Vaccinul anti-Covid, între obligativitate și condiționare

Cele trei principii fundamentale care stau la baza construcției europene, libera circulație a persoanelor, a mărfurilor și a capitalului, se clatină sub presiunea vaccinului anti-Covid. Introducerea „pașaportului de vaccinare” este cea mai fierbinte temă de pe masa liderilor europeni, care amână încă tranșarea ei. Între timp, până la obligativități, apar condiționări și facilități. Prima, introdusă într-o hotărâre a CNSU de săptămâna trecută, îi scutește de carantinare, la întoarcerea din țările galbene, pe cei care s-au vaccinat. 

În loc să aducă reluarea că­lătoriilor, apariția vaccinului anti-Covid a adus o nouă problemă. „Va fi sau nu obligatoriu vaccinul”? Aceasta este întrebarea fierbinte a momentului la care, deocamdată, nu pot răspunde liderii europeni. Teoretic, nu va fi obligatoriu, pentru că libera circulație a persoanelor reprezintă un drept fundamental, pe care Uniunea Europeană nu l-ar putea încălca fățiș și care, oricum, ar fi doar o chestiune de timp să fie atacată la CEDO. Însă, chiar dacă nu va deveni obligatoriu, vaccinul anti-Covid poate deveni inevitabil. „Pașaportul de vaccinare” a devenit tema sensibilă pe care oficialii europeni nu o pot încă tranșa. Măsura a fost adusă prima dată în discuție de prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotaki, într-o scri­soare către Comisia Europeană, în care vorbește despre un certificat de vaccinare care să deblocheze călătoriile între statele europene. Grecia este direct interesată de un sezon turistic cât mai liber, pentru că economia țării este dependentă, într-o mare proporție, de turism. Ulterior, Heiko Maas, ministrul german de Externe, a îmbrățișat ideea și a arătat că oamenii vaccinați trebuie să se întoarcă mai rapid în restaurante și în cinematografe. Când măsura a generat tot mai multe critici, Comisia Europeană a dat asigurări că vaccinarea va rămâne voluntară și că nu vor fi limitate drepturi.

Liderii României, de la preșe­dintele Iohannis, la șeful CNSU, Raed Arafat, au fost și mai vehe­menți în această privință, decla­rând că se opun obligativității vaccinului și împărțirii cetățenilor în două „cete”: vaccinați și ne­vaccinați. Președintele Klaus Iohannis și-a exprimat, recent, re­zervele personale cu privire la această idee subliniind că „s-ar crea un cadru de discriminare care este, pur și simplu, inacceptabil”. Certificatul de vaccinare trebuie folosit doar pentru motive me­dicale, orice altă utilizare nefiind recomandată: „să folosim aceste certificate de vaccinare ca să împărțim populația Europei în două, cei care au fost deja vacci­nați și cei care încă nu au fost vaccinați, nu mi se pare un lucru bun”.   
Și, totuși, inevitabilul a început să se producă. În 18.01.2021, la doar câteva zile de la declarațiile fier­binți și promisiunile liderilor români, a apărut Hotărârea nr. 4 a Comitetului Național pentru Si­tuații de Urgență, prin care este aprobată lista țărilor din zona galbenă/cu risc epidemiologic, pentru care se impune carantina la întoarcerea în România. Cum țara noastră a testat extrem de puțin, iar alții extrem de mult, aproape toate țările europene se află pe această listă, iar cei care se întorc în Ro­mânia sunt obligați la o carantină de 14 zile. Dar există o excepție, prevăzută la articolul 2, potrivit căreia sunt exceptate de la măsura carantinării cei care au efectuat ambele doze de vaccin, dacă au trecut minimum 10 zile de la administrarea celei de-a doua doze, la intrarea în România.
Problema care se pune este cea legată de copiii care călătoresc în stăinătate cu părinții. Teoretic, copiii nu trebuie să se vaccineze. Dar, deși părinții lor sunt vacci­nați, copiii intră în carantină când se întorc în țară dacă nu se vaccinează la rândul lor. Acest lucru a fost recunoscut de medicul Florentina Furtunescu de la Institutul Naţional de Sănătate Publică, într-o conferință de presă susți­nută, marți, de Valeriu Gheorghiță, președintele Comitetului Național de Coordonare a Activităților pri­vind Vaccinarea (CNCAV) împotriva SARS-CoV-2.
„Această întrebare are un răspuns care variază în funcţie de situaţia epi­demiologică din ţările unde călătoresc familiile cu copii. În orice caz, dacă, să spunem, o fa­milie călătoreşte cu un copil într-o ţară cu incidenţă ridicată a COVID-19, la întoarcerea în România, copilul prezintă riscul de a răspândi boala. El este un vector, de aceea el trebuie ţinut în caran­tină timp de zece zile şi unul dintre părinţi trebuie să stea cu copilul. Acestea sunt, să spunem, impli­caţiile de natură populaţională ale călătoriei”.

O altă problemă este faptul că, în unele dintre instituțiile ai căror angajați se încadrează în etapa a doua de vaccinare, au început să se facă liste cu cei care vor să se vaccineze. Iar cei care refuză trebuie să o facă în scris. În unele cazuri, chiar dacă constituie o excepție, au apărut condiționări, un scandal pe această temă fiind la Școala Sanitară Postliceală din Baia Mare.

„Dacă, să spunem, o fa­milie călătoreşte cu un copil într-o ţară cu incidenţă ridicată a COVID-19, la întoarcerea în România, copilul prezintă riscul de a răspândi boala. El este un vector, de aceea el trebuie ţinut în caran­tină timp de zece zile şi unul dintre părinţi trebuie să stea cu copilul. Acestea sunt, să spunem, impli­caţiile de natură populaţională ale călătoriei”.
Valeriu Gheorghiță