Val de solidaritate cu preotul greco-catolic Marius Vișovan

Recent, Episcopia Greco – Catolică de Maramureș l-a suspendat pe o perioadă de 60 de zile pe preotul Marius Vișovan, fost președinte AFDPR Maramureș, fiul fostului deținut politic Aurel Vișovan. Decizia a generat un val de solidaritate și susținere pentru preotul Vișovan. Numeroase asociații, personalități și credincioși din Sighetu Marmației au transmis mesaje de protest față de decizia de suspendare. Redăm mai jos două astfel de mesaje de susținere.   

Dan Puric în apărarea Preotului prof. Marius Vișovan: O SIMPLĂ NUCĂ ÎN FAȚA ISTORIEI

Mulți ani în urmă am avut privilegiul să stau de vorbă cu unul dintre martirii pușcăriilor comuniste: domnul Gheorghe Jijie, care executase 17 ani de detenție. Îmi aduc aminte discuția de parcă aș fi purtat-o ieri. Avea un aer etern, care făcea să îngenuncheze istoria.

Domnul Jijie, în pușcăriile comuniste dumneavoastră ca ortodox ați avut vreodată dispute teologice cu ceilalți confrați creștini, fie ei catolici sau greco-catolici?

Nu, domnul Dan, nu mai aveam timp pentru așa ceva. Timpul care ne rămăsese era să murim. Și în fața morții toate lucrurile se simplifică și ajung la esență. Ne dădeam pe furiș bucata de pâine uscată de la unul la altul, având o grijă frățească fiecare nu atât față de suferința personală, cât față de suferința celuilalt. Nu mai era loc de dogme, ci numai de sufletul creștin. Îmi aduc aminte că în penitenciarul de la Aiud, după două zile de înfometare și de tortură fizică, eram într-o celulă cu un alt deținut care era catolic. Ne murmuram dimpreună cumplita singurătate și suferință. Și, dintr-odată, parcă Dumnezeu vrând să ne arate că există și suferințe mai mari, s-a deschis ușa de metal a celulei noastre și a fost aruncat în fața noastră un rest de om desfigurat de bătaie. Era o rană deschisă, care nu mai avea nici măcar forța să geamă. Ne-am uitat la el amândoi și am înțeles că răutatea omului fără Dumnezeu nu are limite. Undeva sus, pe fereastra cu zăbrele, am văzut cum se așezase o cioară care ținea o nucă în cioc. Și, din cauza unui zgomot făcut în celulă, cioara s-a speriat și a scăpat nuca la noi pe podea.
Domnul Dan, știți ce era, în acea clipă, nuca aceea pentru noi? Echivala cu trei feluri de mâncare la un restaurant de lux. Asta era nuca aceea coborâtă din cer! Dar ea era una singură și noi eram trei. Și-atunci, în regim de urgență, eu cu colegul meu de celulă, catolicul, ne-am privit unul pe altul și într-o clipă am făcut cel mai fulgerător și important sinod ecumenic. Am hotărât dimpreună să dăm nuca celui din fața noastră, fratelui mult mai suferind decât noi, care era greco-catolic. Știți cine era omul acela aruncat aproape fără viața în celulă lângă noi? Era Aurel Vișovan! Domnul Dan, unul dintre cei mai nobili și demni oameni pe care i-am întâlnit. Unul dintre marii martiri pe care ni i-a dăruit Dumnezeu, care prin mărturisirea lui plină de cinste și curaj, neclintită, a reușit să îngenuncheze atrocitatea pușcăriilor comuniste.

Asta mi-a relatat domnul Gheorghe Jijie, fie-i pomenirea eternă, lângă Drepții acestui neam! Mai târziu, aveam să aflu că marele martir creștin Aurel Vișovan lăsase pe lumea asta trecătoare o candelă, care să-i țină aprinsă veșnica-i lumină a sublimei lui jertfe pentru credința creștină și pentru demnitatea acestui neam în lumea îmbeznată care avea să vină.
Personal, m-am întâlnit cu paznicul demn al acelei lumini, cu acea candelă testament lăsată de marele martir, anume cu fiul său, părintele Marius Vișovan. Și de ce oare, întâlnindu-l pe părinte, parcă dintr-odată m-am întâlnit cu demnitatea neștirbită, cu tăria de caracter și cu durerea surdă și infinită a tatălui său. Scriu aceste rânduri ACUM, când în celula de pușcărie mare, care este astăzi România, îl văd lovit și suferind pe părintele Marius, precum odată domnul Jijie l-a văzut pe tatăl său.

Și de aceea, ceva mai adânc decât mine, din propria ființă, mă îndeamnă să spun, indiferent cine te-a neîndreptățit, părinte, cine ți-a deschis răni sufletești vechi, neținând seama de nimic, călcând peste demnitatea și curățenia dumneavoastră sufletească, eu, fratele dumneavoastră ortodox, vă dau din nou NUCA aceea, pe care la vremuri de crucificare a primit-o părintele dumneavoastră, marele martir Aurel Vișovan.

Cu dragoste creștină,
Dan Puric

Către Episcopia Greco – Catolică de Maramureș

Preasfințite episcop Vasile Bizău,

În numele Asociației Foștilor Deținuți Politici filiala Maramureș, vă exprimăm protestul nostru față de suspendarea pe 60 de zile a părintelui Marius Vișovan, fostul președinte al filialei noastre, fiul martirului Aurel Vișovan, liderul rezistenței anticomuniste din Maramureș. Această decizie ne mâhnește și ne revoltă, zicem noi puțin prea drastică, fără a se trece gradul la sancțiuni, dacă tot ați vrut să-l sancționați.

Părintele Marius Vișovan este de zeci de ani un promotor neobosit al memoriei martirilor și eroilor Maramureșului, al celor care au apărat onoarea, libertatea, demnitatea și credința în fața comunismului, printre care și tatăl meu, Grigore Hotico, care a îmbrățișat aceleași idealuri, fiindu-i alături în toate demersurile împotriva regimului totalitar comunist.

Vă rog cu respect dar și cu fermitate să anulați suspendarea părintelui Marius Vișovan, inacceptabilă pentru orice om de bună credință din Maramureș.

Dan Hotico
Președinte AFDP Maramureș