Un sfert de veac de nedreptate

În 13-15 iunie se împlinesc 27 de ani de la evenimentul numit de istorici „cel mai negru moment din istoria ultimilor 50 de ani ai României”. Numai că, nici cei 27 de ani de după Mineriadă nu au adus plus de democrație, dreptate, adevăr pe care îl căutau ochii plânși ai tinerilor omorâți sau snopiți în bătaie atunci. Abia acum, exact la 27 de ani de la evenimentele violente de atunci, an:cheta a fost finalizată și dosarul a fost trimis procurorilor. Să fie luminiţa de la capătul tunelului sau praf în ochii celor care aşteaptă ADEVĂRUL de mai bine de un sfert de secol? E greu de spus, pentru că în dosarul „Mineriada”, orice este posibil. Traseul acestui dosar e halucinant şi revoltător pentru o ţară cu pretenţii de stat european.  Într-o Românie care a aniversat 10 ani în UE, care se laudă cu o „justiţie independentă”, un dosar cu 1000 de răniţi şi circa 100 de morţi nu are încă vinovaţi, după 27 de ani. Toate instituţiile şi toţi factorii politici care pozează în mari apărători ai democraţiei şi adevărului au făcut de fapt tot ce le-a stat în putinţă ca să închidă definitiv dosarul şi orice şansă de a face dreptate în acest caz.

În anul 2009, „independenta justiţie” din România a închis dosarul „Mineriadei”. Decizia a fost confirmată de mai-marii parchetelor şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A fost nevoie de o decizie CEDO pentru ca aceeaşi justiţie româ­nească să redeschidă dosa­rul. Odată cu rezoluţia dată la CEDO, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade: acelaşi procuror general îşi infirmă rezoluţia pe care o dăduse în urmă cu 6 ani, aceeaşi Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie este foarte încântată că trebuie să-şi infirme rezoluţia dată în urmă cu şase ani şi redeschide dosarul.
După încă doi ani „de cercetări”, în sfârşit dosarul va ajunge în instanţă. Într-un comunicat transmis exact la 27 de ani de la evenimentul macabru din 13-15 iunie 1990 se arată că 14 inculpaţi, printre care Ion Iliescu, fost preşedinte al României, Petre Roman, fost prim ministru, Virgil Măgureanu, fost director SRI au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii şi riscă astfel închisoare pe viaţă.  Numai încă, dreptatea e departe. De exemplu, nu există părţi responsabile civilmente pentru ce s-a întâmplat atunci şi tot poporul român va plăti prejudiciile, mai mult, ca întotdeauna, sistemul se protejează. Ma­ramureşeanul Teodor Mărieş, preşedin­tele Asociaţiei 21 Decembrie, a luptat de 27 de ani pentru aflarea adevărului şi spune că dosarul n-ar trebui să se numească „Mineriada”, pentru că în acest fel se acreditează ideea incorectă că vinovaţi pentru masacrul de atunci au fost doar minerii: „Eu îi zic dosarul «13-15 iunie», nu-i mai zic «Mineriadă». Ei zic «Mineriadă» ca să fie doar minerii de vină. De fapt, în 13-15 iunie a fost practic terorism de stat pentru că au fost integrate toate instituţiile de forţă, serviciile speciale, SRI, «Doi şi-un sfert» şi alte structuri, armată, securitate, trupe paramilitare, mă refer la mineri şi muncitorii din Bucureşti şi din ţară, sub îndrumarea Frontului Salvării Naţionale, într-o acţiune teroristă împotriva populaţiei civile care contesta alegerile de la 20 mai şi cerea respectarea punctului 8 din proclamaţia de la Timişoara. A fost o acţiune criminală pentru a-şi consolida poziţia, pe de-o parte; pe de altă parte, pentru a se răzbuna pentru evenimentele din decembrie 1989, tot ce exista nou înfiinţat după decembrie 1989, partidele, presa independentă, Asociaţia 21 De­cembrie, AFDPR, toate aceste instituţii au fost vandalizate, oamenii bătuţi, li s-a furat bruma de birotică şi maşini de scris prin care puteau să comunice şi să-şi desfăşoare activitatea. Şi-au dorit uciderea democraţiei după ce poporul i-a ales în 20 mai. Şansa noastră a fost şi atunci ca şi acum că structurile euroatlantice au făcut presiuni”.
Mărieş spune că, fără decizia CEDO, dosarul era demult mort şi îngropat: „Au fost 27 de ani de luptă. S-au dus până la un anumit nivel de decizie cu cercetările şi de acolo zic «noi nu suntem vinovaţi». Dacă nu erau deciziile CEDO era închisă lucrarea demult. Acum, decizia de trimitere în judecată vine la 3 ani de la decizia Marii Camere. Probele pentru cei 14 trimişi acum în judecată sunt cunoscute de toată lumea. Din păcate, nu s-au  folosit toate probele din dosar, sunt volume care nici măcar nu au fost deschise de către procurori în ultimii doi ani de zile, ei au încercat să restrângă activitatea doar pe o parte din factorii de decizie existenţi la momentul respectiv, neextinzând cercetarea aşa cum ar fi trebuit. Sistemul s-a spălat pe mâini şi a zis «noi nu suntem implicaţi, noi serviciile, noi armata, noi miliţia». Sigur că procu­rorii au avut grijă ca aceste instituţii de forţă să nu fie introduse nici ca părţi responsabile civilmente, nu s-a luat în seamă nici expertiza făcută la dosar. Sunt zeci de milioane prejudiciu, minerii au fost pontaţi în acele zile în care au fost pe drum şi apoi la Bucureşti, când s-au întors acasă au primit toţi prime, există aceste documente de la Parchetul militar, dar nu s-a dorit ca ele să fie trimise către instanţă şi să se stabilească pentru fiecare instituţie în parte: poliţie, SRI, Frontul Salvării Naţionale şi Parchetul general partea de vină şi prejudiciul.  Atunci să se scape toţi, n-au introdus parte respon­sabilă civilmente, să plătească poporul român daune”.
Totuşi, Mărieş e optimist şi crede că ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută este o dovadă că se poate: „Ceea ce s-a întâmplat acum este o chestiune care probează că se poate: cei care au săvârşit fapte contra umanităţii să fie traşi la răs­pundere. Dosarul a fost disjuns, Dumnezeu ştie când se va lucra pe cealaltă parte, dar eu am speranţa că într-o zi tot dosarul şi toate persoanele vor fi trase la răspundere şi banii vor fi recuperaţi până la urmă, pentru că nu e normal ca poporul român să plătească toate nesăbuinţele făcute de Iliescu şi gaşca lui prosovietică”.

