra în vigoare ne aşteptăm ca nivelul tranzacţiilor să ajungă la suma de un miliard de dolari”, a răspuns Ceauşescu. Discuţia dintre cei doi preşedinţi a mai abordat subiecte ca Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Orientul Mijlociu, Coreea şi Spania.

 

A patra vizită a lui Ceauşescu în SUA  

Ultima vizită a lui Ceauşescu în SUA a avut loc în perioada 11 - 17 aprilie 1978, la invitaţia preşedintelui Jimmy Carter. În discursul oficial de recepţie a liderului român, preşedintele Jimmy Carter, spunea: „Este corect să spunem că în ultimii 10 ani, relaţiile prieteneşti dintre SUA şi România au crescut şi s-au îmbunătăţit rapid, spre satisfacţia şi beneficiul poporului nostru. Schimburile dintre ţările noastre au crescut de peste 10 ori în ultimii 10 ani. Şi datorită creşterii existente în relaţiile dintre noi, ne aşteptăm ca volumul să se dubleze în următorii trei ani. Este un mare avantaj pentru mine, ca Preşedinte, să am şansa de a mă consulta cu un lider naţional şi internaţional precum este vizitatorul meu de azi”.
Discuţiile din Biroul Oval ale celor doi preşedinţi s-au axat pe Orientul Mijlociu, unde Ceauşescu avea relaţii bune atât cu arabii, cât şi cu israelienii. S-a acordat atenţie şi aplicării drepturilor omului în România. Ceauşescu s-a apărat spunând că este o problemă internă, în care nu se admit amestecuri externe. Ceauşescu şi Carter au semnat o declaraţie comună, care a reînnoit promisiunea de a respecta Declaraţia comună semnată în 1973 şi promitea să continue discuţiile la nivel înalt, eforturile de a extinde comerţul şi de a coopera la rezolvarea problemelor umanitare. Înainte de plecarea din SUA, oficialităţile române au semnat un acord cu Control Data Corporation din Minneapolis (în sectorul prelucrării datelor, al computerelor şi alte domenii înrudite), de cooperare economică şi tehnică pe zece ani, primul de acest fel între o firmă americană şi România.