Un fleac! Ne-au ras de la finanţare!

Fără drumuri naţionale reabilitate, fără proiecte majore demarate, fără finanţări de la Guvern. Din judeţ izolat, ne transformăm în judeţ subdezvoltat, cu drumuri impracticabile. Toate legăturile rutiere spre judeţele învecinate sunt pline de gropi. Mai mult, reabilitarea DN 17 şi DN 18 nu va mai fi finanţată de Guvern în acest an, pe motiv că se “împovărează” gradul de îndatorare al ţării. Pentru ca lucrările să continue, constructorii ar trebui să finanţeze proiectele din banii lor, împrumutând statul. Singura noastră şansă la dezvoltare o reprezintă proiectele europene. CJ a alocat bani pentru realizarea de studii de fezabilitate şi proiecte. Fără documentaţii, ratăm şi următorul exerciţiu financiar al Uniunii Europene.

Unii numără miliardele, alţii gropile. Aceeaşi Românie, acelaşi aer, plămâni diferiţi. De ani buni, maramureşenii s-au obişnuit să inspire aerul umilinţei, uitării şi neputinţei, privind cu mirare sau cu revoltă peste gard. Zilele trecute, sucevenii se arătau extrem de revoltaţi de situaţia Drumului Naţional 18, care leagă Iacobeni de Borşa şi mai departe de Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare a atins un “maxim al dezastrului”. Cei 40 de km din acest drum, aflaţi pe teritoriul judeţului Suceava, ar fi cei mai impracticabli din judeţ. Maramureşenii nu se revoltă. Noi ne-am obişnuit. DN 18 nu e cu nimic mai prost decât celelalte drumuri din judeţ. Am ajuns să banalizăm neputinţa, incompetenţa şi dezinteresul guvernanţilor.

Nicio arteră de ieşire din judeţ nu e nici măcar practicabilă, darminte reabilitată. Drumul Naţional care ne leagă de Suceava e impracticabil, legătura dintre Sighetu Marmaţiei şi Negreşti-Satu Mare asemenea, drumul de legătură cu Sălajul la fel. Iar drumurile naţionale care ne leagă de Satu Mare şi Cluj sunt reabilitate „pe datorie”, de constructori.

Şi, pentru ca dezastrul să fie complet, după ce, cu chiu cu vai, s-a pornit anul trecut reabilitarea DN 18, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a anunţat că nu poate finanţa proiectul, deoarece banii provin dintr-un împrumut extern, iar “tragerea” de fonduri din acest credit ar însemna creşterea gradului de îndatorare a României, ceea ce n-ar pica bine în ochii FMI. Aşa că firmele constructoare au primit un ultimatum: ori lucrează din banii lor, ori aşteaptă.

Peste toate, evident, guvernanţii au decis că nu se pot demara investiţii noi şi doar se vor finaliza cele începute. Evident, Maramureşul nu are niciuna. O poveste încâlcită despre dezastru, neputinţă, blestem, izolare şi uitare, din care putem ieşi numai prin proiecte proprii. Dar s-o luăm cu începutul.

La începutul acestui an, Guvernul a anunţat că doreşte să investească 770 de milioane de euro în autostrăzi, reabilitare de drumuri naţionale şi modernizare de linii de cale ferată. Din calculele guvernanţilor, în 2013 vor mai fi realibiltaţi şi peste 1200 de kilometri de drumuri naţionale. Cu întrebarea nerostită pe buze, maramureşenii aşteptau şi ei miracolul: “şi noi, noi cât primim?”. De răspuns nu s-a sinchisit nimeni să ne răspundă: zero, nimic. Nu avem niciun drum naţional complet reabilitat, avem unul dezastruos în lucru, totuşi nu vom primi niciun leu. Din nou. De ce? Cine să dea explicaţii unui judeţ situat unde se agaţă harta-n cui? Evidenţele vi le dăm în schimb noi. Evidenţele unui dezastru care afectează dezvoltarea, economia, turismul, imaginea judeţului.

Începem optimist, cu veştile bune: drumul care leagă Baia Mare de Cluj şi legătura cu Satu Mare. Sunt proiectele de reabilitare cele mai avansate şi drumurile naţionale cele mai moderne din judeţ. Dar nu vă grăbiţi să aplaudaţi guvernul, e meritul constructorului. Şi banii, tot ai lui. FCC a lucrat pe datorie, împrumutând practic statul.