„În cauza cunoscută generic sub denumirea «Mineriada din 13 – 15 iunie 1990», procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- ILIESCU ION, la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României,
– ROMAN PETRE, la data săvârșirii faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României,
– VOICULESCU GELU VOICAN, la data săvârșirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României,
– MĂGUREANU VIRGIL, la data săvârșirii faptelor, director al Serviciului Român de Informații,
– general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, la data săvârșirii faptelor, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare, sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, lit. a (4 acte materiale), art. 439 alin. 1 lit. g (1388 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;
– amiral (rez.) DUMITRESCU EMIL, la data săvârșirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, lit. g (1388 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 439 alin. 1, art. 5 alin. 1 din Codul penal;
– IONESCU CAZEMIR BENEDICT, la data săvârșirii faptelor, vicepreședinte al Con­siliului Provizoriu de Uniune Națională,
– SÂRBU ADRIAN, la data săvârșirii faptelor, șef de cabinet și consilier al primului ministru,
– COZMA MIRON, la data săvârșirii faptelor, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”,
– DRELLA MATEI, la data săvârșirii faptelor, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni,
– BURLEC PLĂIEȘ CORNEL, la data săvârșirii faptelor, ministru adjunct la Ministerul Minelor, sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, art. 439 alin. 1 lit. g (856 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (748 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;
– general (rez.) DOBRINOIU VASILE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne,
– colonel (rez.) PETER PETRE, la data săvârșirii faptelor, comandant al Uni­tății Militare 0575 Măgurele, aparți­nând Mi­nisterului de Interne, sub aspectul săvâ­rşirii de infracțiuni contra umani­tății, prev. de art. 439 alin. 1 lit. g (431 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (431 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal;
– GHINESCU ALEXANDRU, la data săvârșirii faptelor director al I.M.G.B., sub aspectul săvârşirii de infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1 lit. g (5 acte materiale), cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul penal”.
(Sursa: Comunicatul Parchetului Militar)

13 iunie

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: „IMGB face ordine!” și „Moarte intelectualilor!", „Noi muncim, nu gândim!”. Cu toate astea s-au retras și au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură, două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocktailuri Molotov. Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chițac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliție. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața.
Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.
La televiziune se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.
În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre București.
 

14 iunie

Ajunși în Gara de Nord la ora 4 dimineaţa, minerii conduși de Miron Cozma au fost preluați de angajați ai SRI și a altor servicii secrete și au fost orientați spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piața Universității, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național. Imediat au pătruns în incinta Facultății de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie, și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice. O soartă asemănătoare au avut și sediul Ligii Studenților, Facultatea de Litere și cea de Matematică, dar și Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Numeroși profesori au fost bătuți, între ei se numără și profesorii de lingvistică Grigore Brâncuș și Petru Creția, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNȚCD și ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme și de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o stație radio și aparate de birotică.
Liderul studenților, Marian Munteanu a fost bătut și aruncat apoi în fântâna de la Universitate. Alți lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuţi, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele.
 

15 iunie

La orele prânzului, minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statutului, președintele ales recent Ion Iliescu le-a mulțumit pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord, și transportați în Valea Jiului.

REMEMBER

„Vă mulţumesc, încă o dată, tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile. Că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică muncitorească, oameni de nădejde, şi la bine, dar mai ales la greu”, spunea fostul președinte Ion Iliescu, în 15 iunie 1990.

Mesajul de mulţumire al fostului preşedinte Ion Iliescu punea punct ciocnirilor dintre bucureşteni şi cei 10.000 de mineri, muncitori şi militari care au pus presiune pe protestatarii care ocupau, de luni bune, kilometrul 0 al Capitalei. După aproape 20 de ani de anchetă, procurorii au clasat cauza, în 2009. După alţi ani de procese la CEDO, victimele au obţinut reluarea cercetărilor, în februarie 2015.