Unirea Basarabiei cu România

Unirea Basarabiei cu România a fost actul politic exprimat de majoritatea locuitorilor Basarabiei de a reveni la patria mamă, după un veac de ocupație rusească.

Profitând de Revoluția rusă și de degringolada internă, rezultată din răs­turnarea regimului țarist, românii din Basarabia, sub coordonarea membrilor Partidului Na­țional Moldovenesc, decid să acționeze în vederea obținerii autonomiei.
Mai întâi au fost soldații basa­rabeni, 800 la număr, reprezentând peste 200.000 de soldați, reuniți la congresul din 20 octombrie/2 noiembrie 1917, care au decis autonomia teritorială și politică a Basarabiei, în cadrul Rusiei – atunci, o federație democratică. S-a decis constituirea unui organ reprezentativ, Sfatul Țării, care să fie în funcție până la alegerea prin vot universal, direct și secret a Constituantei.
Sfatul Țării a avut prima ședință la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 și era alcătuit din 105 ro­mâni, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 2 gă­găuzi, câte un polonez, armean și grec.

La 2 decembrie/15 decembrie 1917, Sfatul Țării a adoptat o Declarație prin care se proclama Republica Democratică Moldo­venească, ca parte componentă a Republicii Federative Rusești.
În această perioadă, teritoriul Basarabiei era dominat de anarhie, rezultată din acțiunile soldaților ruși și ale bolșevicilor de pe teritoriul provinciei, care interacționau violent cu popu­lația autohtonă și cu noii săi li­deri politici. În aceste condiții, la solicitarea Sfatului Țării, în 10 ianuarie/23 ianuarie 1918, armata română intră în Basarabia, pentru a restabili ordinea. Popu­lația civilă, în majoritatea ei, a primit cu satisfacție această intervenție.

Guvernul bolșevic de la Petrograd reacționează la această evoluție a situației din Basarabia și decide să rupă relațiile diplomatice cu Ro­mânia și, în plus, hotărăște să confiște Tezaurul României, aflat la Moscova.

Beneficiind de un curent pro­unionist, la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, sub condu­cerea lui Ion Inculeț, a votat unirea cu România. Pentru unire au fost exprimate 86 de voturi, 3 au fost împotrivă și au fost înre­gistrate 36 de abțineri. Condițiile pentru înfăptuirea unirii constau în efectuarea unei reforme agrare și respectarea drepturilor și liber­tăților cetățenești.

În 27 noiembrie/10 decembrie 1918, după ce Bucovina și Transilvania decid unirea cu România, Sfatul Țării declară unirea necon­diționată a Basarabiei cu România și se dizolvă, repre­zentarea cetă­țenilor fiind asigu­rată în parlamentul României.
 

Proces-verbal al ședinței Sfatului Țării din Basarabia,
din 27 martie 1918
 

Ședința se deschide la orele 4 și 15 min. p.m., sub președinția lui I. C. Inculeț, în prezența următorilor membri ai prezidiului: P. N. Halippa, B. M. Epuri, C. P. Misircov, I. A. Buzdugan.
În sală sunt prezenți: toți membrii cabinetului Republicii Moldo­ve­nești, Primul-ministru al cabinetului român d. Marghiloman, d. Stere, Ministrul de război Hârjeu, anturajul primului-ministru și alți mulți reprezentanți ai guvernului român.
Președintele: „Salut în numele Parlamentului nostru pe capul guvernului român, d. Marghiloman” (aplauze).