Am intrat deja în zona gri, aşa că trecem la DN 18 Sighetu Marmaţiei-Borşa-Iacobeni. Reabilitarea DN 18 se desfăşoară pe trei tronsoane: Baia Mare - Sighetu Marmaţiei, Sighetu Marmaţiei – Moisei şi Moisei-Iacobeni. Aproape 200 de kilometri de drum, cu finanţare de la BEI, valoarea contractului fiind de peste 158 de milioane de euro. După scandalurile legate de licitaţii, apoi de calitatea lucrărilor, s-a pus batista pe ţambal. Sau, mai bine zis, pe finanţare. Dacă vor să lucreze, constructorii trebuie să se autofinanţeze, pe modelul societăţii care a reabilitat legătura cu Cluj şi Satu Mare, urmând să-şi primească cândva banii.

Problema e că nu prea au capacitatea financiară, aşa că am putea rămâne cu drumul în aer. Emil Marinescu, vicepreşedintele Consiliul Judeţean Maramureş, spune că: „drumurile europene şi naţionale, că la noi intră drumurile în două categorii, şi toate sunt pe investiţii. Toate sunt făcute cu fonduri în procent substanţial de la Banca Europeană de Investiţii, fonduri BEI. Fondurile BEI, dacă le accesează, apasă pe gradul de îndatorare al României, care a fost discutat cu Fondul Monetar Internaţional. Şi atunci, se discută ca firmele să execute lucrările în acest an din resurse proprii, urmând să le plătească la un an, deoarece contractele prevăd că tranşele se eliberează cam la nouă luni. Şi sub această formă, Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi este în discuţie cu constructorii. Deci aici este marea problemă, că investiţia se face pe un împrumut.

Dacă sunt dispuşi constructorii să lucreze pe datorie? La 1 mai trebuie să dea un verdict. Am înţeles că spaniolii sunt de acord, dar spaniolii mai aveau la începutul anului 3% din investiţie, pe drumul Baia Mare-Dej. Iar acum sunt sub 2%. Tot ce înseamnă Baia Mare – Seini, Baia Mare – Sighet, Sighet – Moisei şi Moisei – Iacobeni sunt în discuţia de care spuneam înainte.”

Teoretic, în acest an, ar trebui finalizate aceste proiecte. Dar termenul poate fi prelungit cu doi ani. Sau mai mult? Ce mai contează?

Alt drum, altă poveste sumbră. Drumul peste Gutin. Teoretic, firmele care au preluat investiţia ar trebui să se ocupe şi de întreţinerea drumului pe durata derulării contractului. Tot pe cheltuiala lor. Nefiind însă bani, nu se pot ridica nici pretenţii. Aşa că, circulaţi. Cealaltă legătură cu Sighetu Marmaţiei, drumul Baia Sprie-Budeşti, de această dată aflat în apanajul CJ e în aşteptare pe SEAP, urmând să se organizeze o nouă licitaţie.

Dar să rămânem în sfera drumurilor şi dezastrului naţional. Avem încă două drumuri importante: DN 18 B – legătura dintre Baia Mare-Târgu Lăpuş şi limita cu judeţul Cluj, Chiuleşti şi care n-a văzut în ultimii ani nicio lopată de asfalt şi DN 19, Huta-Sighet, ocolit de lucrări de reabilitare. Anul trecut, au existat promisiuni că ambele vor intra la reabilitare, că deh, doar li s-au întocmit SF-uri şi proiecte tehnice. Anul acesta s-a uitat promisiunea.

S-a vorbit apoi de Tunelul pe sub Gutin şi Drumul expres Baia Mare-Satu Mare-Vaja. Poveşti…. Vicepreşedintele Emil Marinescu recunoaşte că: „Vizavi de Drumul Expres Baia Mare – Satu Mare, momentan se caută soluţii şi se fac presiuni ca să se refacă reproiectarea şi să înceapă exproprierea. Dar deocamdată nu există promisiuni, doar presiuni facem noi”.

Ce putem face ca să deblocăm situaţia? E nevoie de 1000 de maramureşeni în Piaţa Universităţii, de blocare de drumuri, de huiduieli, trebuie să ne autoproclamăm independenţa dacă tot nu primim nimic de la Bucureşti sau trebuie să ne mutăm într-un judeţ care se vede şi din Palatul Victoria?

