Valul IV al controverselor COVID

De săptămâna trecută, sute de localități din țară au intrat în scenariul roșu, iar „certificatul verde” a devenit obligatoriu pentru intrarea la restaurant, cinematografe, spectacole etc. Județul Maramureș nu face excepție: joi, 13 localități maramureșene, printre care și municipiul Baia Mare, erau în scenariul roșu, iar 3 localități erau deja carantinate I Valul IV al pandemiei ne-a luat din nou pe „nepregătite”, deși era preconizat de mai multe luni. I În loc ca lucrurile să devină mai clare, întrebările se înmulțesc și devin, din păcate, retorice: este legal și nediscriminatoriu certificatul verde? Cât de eficientă este această măsură? Se va ajunge la vaccinarea obligatorie a angajaților din sectoarele esențiale sau la testarea lor din fonduri proprii? Ce se întâmplă cu cea de-a treia doză de vaccin în România și în lume?  

În mai puțin de o săptă­mână, Maramureșul s-a colorat din verde, în roșu și galben. Aproape un sfert dintre orașele și comunele maramureșene se află deja în scenariul roșu, având o rată de infectare de peste 3 la mia de lo­cuitori. Iar în 3 comune: Asuaju de Sus, Bârsana și Giulești s-a reintrodus celebra adeverință pentru orice deplasare.
Diferența față de valurile trecute o face o măsură introdusă de Guvern: folosirea „certifica­tului verde” pentru a avea acces în diferite spații publice, cum ar fi restaurantele, sălile de cinematograf, evenimentele publice sau private, bazinele de înot etc. Acest document a deschis o adevărată cutie a Pandorei, plină cu întrebări, rămase deo­ca­mdată fără răspuns.

Certificatul, ce e certificatul?
Dar, înainte să răspundem la ma­rea întrebare de inspirație shakes­peariană „a fi sau a nu fi, legal evident, certificatul covid”, să vedem ce este sau ce trebuia să fie acest document.  Conform Re­gu­lamentului (UE) 2021/953, „certificatul verde” a fost gândit să faciliteze circulația persoanelor în spațiul UE. Mai exact, procedurile de îmbarcare și trecere a frontierei urmau să dureze mai puțin, iar infor­mațiile legate de vacci­narea, testarea sau trecerea prin boală a persoanei respective să fie mai ușor de verificat prin celebrul QR cod. De aici, până la folosirea certificatului pe plan intern a fost un pas lung și presărat cu proteste masive în unele țări europene, ca Franța sau Italia, unde certificatul e obligatoriu și la locul de muncă.

În primăvara acestui an, când a apărut certificatul, guver­nanții dădeau asigurări că nu va fi impus în România până când rata de vaccinare nu va fi mare, pentru că ar crea discriminare. Între timp, deși rata de vaccinare a rămas tot sub planul inițial, cuvântul discriminare a dispărut din decla­rații. Guvernul a adoptat cele­brul certificat printr-o Ho­tărâre de Guvern, la finele săptămânii trecute și el se aplică deja de luni.

Unde-i lege e și tocmeală
Cu toate acestea, nimeni nu știe astăzi dacă măsura este legală. Specialiștii avertizează că măsurile care restrâng drepturi și libertăți pot fi aplicate doar prin lege adop­tată de Parlament. Chiar șeful Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Asztalos Csaba, declara presei că: „Orice con­di­ționare sau limitare a exer­cițiului drepturilor sau libertăților fundamentale trebuie să înde­plinească cerințele articolului 53 din Constituție, alineatele 1 și 2, respectiv a standardelor stabilite de CEDO. Prima condiție pentru a fi constituțională este ca această limitare/condiționare să fie adop­tată prin lege. În acest moment, în analiza mea, nu există un cadru legal, respectiv o lege adoptată de parlament, care să stabilească aceste condiționări sau limitări. Ele nu pot fi adoptate prin Hotă­râre de Guvern care este act admi­nistrativ al administrației  cen­trale și nici prin ordin de ministru. Legea 55 din 2020 nu regle­mentează aceste restricții în mod expres și nu poate constitui temei legal pentru adoptarea acestor restricții sau condiționalități. Chiar și adoptarea ordonanței de urgență ar putea să ridice semne de ne­cons­tituționalitate”.  

De la scanare, la practică
Însă, pe lângă aspectele privind legalitatea, există o întreagă discuție legată și de aplicarea efectivă. Repre­zentanții HORECA au explicat că ei pot scana certificatele fo­losind aplicația pusă la dispoziție de STS, dar nu au atribuții și dreptul legal de a verifica identitatea persoanei. Practic, 20 de clienți pot folosi același certificat sau un client poate veni teoretic cu certificatul cuiva din familie, iar ospătarul nu are cum să verifice acest lucru. Apoi, mai există un aspect, cei nevaccinați nu vor mai merge practic la restaurant. E cel puțin absurd să crezi că un client va plăti un test rapid ca să bea o cafea în oraș sau să mănânce o ciorbă.