Ședința de astăzi, domnilor depu­tați, va fi o ședință istorică pentru națiunea noastră, pentru poporul nostru. Noi trebuie să depunem toate silințele ca să ieșim cu cinste în acest moment istoric. Dați-mi voie să acorde cuvântul primului-ministru d. Marghiloman pentru a face declarație cu ce scop a venit la noi (Voci: rugăm, rugăm).
La tribună se urcă primul-ministru Marghiloman, întâmpinat cu a­plau­­­ze furtunoase. Când cei pre­zenți în sală s-au liniștit, pri­mul-ministru s-a adresat către ei în limba românească cu o cuvântare.
După ce a terminat și citirea me­sajului guvernului român, primul-ministru a declarat că el ar dori ca parlamentul să poată discuta cu toată libertatea propunerea guvernului român și de aceea el cu reprezentanții săi părăsesc sala.
În aplauzele furtunoase ale întregii țări, oaspeții români părăsesc parlamentul.
Președintele: „Domnilor deputați, are cuvântul pentru a face o declarație în afara de ordinea zilei, reprezentantul blocului moldovenesc, deputatul Cijevschi”.
Dep. Cijevschi: „Blocul moldovenesc, având în vedere activitatea și meritele luptătorului politic și profesorului savant Stere, basarabean, a hotărât să îl primească în mij­locul său”.
Președintele Inculeț: „Domnilor deputați, eu am avut fericirea să fac revoluția rusă la Petrograd, unde am văzut că, în toate orga­nizațiile democratice și revolu­ționare cari s-au creat acolo, cei mai doriți oaspeți au fost emi­granții. Eu cred că reîntoarcerea mucenicului regimului țarist, a luptătorului pentru idealurile cele mai frumoase, a profesorului Stere nu poate fi trecută cu tăcerea, și eu propun să îl primim în mijlocul nostru, ca pe deputatul nostru (aplau­ze furtunoase pe toate băncile).
Toți deputații se scoală în picioare și-l ovaționează lung și furtunos pe profesorul Stere.
În strigătele „Trăiască profesorul Stere” și în aplauzele necontenite ale întregii săli, profesorul se urcă la tribună și mulțumește adunării, după care ține o cuvântare.
Președintele: Domnilor deputați, dați-mi voie să stabilim următoa­rea ordine de zi a ședinței noastre: dintâi să ascultăm declarațiile reprezentanților diferitelor grupări și, pe urmă, rezoluțiile propuse să le punem la vot”(Adunarea se unește cu propunerea).
Atunci cuvântul îl are deputatul Buzdugan, reprezentantul Blocului moldovenesc.
Deputatul Buzdugan înaintea citi­rii declarației Blocului moldovenesc spune: „În numele Blocului moldovenesc, cari întotdeauna a fost straja intereselor poporului moldovenesc, apărând cu râvnă drepturile lui de orice tentative venite de oriunde, în numele Blocului moldovenesc care de astăzi înainte va fi blocul românesc, care va apăra drepturile întregului neam românesc, am marea cinste, ca în această ședință istorică a Sfatului Țării, să dau citire următoarei declarații”.
(aplauze prelungite).

Aceeași declarație o citește în limba rusă deputatul Cijevschi.
Dep. Țiganco: „Eu mă voi mărgini la rezoluția pe care a scos-o fracțiunea țărănească: Fracțiunea țărănească recunoscând toată importanța chestiunii unirii Republicii neatârnate moldovenești cu Regatul român, în această clipă de o importanță politică extraor­dinară în fața istoriei scumpului său popor și neavând împuternicirea acestui popor pentru rezolvarea acestei chestiuni, credem necesar a o preda la hotărârea votului întregului popor (referendum) sau a adunării constituante, ca exponentul voinței suverane a poporului cu condițiunea că a­ceastă voință va fi liberă în Repu­blica Moldovenească liberă și neatârnată.
Fracțiunea țărănească, care singură exprimă dorințele poporului și care reprezintă majoritatea adevă­rată a populației, declară că ea, apărând neatârnarea Republicii Moldovenești, în același timp socoate posibilă formula unirii po­poa­relor înfrățite moldovenesc și românesc într-o alianță federativă strânsă”(Aplauze pe unele bănci).
În numele populației germane din Republica Moldovenească, deputatul Von Lesch declară: „În calitate de reprezentant al tuturor germanilor din Republica Moldo­ve­nească, care se ridică la mai bine de 75.000 în numele fracțiunii mele declar că populația germană nu ne-a împuternicit să hotărâm chestiunea alipirii Republicii Moldovenești oriunde ar fi; la această chestiune poate da răspuns congresul tuturor germanilor din Republica Moldovenească. De aceea noi ne abținem de la vot”.

În numele bulgaro-găgăuzilor, de­pu­tatul Misircov declară:  „Frac­țiu­nea bulgaro-găgăuzilor m-a îm­pu­ternicit să declar că ea în niciun caz nu se socoate în drept fără împuternicirea populației găgăuze și bulgare din Basarabia, să discute și să hotărască ches­tiunea alipirii Basarabiei la orice stat vecin. Chestiunea înțelegerii cu statele străine, care ar limita drepturile politice și neatârnarea Basarabiei, după părerea fracțiunii, poate fi pusă în discuție și rezolvată numai de către adunarea constituantă a Republicii Moldo­venești, aleasă liber de către tot poporul, de aceea fracțiunea bulgaro-găgăuză în chestiunea unirii Basarabiei la România în orice condițiuni se abține de la vot”.

