Un eveniment plastic remarcabil Expoziția de pictură „FRAGMENTE – LANDESCAPE” a artiștilor Ioana și Călin Moldovan

Profesor universitar dr. Nicolae Suciu

Cei doi sunt absolvenți ai Specializării Arte Plastice – Pictură din cadrul Centrului Universitar Nord din Baia Mare a Universității Tehnice din Cluj-Napoca și sunt membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Baia Mare. Ioana Moldovan, fascinată de etosul folcloric al Maramureșului, a realizat încă din anii studenției studii și compoziții plastice de o mare rigoare și spontaneitate a tușei picturale apelând adesea la armonii cromatice complexe, dar totodată și la gravitatea registrelor monocrome, propunându-ne un traseu de identificare a memoriei fotografiei .
Călin Moldovan, un bun desenator și un rafinat colorist, abordează în creația sa în ultimii ani atmosfera și trăirile emoționale în fața peisajului, ca un spațiu uneori nedefinit de fluidizările cromatice și metodele de interpretare ale acestora. Tot din timpul studenției cei doi artiști s-au remarcat în edițiile Universității de Vară de la Petroșani, când, alături de studenții Universităților de Artă din România și Republica Moldova, au fost menționați ca repere de probitate profesională de către colegii și profesorii, prezenți la aceste ediții prin rezultatele de excepție. De asemenea, artiștii expozanți au o laborioasă acti­vitate profesională, participând la numeroase expoziții personale, selecții de grup, simpozioane de creație și work-shop-uri.

Expoziția a fost vernisată de colegul nostru, Conf. Univ. dr. Kovacs Berta­lan, care le-a fost profesor atât la Liceul de Artă băimărean, cât și la Univer­sitate, considerată pe bună dreptate „un eveniment plastic remarcabil”, din a cărui cuvânt rostit la ver­nisaj, redăm câ­teva gânduri: „Ine­ditul acestei «dia­logări» cu publicul pe simeze se constituie din inovația revigorantă a celor doi artiști care dintr-o familie de pers­pectivă artistică, în cromatică și soluţii compoziționale, rămân consec­venți și fideli propriei identități. Această identitate, deci fără a fi părăsită în această nouă ipostază se confirmă și se configurează mai consistent, ca în personalele anterioare atingând cote mai înalte ca­litativ, printr-o siguranță și tran­șantă reprezentare, în jurul unor subiecte de-acum asumate în zona unicității”.

A fost cu adevărat „un eveniment re­marcabil” al absolvenților Specializării Arte Plastice - Pictură din cadrul Centrului Universitar Nord din Baia Mare.

Călin Moldovan, în consonanță cu afectivitatea emoționantă, dăruită spațiului, locului și prin peisaj se simte în largul lui prin complementaritate familiară, consonantă cu arta semnată Ioana Moldovan, prin cromatica vie a par­celelor cromatice, ce marchează alter­nanța deal-vale, cu articularea armo­nioasă în cadență și ritm la discursul pictural ce prezintă frumusețea costumului popular adiacent toposului locului. Capacitatea de a trata verdele smaragd și veronesse, «ca perso­naj principal» într-o compoziție ce asigură pasajul de la cotidian la elevația estetică decantată
pictural.
Nici perspectiva cromatică nu rămâne în viziunea lui Călin Moldovan o zonă neglijată. Construind pe fundamentul plein-air-ului picturii băimărene din «epoca clasică», Călin Moldovan extrage repere din pictura lui Thomas Gainsborough și Meindert Hobbema, pentru a-şi găsi drumul spre o pictură în care perspectiva aeriană, cromatică și afectivă se găsesc bine împreună, într-o artă cu cote proprii semnate Călin Moldovan”.
 

Ioana Moldovan «vrăjește» privitorul prin exercițiul de admirație convin­gă­tor, adresat frumuseții și portului popular maramureșan, care depășește simplul omagiu etnografic sau sociologic, dar simultan se ridică din cotidian în sfera esteticului pur pictural și com­pozițional, prin exuberanța cro­matică, contrastantă dar armonizată și misterul mesajului compozițional dintr-o pagi­nație ce amintește de Școala Ukeyo-ye din Arta maeștrilor stampei japoneze.
Vigoarea și minuțiozitatea notației din arta Fraților Le Nain, sobrietatea acestora sau precizia din arta lui Traian Bilțiu Dăncuș ce parcă păstrau un ecou în personala anterioară, se subliniază într-un ritm și cadență ce evocă arta sonoră a «țipiliturilor», ce asigură un ecou sincretic al identificării cu subiectul propus.
Lipsa chipurilor din aceste reprezentări ale personalităților zugrăvite este semnul unei detașări spre implicarea privitorului în universalitate.