Vaccinuri, DNA și doze
Oricum, până să ajungă la popula­ție, vaccinurile au ajuns la... DNA. Direcția Națională Anticorupție a confirmat săptămâna trecută că: „Pe rolul DNA a fost înregistrat un dosar penal având ca obiect mo­dalitatea de achiziționare a dozelor de vaccinuri anti-COVID19, de la declanșarea pandemiei până în prezent.
Urmărirea penală se desfășoară cu privire la faptă („in rem”), respectiv abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul. Prin urmare, în acest moment, nicio persoană nu are ca­litatea de suspect sau inculpat.  Această etapă nu are caracterul formulării unor acuzații împotriva unei/unor persoane, ci are doar semnificația instituirii cadrului procesual care permite strângerea de probe necesare pentru a evalua dacă s-a produs ori dacă nu s-a produs vreo faptă ce ar intra sub incidență penală.
Alte informații referitoare la stadiul anchetei nu pot fi puse la dis­poziție în conformitate cu pre­­­vederile art. 12, alin. 1, lit. e, din Legea 544/2001”.

Celui ce are i se va mai da. Vaccin, evident
Până să se lămurească misterul dozelor de vaccin cumpărate de­geaba și până să-i convingă pe românii nevaccinați să se vacci­neze, Guvernul vrea să îi vacci­neze tot pe cei vaccinați cu 2 doze, cu a treia, „booster”. De săp­tă­mâna viitoare, toți cei vaccinați cu două doze care au șase luni de la rapel vor putea primi a treia doză. Inițial, s-a anunțat că măsura va fi aplicată bătrânilor și persoanelor vulnerabile, dar, dacă tot avem vaccinuri pe stoc, se dau la toată lumea. În schimb, Agenția Ame­ricană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a refuzat să au­torizeze cea de-a treia doză pentru toate persoanele peste 16 ani, recomandând administrarea acesteia doar la persoane vulnerabile, la bătrâni și a adăugat lucrătorii din domeniul sănătății și alte persoane cu risc crescut de a se infecta la locul de muncă. De ce?  „Scopul declarat al acestui vaccin a fost de a proteja împotriva ca­zurilor grave”, a declarat la întâlnire dr. Paul Offit, profesor de pediatrie la Spitalul de Copii din Philadelphia. „Datele arată că aceste vaccinuri fac exact asta”, a adăugat el. Un alt motiv este că nu există dovezi suficiente care să justifice rapelul pentru toată lumea:  „Părerea mea este că avem nevoie de acest lucru – o doză de rapel acum, în special pentru persoanele în vârstă și (pentru cei cu) alte condiții, cu risc ridicat - dar împărtășesc îngrijorarea colegilor mei cu privire la faptul că datele sunt prea puține” a spus dr. Mark Sawyer, profesor de pediatrie clinică la Universitatea din California „San Diego”.

Testăm, testăm, dar cu ce?
O altă discuție care generează controverse este legată de teste. Același FDA a cerut ca, din luna decembrie, testele RT PCR să fie înlocuite cu alte modalități de testare, pe motiv că rezultatele nu sunt concludente. În schimb, în România nu se vorbește deloc des­pre acest lucru și nici despre varian­tele de înlocuire. Până una alta, testele de salivă, care sunt non-invazive și sunt autorizate în mai multe țări europene încă nu sunt autorizate în România, deși ar putea fi folosite cu succes pentru elevi, de exemplu. Apoi, există și întrebarea: dacă și persoanele vaccinate transmit virusul, de ce nu trebuie și ele să prezinte teste? Evident, e tot o întrebare retorică. La fel ca multe altele. Românilor nu li se spune dacă cei care au trecut prin boală trebuie să se vaccineze. Celebrul Anthony Faucci nu are nici el un răspuns la această întrebare și spune „nu am un răspuns ferm”.

