Valer Blidar, optimistul-pesimist care iubeşte necondiţionat România

Valer Blidar este unul dintre cei mai importanţi industriaşi români, poate cel mai important. Dincolo de industrie, de producţie, de finanţe, dincolo de afacerile pe care le conduce cu fermitate şi mult talent, omul de afaceri maramureşean este o prezenţă agreabilă. Nu prea zâmbeşte, viaţa l-a oţelit, dar când o face înseamnă că este vorba de familie, de cei apropiaţi. Am vorbit câteva zeci de minute cu un om fascinant, direct, un maramureşean care iubeşte România şi căreia îi doreşte tot binele din lume. Vă prezentăm un interviu atipic în care unul dintre cei care construieşte a devenit pesimist deşi este un mare optimist.  

Reporter: De ce o lansare de carte la Odești, de ce o monografie a localității?
Valer Blidar: Aici m-am născut. De aici am plecat! Nu am uitat nicio clipă. Vin în sat mai des decât cei care lucrează în Baia Mare. De exemplu, când spun acasă mă refer la Odești. Am mai multe case și în Satu Mare, Baia Mare, Arad, București, unde am afaceri am și case. Dar când spun acasă spun Odești!

Rep.: Spuneţi-ne o amintire pregnantă legată de Odești!
V.B.: Întâlnirea cu familia și cu prie­tenii. Alte amintiri din copilărie nu prea am pentru că noi am fost o familie hăituită, chiar părinților le era frică
să-și lase copiii să se joace cu noi că îi lua Securitatea la anchetă. În urmă­toa­rea carte, asta vreau să spun, că am fost, nu numai eu ci și frații mei, copii fără co­pilărie.

Rep.: În cartea „M-am născut a doua oară” faceți o radiografie a vremurilor pe care le trăim, o radiografie intere­santă pe care o duceți singur, fiind un om călit, un om care a trecut prin multe, sunteți un om de afaceri cunoscut și apreciat. Dați verdicte directe ce ar putea fi modele pentru cei ce citesc cartea, dar oameni care poate nu sunt la fel de tari, de pregătiți să dea pieptul cu aceste realități. Nu există un risc în acest sens?
V.B.: S-ar putea să îmi dea dreptate! Eu cred că majoritatea gândesc așa cum gândesc și eu, doar că nu au curajul să o spună. Am ajuns deja într-o perioadă, eu aș spune chiar într-un regim de frică. Chiar și în carte mă întreb de unde am plecat și unde am ajuns?

Rep.: Ce s-ar putea face pentru oameni pentru a nu mai exista frica?
V.B.: Schimbat modelul de selecție a cadrelor! Dacă asta nu se va întâmpla, nimic nu se va îmbunătăți.

Rep.: Cum vă merg afacerile?
V.B.: Mai puțin prost decât altora! Ni­mic nu merge bine în țara asta! O spun cu o voce autorizată.

Rep.: Pe scenă, la prezentarea Mono­grafiei, ați dat un răspuns surprinzător primarului de Baia Mare, Cătălin Che­recheș, în legătură cu faptul că oamenii de afaceri români nu prea sunt căutați de autorități, la toate nivelurile. Sunteți unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri, o voce autorizată! Ați spus că primarul băimărean este printre puținii care v-au căutat. Ce se întâmplă?
V.B.: Nu am spus-o, dar sunt căutat doar în campania electorală! În rest, nu își amintește nimeni de mine!

Rep.: De ce?
V.B.: Ei!... Consider că promovarea nonvalorii a fost cel mai dăunător lucru, la noi, după 1989. Eu simt că parcă nimic nu merge înainte (a fost un moment în care ochii omului de afaceri român s-au umezit, iar vocea a tremurat ușor – n.r.). Nimic nu se mișcă! Doar declarații, sigur declarații neadevărate. Lucrurile merg din rău în și mai rău!

