Valori antropologice în Sit Natura 2000 Pricop Huta-Certeze, Tisa Superioară şi 2573 Pădurea Ronişoara

Reţeaua Natura 2000 este o reţea europeană, de zone naturale protejate, care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar. A fost constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci şi pentru menţinerea acestor bogăţii naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice.

Siturile Natura 2000 ROSCI0358 Pricop Huta – Certeze, ROSCI0251/ROSPA0143 Tisa Superioară şi Pădurea Ronişoara sunt situate în partea nordică a ţării, la interferenţa administrativ-teritorială a României cu Ucraina, respectiv la nivelul următoarelor localităţi: Certeze şi Bixad (judeţul Satu Mare) şi Bistra, Bârsana, Petrova Rona de Jos, Rona de Sus, Bocicoiu Mare, Sighetu Marmaţiei, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânţa, Remeţi (judeţul Maramureş).

Această zonă de interferenţă a Maramureşului cu Satu Mare este un spaţiu al multiculturalităţii şi al comuniunii inter-etnice. Începând de la bisericile de lemn, meşterii populari, costumul tradiţional, mâncarea tradiţională, obiceiurile de peste an acest spaţiu este leagănul unor valori inestimabile care trebuie să fie promovate, prin diferite evenimente specifice, deoarece ele reprezintă moştenirea noastră culturală.

Rădăcinile culturale şi religioase ale Maramureşului şi Sătmarului sunt străvechi. Datorită poziţionării geografice, aproape de centrul geografic al Europei, acestea au fost populate de o varietate de popoare cum ar fi români, ucraineni, ruteni, huţuli, maghiari, evrei, nemţi, slovaci, cehi, sloveni, rromi, polonezi etc. De-a lungul secolelor, aceste popoare au rămas credincioase propriilor culturi şi credinţe, iar acest lucru se reflectă în costumele populare, în arhitectură, în obiceiurile de peste an şi de sărbătorile mari şi în specialităţile culinare. Unul dintre cele mai importante aspecte ale moştenirii culturale derivă din puternica influenţă pe care a avut-o religia.

Religia ortodoxă predomină în aceste regiuni, dar putem găsi şi comunităţi de romano-catolici, greco-catolici, reformaţi şi penticostali. Monumentele religioase sunt spectaculoase, cele mai răspândite fiind bisericile de lemn din satele judeţelor. Bisericile sunt construite în stil gotic şi sunt caracterizate de clopotniţe înalte de lemn. În anul 1391, nepoţii lui Dragoş Vodă au dăruit Mănăstirii Săpânţa-Peri terenuri şi bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Timp de 312 ani, în această biserică din piatră şi-a avut sediul Episcopia Română a Maramureşului. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Drăgoşeşti hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”.

Mai concret, „în satul Peri din Maramureş (în dreapta Tisei, azi în Ucraina, la vreo 15 km în aval de Sighet) exista încă din sec. al XIV-lea o mănăstire ortodoxă română, cu hramul păzitorului de spaţiu sacru, Sfântul Arhanghel Mihail, mănăstire ctitorită de către însuşi Dragoş Voievod, descălecătorul de mai târziu al Ţării  Moldovei, împreună cu fratele său Drag. Acest fapt istoric ca atare nu a fost pus de către nimeni la îndoială şi nici nu ar fi putut fi pus, pentru că este amplu documentat în ”.

(http://basarabia-bucovina.info/2013/01/12/biserica-de-lemn-sfantul-nicolae-din-apsa-de-jos-1561-transcarpatia-maramuresul-istoric-si-istoricul-distrugerii-manastirii-peri-foto-video/) 

În memoria străvechiului aşezământ monahal românesc de la Peri, Părintele Grigore Lutai, parohul Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Săpânţa (Cimitirul Vesel), cu sprijinul familiei Adamescu, a ctitorit în oglindă, pe malul stâng la Tisei, Mănăstirea Săpânţa-Peri cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”, unde s-a ridicat şi cea mai înaltă biserica de lemn din lume, cu o înălţime totală de 78 m.

Toate aceste valori culturale, istorice, etnografice, etnice, de identitate trebuie să fie promovate prin diferite acţiuni şi afaceri verzi care vor duce la bunăstarea localităţilor şi a oamenilor, deschizându-le astfel o poartă spre lume.

Emilia Gheorghe