Voluntar, dar obligatoriu?
În același timp, se discută tot mai intens, la nivel guvernamental, despre introducerea vaccinării obli­gatorii sau a testării periodice din fonduri proprii pentru lucrătorii din sectoarele esențiale: medici, profesori, polițiști, jandarmi etc. Fostul ministru al Sănătății a anunțat, recent, că îi va propune premierului Florin Cîțu această măsură. Însă, sindicatele din edu­cație și sănătate nici nu vor să audă. Federația Sindicatelor Li­bere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret avertizează Guvernul că vor ataca în justiție „orice act prin care angajații din învățământ vor fi obligați să se testeze pe banii lor pentru depistarea COVID -19”, potrivit unui comunicat de presă.
Sindicaliștii susțin că, potrivit Codului Muncii, acest lucru nici nu este permis și aduc ca argument art. 175, conform căruia, „Măsu­rile privind securitatea și sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligații financiare pentru salariați”. Ținând cont de acest articol, și nu numai, orice sumă pentru asigurarea sănătății angajatului la locul de muncă trebuie asigurată de angajator, susțin cele două federații sindicale.
În al doilea rând, sindicaliștii spun că Guvernul nu și-a îndeplinit obiectivul asumat încă din martie 2021 de a vaccina 70% din popu­lație, „cifră care conducea la imunizarea de masă”.
„Dacă Guvernul își respecta obiectivul și, prin campaniile publice, determina 70% din populația Ro­mâniei să se vaccineze, ajungeam la imunizarea de masă, iar astăzi nu mai eram sub amenințarea acestui val 4. Eșecul guvernanților nu trebuie decontat de angajații din învățământ. Având în vedere cele prezentate mai sus și ținând cont că peste 60% (193.430 de persoane) dintre angajații din învă­țământ s-au vaccinat deja, con­­si­­­derăm că orice act normativ prin care se vrea introducerea testării cu plată este atât ilegal, cât și imoral”, susțin sindicatele.
Nici Sindicatul Sanitas nu e de acord cu această măsură: „În apri­lie 2021, prin Ordonanța Militară nr. 8, i-aţi izolat câte două săptă­mâni la locul de muncă, în centrele de asistați social, sub amenințarea răspunderii contravenționale sau penale în cazul în care refuzau acest lucru. Perioada de izolare la locul de muncă a fost urmată, obligatoriu, de una similară de izolare la domiciliu. Nu v-a interesat dacă au cu cine să-şi lase propriii copii acasă timp de două săptă­mâni, nu v-a interesat situația fami­liilor lor în aşa-numita perioa­dă de izolare preventivă! Ba mai mult, unele centre au continuat această practică, în mod abuziv, mai bine de două luni! Le-aţi promis în aprilie 2020, prin OUG 43, primirea unui stimulent de risc de 2.500 de lei/lună pentru perioada stării de urgență şi apoi ați amânat acordarea acestor sume, sub diferite pretexte, mai bine de un an şi jumătate! Nici banii aceș­tia nu au ajuns la angajați! Le-aţi promis acordarea creș­terilor sala­riale prevăzute prin Legea sala­rizării bugetare şi apoi aţi înghețat aplicarea legii! Acum vreți să impuneți obligativitatea vaccinării anti-Covid 19. Şi pentru a păstra aparența unei alegeri, oferiți o aşa-zisă alternativă: testa­rea săptă­mânală, costurile fiind suportate de angajat! Sunteți conș­­tienți că aceste testări repre­zintă mai mult de jumătate din salariul lunar al unor categorii de salariați dintr-un centru social?”
Însă, până să se pună în practică la lucrătorii esențiali o astfel de măsură, se aplică deja în unele facultăți. Măsura poate fi luată în baza autonomiei universitare, dar a fost contestată vehement de studenți, care au anunțat că vor apela la instanță.
De exemplu, un grup de studenți de la Facultatea de Drept a Universității București solicită, printr-un memoriu adresat Consiliului facultății, „începerea activității didactice în format fizic fără niciun fel de condi­ționări, dar cu o strictă respectare a regulilor de igienă și de pro­tecție sanitară, precum și a măsurilor de distanțare socială“.
Solicitarea lor vine în contextul în care, în ședința Consiliului de Administrație a Universității din București din data de 1 septembrie 2021, s-a stabilit prezentarea unui test RT-PCR sau rapid cu rezultat negativ o dată pe săptă­mână drept condiționare pentru participarea fizică la cursuri.
Testele ar trebui plătite de fie­care student în parte, mai puțin de către cei cu venituri reduse (cum sunt, de exemplu, cei eligibili pentru burse sociale). Astfel, toți ceilalți studenți care sunt considerați a avea venituri suficiente – aspect dificil de apreciat din punct de vedere obiectiv – sunt nevoiți, în măsura în care nu pot prezenta o adeverință de vaccinare sau de trecere prin boală, să suporte costurile unei testări săptămânale pentru a putea participa fizic la activitatea didac­tică, se arată în document.

Desigur, lista controverselor poate continua. Dar v-ați convins deja că singura noastră certitudine rămâne faptul că nu știm nimic cert. Vom reveni.