Rep.: Ce fac oamenii de afaceri? Ce ar trebui să facă oamenii de afaceri români?
V.B.: Nu fac nimic pentru că sunt dezbinați și ei. O parte dintre oamenii de afaceri sunt legați de finanțări ale statului și atunci le este frică să scoată o vorbă pentru că apare imediat efectul. Sunt foarte puțini care riscă să spună ceva! Eu mă întâlnesc cu ei, știu ce gândesc, dar... Apropo de ce spuneați de carte. Vor fi mulți care vor spune ca mine, vor fi mulți care sunt nemulțumiți, vor fi unii care vor încerca să acționeze într-un fel sau altul împotriva mersului... nu mă interesează. Eu ce am de spus, spun! Nu am pretenția că tot ce spun eu este adevărat, dar în mod cert, când cred în ceva, spun!

Rep.: Sunt mai multe reportaje pe televiziunile românești cu fabrica de la Arad, cu vagoanele și troleibusele pe care le produceți. Sunt spectaculoase și cu siguranță mai ieftine ca cele aduse din Turcia sau din alte țări. De ce nu se cumpără, în general, aceste...?
V.B.: Sunt la Cluj! În țara asta oricine poate face afaceri cu condiția să nu fie român! Toată legislația... am spus și în sală, eu am fost și am rămas rezervat în ceea ce privește intrarea noastră în UE. Europa nu vine să ne îmbogățească. Toți vin să ia, nu să ne dea! Ei deja au instaurat în țara asta o încrengătură legislativă care ne presează. Întreaga legislație europeană este pentru „căței”. „Dulăii” nu o respectă! Franța, Germa­nia, Anglia... ei nu respectă nicio lege eu­ropeană, dar sunt cu ochii pe noi ca să respectăm, să nu ieșim din ceea ce vor ei!

Rep.: Urma să vă întreb dacă a fost o soluție bună intrarea noastră în UE!
V.B.: Am fost euro-sceptic și am rămas!

Rep.: Ce ar fi de făcut? Să luăm exemplul statelor care au început să ridice vocea? Să facem ca Marea Britanie?
V.B.: Ceva asemănător. Măcar să îi amenințăm! Măcar să nu ne lăsăm căl­cați în picioare! Lipsa bărbaților de stat este extrem de negativă în ceea ce privește viitorul! Nu răsare! Nu văd niciun patriotism, ba dimpotrivă, patrio­tismul devine o noțiune hilară. Ce să le spui tinerilor despre patriotism... Sunt lucruri care, pe mine mă dor. Părinții noștri, bunicii noștri au murit pentru aceste meleaguri și noi ne batem joc de memoria lor!

Rep.: Este un efect a ceea ce numim globalizare?
V.B.: Globalizarea este o nenorocire mai mare decât comunismul! Această globalizare înseamnă stăpânirea de către unii, a celorlalți. Acest guvern mon­dial, care a fost proiectat cu circa 200 de ani în urmă este cel mai mare rău care poate apărea în lume!

Rep.: Ați fost tentat să plecați din România?
V.B.: Nu! Am încercat să fac ceva aici. În plus, eu nu suport statutul de azilant, deci umilința românilor care pleacă. Cunosc destui care au plecat, știu ce suportă, nu vin înapoi de rușine! Și ei suportă foarte greu, duc o viață nefericită, dar această jenă față de rude, de familie îi ține acolo.

Rep.: Credeți că România va avea un viitor mai bun, să simțim și noi... să o ducem mai bine?
V.B.: Nu cred! Nu apare... Nu se mișcă nimic bun în clasa politică! Aici, dacă nu apare calitate... nivelul de incultură, de fapt, stăpânește țara! Nu văd nimic care să ne ducă înainte!

Rep.: Nu ați fost ofertat să intrați în politică?
V.B.: M-au solicitat de multe ori, la fie­care alegeri... Nu mă regăsesc între ei!

