Valorile lumii rurale. Perspective istorice şi istoriografice

La Editura Accent din Cluj-Napoca a apărut lucrarea „Valorile lumii rurale. Perspective istorice şi istoriografice” (coordonatori Barbu Ştefănescu şi Toader Nicoară). Volumul reuneşte lucrările simpozionului „Valorile lumii rurale”, desfăşurat la Universitatea din Oradea, în mai 2011. 

Simpozionul desfăşurat la Oradea a fost rodul colaborării a trei instituţii: Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, care duce de mai mulţi ani, cu succes, pe umerii săi, o reuniune ştiinţifică dedicată problemelor de antropologie istorică, Muzeul Ţării Crişurilor şi Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţele Politice şi Ştiinţele Comunicării din Oradea.  

Studiile publicate în volumul Valorile lumii rurale. Perspective istorice şi istoriografice au ca obiect de cercetare probleme de antropologie istorică, de istorie şi etnologie rurală cu deosebire, şi aparţin unor cercetători de prestigiu: Toader Nicoară, Barbu Ştefănescu, Mihai Georgiţă, Edith Bodo, Cristian Pati, Florin Ioan Chiş, Ioan Ciorba, Emilia Adina Gale, Adrian Dume, Ioan Goman, Zita Horváth, Gabriel Moisa, Livia Muntean, Petru Ardelean, Andra Maria Armean Dinescu, Otilia Badea, Alexandra Bere, Vasile Bozga, Mircea Brie, Valer Simion Cosma, Georgeta Fodor, Sabina Horvath, Monica Mureşan, Iulia-Maria Pop, Alina Sabău, A lina Ioana Bogătean, Florica Ştefănescu, Ioana Manta-Cosma, Ilona-Diana Drancă, Cătălin Filip şi Adina Nicoleta Gavrilă.

Printre problemele extrem de interesante abordate se numără: incursiunile în creştinismul popular al românilor transilvăneni din veacul al XVII-lea, timpul ca valoare socială în comunităţile ţărăneşti transilvănene din secolele XVII-XVIII, o schiţă a mentalităţii şi a sensibilităţii ţărăneşti din comitatul Bihor în secolul al XVIII-lea, preotul ortodox între nărav şi icoană, lumea rurală în contextul reformei sanitare, înjurătura ca păcat vs. înjurătura ca valoare, consideraţii de antropologie istorică legate de vin şi de vie în Transilvania, aspecte privind rolul domeniilor feudale în dezvoltarea meşteşugurilor ţărăneşti din Crişana în epoca modernă, violenţă şi comunitate, modele de justiţie şi judecată în lumea rurală, relaţiile de familie, rolul corurilor în Transilvania şi Banat, muzica privită ca factor civilizator, adulterul şi bigamia (considerate fenomene limită în universul afectiv al lumii rurale româneşti), reuniunile învăţătoreşti, perspectiva lumii rurale româneşti asupra epidemiilor, preotul şi cartea, despre moravuri şi moralitate etc.

O lume ce pare identică cu ea însăşi

„Antropologia în general, disciplină a unităţii şi a diversităţii umane, poate fecunda toate domeniile de interes pentru istoric, iar dacă ne plasăm centrul de interes la nivelul istoriei rurale, tributară, după cum se ştie, oralităţii, colaborarea cu antropologia culturală devine obligatorie. Durata lungă braudeliană este mai uşor de sesizat şi de explicat cu ajutorul ei, la nivelul lumii rurale premoderne, cu tradiţiile ei, cu solidaritatea ei cu strămoşii exemplari, cu creştinismul său înţeles într-un fascinant melanj magico-religios, cu viaţa marcată de ritualurile care marchează timpul sărbătorii şi fac posibilă comunicarea în plan uman şi transuman. O lume ce pare identică cu ea însăşi la nivelul generaţiilor în succesiune, dar care, în secolele avute în vedre, este mai predispusă la schimbare, la înnoire, chiar dacă le acceptă greu, sub puterea persuasivă a statului şi a instrumentelor sale de acţiune în teritoriu.”

 

Barbu Ştefănescu

Recuperarea straturilor perene

„Antropologia istorică a devenit, aproape pe nesimţite, o disciplină foarte dinamică şi foarte prezentă în preocupările istoricilor din marile istoriografii contemporane. Ca preocupare ştiinţifică, ea încearcă să răspundă la exigenţele ştiinţifice ale timpului prezent şi reprezintă, în acelaşi timp, o încercare de deschidere a istoriografiei spre problemele actuale ale istoriei şi istoricilor, dar, în egală măsură, spre problemele societăţilor contemporane care aşteaptă de la ştiinţele umane şi sociale rezolvări globale şi coerente ale experienţelor trăite de societăţile zilelor noastre.

Aşa cum se cunoaşte, istoria a legat tot timpul un dialog cu ştiinţele sociale, cu ştiinţele omului şi ale societăţii, tocmai din nevoia acut resimţită de a oferi restituiri complexe şi coerente despre om şi societate. Or, de câteva decenii, lucrurile au devenit evident mult mai clare, în sensul că în ultimul timp a venit vremea unor raporturi mai strânse cu antropologia, pentru recuperarea structurilor perene care ţin de straturile profunde, materiale, mentale şi imaginare ale fiecărei societăţi. Se vede astăzi cu mai multă claritate că între trecut şi prezent nu există nici un perete despărţitor, şi că societăţile prezente recuperează pentru uzul propriu timpul prezent, şi într-o proporţie mai consistentă decât s-a crezut, elemente de natură materială, dar mai ales mentală şi imaginară, care vin din trecut. Un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat, refasonat şi remodelat după o alchimie complexă, greu, dacă nu imposibil de identificat şi comensurat.”

Toader Nicoară