Reprezentantul populației ucrai­nene deputatul A. D. Osmolovschi declară: „Când ucrainenii ne-au trimis pe noi în Sfatul Țării, ne-au dat mandat, ca fii credincioși ai Republicii tinere, s-o păzim și s-o întărim.
Chestiunea alipirii ei oriunde ar fi nici nu s-a ridicat. Și de aceea noi, neavând împuternicire pentru acest scop, nu ne socotim în drept a hotărî o chestiune de importantă atât de mare; după părerea noastră ea poate fi rezolvată numai prin voința întregului popor al Republicii Moldovenești exprimată prin adunarea constituantă”.
În numele polonezilor, iese deputatul Dudchievicz: „Regret foarte mult că în această zi solemnă pentru populația moldovenească, eu trebuie să vorbesc în limba rusă, care a fost simbolul împilării atât a națiunii moldovenești cât și a celei poloneze: limba moldo­ve­nească n-o cunosc, iar pe cea poloneză nu o vor putea înțelege moldovenii.
În această zi măreață, eu salut călduros nefericitul și în același timp fericitul poporul moldovenesc înfrățit, care în sfârșit poate să se unească cu poporul românesc legat prin sânge.
În numele poporului polonez, susțin în întregime unirea Basarabiei cu România, cum aceasta o do­resc moldovenii locuitorii băștinași ai acestei țări”.

Din partea ligii culturale rusești iese deputatul A. F. Greculov: „Chestiunea unirii Basarabiei as­tăzi în ordinea urgentă, sub nici un motiv nu poate fi rezolvată; ea poate să fie rezolvată numai de către adunarea constituantă mol­do­venească”.
Deputatul Țiganco, în numele fracțiunii țărănești, roagă să se întrerupă ședința pentru a discuta chestiunea, dacă fracțiunea va putea vota propunerea blocului.
Președintele suspendă ședința pentru 10 minute.
După redeschiderea ședinței, de­putatul Bârcă (Teodosie) dă citire declarației unei părți a fracțiunii țărănești, care s-a separat de acea fracțiune:
„Noi mai jos iscăliții deputați moldoveni, ne-am hotărât astăzi, în această zi măreață și sfântă pentru națiunea noastră, să ne unim cu toți moldovenii din Sfatul Țării pentru făptuirea unirii noastre cu frații de sânge din România (aplauze). Eu cred că din cei ce împărtășesc părerea noastră sunt încă mulți”.
Dep. Halippa, de pe bancă: „Sunt mulți de aceștia!”

În numele muncitorilor, deputatul Crivorucov, declară: „Având în vedere seriozitatea momentului, când Sfatul Țării, sub influența unei politici fără răspundere a unei grupări mici, este chemat să săvârșească un act de importanță istorică mare și recunoscând că Sfatul Țării nu este împuternicit pentru aceasta de către poporul republicii, eu, ca reprezentant al clasei muncitoare, țin de datoria mea să arăt că clasa muncitoare își declină răspunderea pentru actul care se înfăptuiește în spatele lui, și refuză de a lua parte la votare”.
Președintele, adresându-se adu­nă­rii, întreabă, cum să se facă votarea rezoluției Blocului și a altor re­zoluții.
Dep. Cijevschi, în numele Blocului moldovenesc, cere ca votarea să se facă nominal și deschis.
Dep. Țiganco, în numele fracțiuni țărănești, cere vot secret.
Președintele dă cuvântul unui orator să se pronunțe pentru votul des­chis și unuia pentru secret.
Dep. Buzdugan (ține o cuvântare) se pronunță pentru votul deschis, motivând că, în acest moment istoric important, fiecare trebuie, des­chis și cu curaj, să-și exprime părerea în fața poporului întreg și a țării, ca poporul și istoria să știe adevărata opinie a fiecărui deputat ce își dă votul.
Dep. Diaconovici vorbește împotriva votului deschis, găsind că numai votul secret poate da fiecărui deputat posibilitatea, fără ingerințe din partea oricui ar fi să-și spună cuvântul său în această chestiune atât de importantă pentru întreaga țară.
Președintele: „Propun să se voteze nominal chestiunea – să se facă votarea deschis sau secret. Rezultatul votului este următorul: pentru votul deschis s-au pronunțat 82 de deputați, contra 27 și 16 s-au abținut.”
Președintele: „Pun rezoluția Blo­cului moldovenesc la vot deschis nominal”.
Se votează și după aceasta Preșe­dintele cu vicepreședintele numără voturile.
Președintele I. C. Inculeț: „Cu adâncă emoțiune vă duc la cunoș­tință rezultatul votării. Domnia voastră cu un unanimitate de voturi m-ați pus în capul Sfatului Țării și în mod cinstit, ca un revoluționar adevărat și democrat, am muncit pentru binele poporului.
În fracțiunea țărănească s-a spus astăzi, că eu nu fac ceea ce s-ar cuveni și n-am muncit cât a trebuit.
Eu, Domnilor, până la vârsta de 15 ani am fost țăran și interesele țărănimii îmi sunt scumpe. Fiecare pas al meu este pătruns de iubire față de țărani și fiecare pas al meu a fost dictat de interesele și nevoile țărănimii; eu întotdeauna am fost pentru ea și niciodată nu m-am lepădat de ea, nu mă lepăd nici în acest moment grav. Domniile voastre cunoașteți bine părerile mele și evoluția lor, și iată vă spun, că tot ce se face acum se face în interesele țărănimii noastre. Aici se spunea că se poate sta la o parte.
Poate, dar nu țăranii, care în afară de pământ nu se pot aștepta la nimic. Și eu cu conștiința curată vă spun că actul unirii, care se săvârșește astăzi, se face pentru binele țărănimii și conștiința mea, a alesului lor, este curată.
Și acum, domnilor deputați, să-mi dați voie să vă duc la cunoștință rezultatul votării. Pentru rezoluția Blocului moldovenesc au votat 86 deputați, împotrivă 3; s-au abținut 36; absenți 13.
Cu majoritate de 86 voturi împo­trivă a 3, rezoluția pentru unirea Basarabiei cu România a Blocului moldovenesc este primită (aplauze furtunoase). Trăiască unirea cu România mamă!”
În acest timp, în sala ședinței își fac apariția oaspeții români în cap cu primul-ministru, d. Marghiloman.
Președintele comunică capului guvernului român, d. Marghiloman, rezultatul votului Parlamentului.
O nouă explozie de aplauze și strigăte „Vivat!”, „Trăiască România!”.