Rep.: Ce ar trebui de făcut pentru a avea o clasă politică care gândește mai românește?
V.B.: Legislația este cea care menține această stare de involuție. Legislația la noi a apărut imediat după 1990. Nu aveam experiență, nici noi, nici politicienii. Nu am avut atunci, dar astăzi de ce nu mișcăm nimic? Pentru că deja sistemul s-a instaurat, ne-a intrat în oase și nu se mai poate face nimic.

Rep.: De unde are Valer Blidar știința de a face afaceri? Ați avut o viață grea înainte de 1989, ați explicat că nu ați luat niciodată credit de la stat. Trebuie o anumită știință!
V.B.: În 1993 am făcut un curs la New York. Acolo am constatat că circa 70% din măsurile pe care le luasem erau corecte, dar eram sigur că sunt bine și nu știam să le ordonez. Am învățat! Dar omul de afaceri trebuie să aibă și talent. Probabil că Dumnezeu mi-a dat și un pic de talent! Comerciant poți să fi, iei de colo și vinzi dincolo, dar om de afa­ceri este un lucru puțin mai complex. Îți trebuie un simț al afacerii, să vezi banul după colț!
Rep.: Apropierea noastră de SUA, este bună, sau ar trebui o apropiere de Rusia sau altă țară? Sunt anumite sfere de influență unde ar trebui să ne situăm?
V.B.: Apropierea de Moscova nu o consider necesară. Apropierea de Ame­rica, poate că e bună! Numai că, ceea ce facem noi astăzi și cum ducem relația cu rușii este o mare eroare. De ce să ne certăm noi cu rușii? L-am urât pe Stalin, pe Hrușciov. Şi-au meritat soarta. Dar poporul rus? Și ei au dus-o la fel de greu. Acestei hârâieli cu Rusia nu îi văd rostul!
Adică, vine Europa și ne curăță de toate bunurile și noi ne certăm cu Putin care nu vrea nimic! Cred că bateria de ra­chete instalate pe nu știu unde repre­zintă pentru noi un pericol, nu un scut! Nu cred că tipul ăsta de înarmare ne trebuia! Iar NATO care se declară un or­ganism defensiv, de fapt, provoacă! Măsurile pe care le iau sunt provocatoare. Se mai spune că Rusia face acum nu știu ce mari manevre, dar după câte astfel de manevre ale NATO? Nu cred că asta este politica de care avem nevoie!

Rep.: Aveți afacerea la granița cu Un­garia. Știți că există multe sensibilități între autoritățile maghiare și cele române. De ce sunt tensiuni în relația cu Ungaria?
V.B.: În Arad nu se simt! Conviețuirea între unguri și români, în Arad este bună, dacă nu foarte bună! Mai degrabă aș spune că sunt extremiștii maghiari care creează  acest tip de conflict, verbal!
Problema noastră este că nu avem nicio reacție inteligentă la ceea ce fac ei! Atunci când intervenim o facem haotic și fără niciun Dumnezeu!

Rep.: Ce părere aveți despre actuala guvernare? Despre măririle de salarii? La dumneavoastră s-au simțit influențe ne­ga­tive? Se spune că oamenii de afa­ceri sunt nemulțumiți de ridicarea salariului minim pe economie.
V.B.: Politica ministerului Muncii, care după opinia mea ar trebui să se numească Centrală Sindicală sau ministerul Nemuncii, nu a apărat din 1990 decât nemunca, este catastrofală!
Tot ce face această doamnă în chip de ministrul al muncii este dezastruos! Chiar iese cu anumite declarații, așa de ură împotriva capitalismului, a capita­liștilor, respectiv. Adică, a ciocoilor, acolo am ajuns! Vedeți, acum la rectificare s-au luat bani de peste tot ca să îi mâncăm! Atunci, cum vom merge înainte? Fără investiții, o țară se scufundă de la un an la altul!