Marinescu spune că: „am avut discuţii cu amândoi vicepremierii, şi am discutat cu miniştri, cu secretari de stat, dar deocamdată asta e situaţia. Probabil se încearcă şi o nouă discuţie şi cu FMI, care vin tot în luna mai”.

Dezvoltare pe cont propriu

Uitaţi de Bucureşti, nu avem altă şansă la dezvoltare decât să prindem următorul exerciţiu financiar al UE pregătiţi. Asta înseamnă cu documentaţii, SF-uri, PT-uri, necesare absorbţiei banilor europeni.

Preşedintele Consiliului Judeţean Zamfir Ciceu a explicat la şedinţa de săptămâna trecută în care s-a votat bugetul judeţului că: “Concepţia bugetului pe acest an are la bază o reaşezare a bugetului pe anul în curs, pornind de la premisa dezvoltării infrastructurii în judeţul Maramureş. Evident că ne dorim cu toţii să circulăm pe drumuri mai bune, să avem servicii mai bune, atât în ceea ce priveşte asistenţa socială, cât şi asistenţa medicală. Pentru a putea realiza cel puţin în acest an studii de fezabilitate cu privire la reabilitarea majorităţii drumurilor judeţene, am convenit, alături de colegii din executiv, şi am discutat mult cu domnii vicepreşedinţi şi cu o bună parte dintre consilieri, despre cum vom aşeza în acest an bugetul. Nu putem să repartizăm suficiente sume de bani, cum ne dorim cu toţii, pe toate capitolele. Şi atunci am convenit ca bună parte din aceste sume să meargă pentru a avea cel puţin în acest an studii de fezabilitate pe drumurile judeţene. Şi mă refer aici la porţiunea dinspre Cehu Silvaniei – Hideaga, Valea Izei, la Târgu Lăpuş de la Baba – Târgu Lăpuş – Băiuţ – Groşii Ţibleşului, Valea Ruscovei. Pentru a putea accesa pe viitor programe de infrastructură pe aceste reabilitări de drumuri, nu o să le putem face dacă nu avem studii de fezabilitate elaborate. Este obligatoriu să ştim, pentru că în Maramureş drumurile naţionale nu sunt reabilitate cum ne-am dori”.

Deputatul Gheorghe Şimon spune că problema reabilitării DN 18 nu e legată doar de finanţare, ci şi de constructor:

„DN 18 are două finanţări: 55% pe credit şi 45% din taxe de drumuri. Sunt trei constructori. Contractul încheiat cu Compania de Drumuri prevedea ca plata să se facă de la predarea anumitor lucrări, de la facturare, în maxim 9 luni. Deci din punctul de vedere al finanţării nu este problemă. Pot să aibă probleme societăţile care au licitat şi care în momentul în care au licitat li s-a adus la cunoştinţă ce contract vor semna. Am înţeles că Umbrărescu va lucra şi că ceilalţi nu vor lucra. Deci, depinde de potenţa financiară a societăţii de a duce la bun sfârşit contractul pe care l-au semnat.

Ce se poate face să intre drumurile acestea în reparaţii? Eu pot să răspund printr-o comparaţie: drumul Baia Sprie – Bârsana a avut finanţare, a câştigat licitaţia societatea Selina care până la urmă a abandonat drumul. La fel se poate întâmpla şi pe DN 18, unde există o finanţare certă de 55% cu bani în bancă, pentru este luat creditul, şi chiar dacă nu se încasează tot din taxa de drumuri în 2013, oricum şi dacă se încasează 5%, sunt 60%. Dar întrebarea mea pertinentă este: aţi văzut pe DN 18 să se fi lucrat 60%? Nu, nu aţi văzut! Deci, problemele nu sunt de finanţare, ci ale societăţilor care au câştigat aceste contracte. Poate ele au probleme financiare pentru că decontarea se face la 9 luni de la facturare.

Cine trebuie să ia taurul de coarne în povestea drumurilor? Compania Naţională de Drumuri. Au existat tot felul de întâlniri cu aceste societăţi comerciale. Dintre cele trei, Umbrărescu a înţeles şi Umbrărescu lucrează. Acum este în final o răspundere a societăţii respective care a încheiat un contract şi care prevede penalităţi şi pot urma procese. Noi nu ne-am dori, dar în final este un act comercial”.