După propunerea Președintelui, secretarul Sfatului Țării, deputatul Buzdugan, dă citire declarației primite de către Sfatul Țării, în limba moldovenească, care este ascultat în picioare de toată asistența.
La tribună se urcă d. Marghiloman primul-ministru al României și declară: „În numele poporului român și al Regelui Ferdinand I iau act de unirea Basarabiei cu România de aici înainte și în veci! Trăiască România Mare” termină el (Aplauze furtunoase și strigăte: „Vivat!”, „Ura!”, „Trăiască România Mare!”, „Trăiască Unirea în veci!”).
Din public se aruncă flori depu­taților.
Președintele Sfatului Țării, I. C. Inculeț, pune întrebarea primului-ministru, d. Marghiloman: pri­mește guvernul român condițiunile unirii, citite de către secretarul Buzdugan, din rezoluția Blocului moldovenesc, primite de către parlament ca declarație a Sfatului Țării?
Primul-ministru d. Marghiloman se urcă din nou la tribună și de­clară că guvernul român primește în întregime atât litera, cât și sensul condițiunilor unirii Basarabiei cu România pe bazele arătate în rezoluția Blocului moldovenesc, primite ca declarație a Sfatului Țării (aplauze furtunoase și strigăte „Ura”, „Trăiască unirea”, „Trăiască România Mare, nouă”).
Deputații și publicul ovaționează pe președintele I. C. Inculeț, primul-ministru Ciuhureanu și ministrul Pelivan. Președintele, la ora 7 și 20 seara, declară închisă ședința Sfatului Țării.
 

Președintele Sfatului Țării Inculeț
Secretari I. Buzdugan, B. Epuri

Rezoluția Blocului moldovenesc din 1918
 

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară:

Republica democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în pute­rea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamă-sa România.

Această unire se face pe următoarele baze:
1. Sfatul Țării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român.
2. Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Țării (dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație
proprie.
3. Competența Sfatului Țării este:
a) votarea bugetelor locale;
b) controlul tuturor organelor zemstvelor și orașelor;
c) numirea tuturor funcționarilor administrației locale prin orga­nul său împlinitor, iar funcțio­narii înalți sunt întăriți de guvern.
4. Recrutarea armatei se va face în principiu pe baza teritorială.
5. Legile în vigoare și organizația locală (zemstve și orașe) rămân în putere și vor putea fi schimbate de parlamentul român, numai după ce vor lua parte la lucrările lui și reprezentanții Basarabiei
6. Respectarea drepturilor minorităților din Basarabia.
7. Doi reprezentanți ai Basarabiei vor intra în consiliul de miniștri români, acum desemnați de actualul Sfat al Tării, iar pe viitor luați din sânul reprezentanților Basarabiei din parlamentul român.
8. Basarabia va trimite în parlamentul român un număr de reprezentanți proporțional cu populația, aleși pe baza votului universal, egal, direct și secret.
9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraș, zemstve și parlament se vor face pe baza votului universal, egal, direct și secret.
10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție.
11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate.

Basarabia unindu-se ca fiică cu mamă-sa România, parlamentul român va hotărî convocarea neîntârziată a constituantei, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret, spre a hotărî împreună cu toții înscrierea în constituție a principiilor și garanțiilor de mai sus.
Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna!


Președintele Sfatului Țării,
I. Inculeț
Secretarul Sfatului Țării,
I. Buzdugan