Rep.: Având în vedere experiența în afaceri, a mediului investițional, de ce nu reușește România să finalizeze o amărâtă de autostradă?
V.B.: În primul rând din cauza legislației. În al doilea rând, faptul că toate licitațiile din România sunt câștigate de marile multinaționale. Condițiile de acces la licitație sunt un obstacol... pe noi, pur și simplu ne oprește la barieră. Și atunci așteptăm ca un contract să fie câștigat de o multinațională, ea nu vine cu utilaje, ea negociază cu niște firme de la noi, de profil, le dă 40% din preț și contractantul român nu are cum să facă o treabă de calitate și repede cu banii ăia! Nu poate plăti decât salarii foarte mici, nu poate pune materiale conform documentației și trage din lemn, din nisip, din materialele care trebuiesc acolo! Asta este și explicația pentru care după un an de zile vedem autostrada cu tot felul de găuri. Pentru că grosul banului pleacă din țară! Toate astea din lipsă de profesionalism a celor care conduc!

Rep.: Ce proiecte de viitor apropiat aveți, în afaceri, în viața personală, de Maramureș?
V.B.: Problemele legate de afacerile mele sunt o problemă, să spunem, co­laterală. Ele sunt pe un făgaș, se mișcă. Mă preocupă mersul României, într-o di­recție oarecare. Acum nu merge nicăieri! Modificarea legislației, din promisiunile actualei guvernări, în care am crezut și i-am votat... am început să nu mai cred în ea! Bâjbâiala asta din Parlament mă face să mă întreb dacă Parlamentul are o direcție. Este o îngrămădeală acolo care… se mișcă cum bate vântul.
Dacă se începe cu o revizuire a legis­lației, în mod deosebit în domeniul social, de cultură. Cultura civică la noi este, așa... lăudăm tot timpul, ce mun­cim, ce grozavi suntem! Nu suntem deloc! Suntem mincinoși, suntem hoți, leneși, o serie de defecte pe care le avem. Suntem delatori... toate relele
ne-au năpăstuit. Nu facem nimic! Dacă te uiți la patru-cinci televiziuni, noaptea nu mai dormi, te culci năuc! Eu am spus de multe ori că m-am născut optimist, dar un val de pesimism m-a cuprins.

Rep.: Ce părere aveți de președintele României? Cum e? Cum îl văd oamenii de afaceri pe președinte?
V.B.: Nicicum! Inexistent! Am crezut în el... nu. Nu trebuie să facă și el ca și alții! Trebuie să fie într-o parte chiar dacă vine dintr-o formațiune politică. El trebuie să uite, să fie echilibrat cu fiecare. Nu văd, nu am auzit nimic constructiv la el, în afară de niște critici. Sigur, s-a mai redus balamucul ăla când era fostul președinte. Cred că e singurul lucru bun!

Rep.: Dar despre lupta anticorupție, despre DNA, ce părere aveți?
V.B.: Lupta anticorupție a făcut mult mai mult rău decât corupția. Asta nu a fost luptă împotriva corupției, a fost o luptă de timorare organizată de niște descreierați care și-au închipuit că și-au intabulat România, că se poate face orice. Vedeți ce se întâmplă?  Întâi au băgat frica și în vinovați și în nevi­novați. Nu au niciun rezultat, adevărații corupți stau bine, nu li s-a întâmplat nimic. Marile averi obținute prin co­rupție sunt la locul lor. Deci, această teorie... nu a fost decât o înșiruire de baliverne ca să amorțească populația!
Eu am tot spus că sunt un optimist, dar... îmi pare rău, nu văd nimic care să mă... așa că sunt pesimist!

„Problemele legate de afacerile mele sunt o problemă, să spunem, co­laterală. Ele sunt pe un făgaș, se mișcă. Mă preocupă mersul României, într-o di­recție oarecare. Acum nu merge nicăieri! Modificarea legislației, din promisiunile actualei guvernări, în care am crezut și i-am votat... am început să nu mai cred în ea! Bâjbâiala asta din Parlament mă face să mă întreb dacă Parlamentul are o direcție. Este o îngrămădeală acolo care… se mișcă cum bate vântul”.
Valer Blidar