Titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA pentru academicianul maramureșean Ion Pop

Ședința a fost deschisă de conf. univ. dr. Lucian-Adrian But­nar, vicepreședinte al Sena­tului, din partea Centrului Universitar Nord și condusă de prof. univ. dr. ing. Nicolae Burnete, preșe­dintele Senatului acestei universități de mare valoare pentru lumea științifică românească. De evidențiat că domnul Burnete a îndeplinit pentru o scurtă perioadă funcția de Ministru al Cercetării în Guvernul Dăncilă. De ase­menea, am remarcat că a fost prezent și dl. prof. univ. dr. ing. Vasile Țopa, rectorul UTCN, ceea ce ne face să privim într-o altă viziune, mult pozitivată, „tratarea” structurii de la Baia Mare de către „suprastructura” clujeană, preșe­dintele Senatului și Rectorul fiind primii în nomenclatura UTCN și venind la Baia Mare, la această festivitate, precedată de cea de deschidere a anului universitar 2018-2019, ce s-a desfășurat în Sala de sport a Universității.
Ceremonia a urmat ritualul strict al acestor întâlniri încărcate de eleganță și maiestuozitate. Din păcate, a apărut și un „punct negru” pe harta evenimentului, căci prezența într-o sală de peste 300 de locuri a doar cincizeci de persoane dă mai degrabă, o dovadă de indiferentism pentru cadrele didactice și studenții de la Centrul Universitar Nord, numărând pe degete chiar profesorii de la Facultatea de Litere. După registrul de înălțime al cuvintelor rostite - dr. Vasile Țopa, dr. Ioan Mircea Fărcaș, dr. Teodor Ardelean, dar mai ales, după altitudinea exponențială a discursului de fond - LAUDATIO - realizat de prof. univ. dr. George Achim, conducătorul Școlii doctorale de științe umaniste băimărene, s-ar putea spune că n-a avut impact prezența scăzută, dar lucrurile au fost, totuși, și triste, nu doar elevat-festive.
Din păcate, datorită lungimii omagiului profesorului Achim și a discursului de răspuns al acad. Ion Pop, dar mai ales pentru structura lor omogenă, nu putem decupa elementele care să reflecte fidel conținutul lor de excepție. Vom ilustra reportajul de față spre a dovedi nivelul academic al manifestării prin inserarea textului rostit de dr. Teodor Ardelean, consilier județean și director al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, primul absolvent (în 2008) al Școlii doctorale de filologie de la Baia Mare, înființată de venerabilul Profesor Gheorghe Pop. Tedi este în același timp prietenul și colegul nostru, al celor de la „Gazeta”, pe care mereu o evocă, ceea ce evident că ne face plăcere, căci și noi, ziariștii, avem sensibilitate la lucrurile frumoase din societate, puține câte sunt.

Gaudeamus igitur!
Să ne bucurăm, așadar!

Personal mă bucur nespus de mult să pot rosti un scurt cuvânt de laudatio-admiratio-veneratio la adresa academicianului ION POP cu această ocazie absolut specială a conferirii la Baia Mare, a titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universității Tehnice Cluj-Napoca. Am ascultat cu sfințenie academică discursu­rile și m-am bucurat văzând în ce univers de lumini poate fi evidențiat un om
minunat în realitățile sale. Și eu, de câteva zeci de ani, mă hrănesc cu felul acesta de a aprecia oamenii maiestuoși pe care i-am întâlnit pe traseul sinuos al vieții. Spre bună conexiune cu atmosfera de față vă voi spune că în urmă cu zece zile l-am evocat în Aula Magna a Academiei Române pe acad. Ionel-Valentin Vlad, președinte al Academiei Române 2014-2017, fizician și inginer, DHC al Universității Dumneavoastră în 18 mai 2016, un exponent de excepție pentru știința românească din zilele noastre. Sănătatea nu mi-a permis ca la șase zile după aceea să fiu prezent la un alt moment înălțător din această cea mai de seamă AGORĂ pentru știința și cultura românească - susținerea Discursului de recepție de către academicianul Dorel BANABIC, președintele Secției de științe tehnice a Academiei Române, coleg de comunitate universitară cu Do­mniile Voastre, care a vorbit în chip strălucit despre „Evoluția tehnicii și teh­nologiilor de la prima la a patra revoluție industrială și impactul lor social!” Știam de eveniment, am fost invitat și m-a onorat această invitație. Am primit discursul și, parcurgându-l, am realizat ce mare lucru a făcut Academia Română prin deschiderile sale istorice, de la limbă și istorie până la științele fundamentale și, mai aproape de noi, la domeniile tehnice. O astfel de înaltă rostire putea purta și titlul simplu „Laudă inginerului român” și s-ar fi înscris pe linia unor perle oratorice din Academia Română performate de Liviu Rebreanu („Laudă țăranului român”), Lucian Blaga („Elogiu satului românesc”), Eugen Simion („Laudă criticului român”). O să-i cer prietenului acad. Dorel Banabic drept de multiplicare pentru a face ca discursul să-și urmeze calea academică firească și-n zona noastră, iar pentru toți acei dintre dumneavoastră care purtați cu demnitate titlul de „inginer” fac o umilă reverență, de respect și admirație pentru că sunteți printre cei mai implicați în schimbarea lumii. România a produs din 1871 și până azi peste 900.000 de ingineri (deci e cea mai numeroasă comunitate profe­sională cu pregătire superioară) iar dintre aceștia 150 au devenit membri ai Aca­demiei Române.
Domnule Rector, onorată audiență! Simt o presiune în mine care mă determină să vă mulțumesc mândru pentru acest gest, cea mai înaltă onoare universitară – acceptarea acad. Ion Pop ca și coleg de comunitate academică, alături de corpul științific al Universității Tehnice Cluj-Napoca. Am spus că „vă mulțumesc mândru”, deoarece pentru noi, maramu­reșenii constituie cu adevărat un Titlu de mândrie această înaltă onoare. S-a evocat viața acestui „produs superior” al naosului acestui teritoriu, și, pe cale de consecință nu voi detalia elemente de acest gen. Vă voi informa în schimb, spre a vă bucura și dumneavoastră de acest lucru, EX TOTO CORDE, că academicianul sărbătorit aici și acum va fi uns cu titlul de Cetățean de Onoare al Județului Maramureș, vineri 5 oc­tombrie, în cadrul zilelor revistei „Nord literar”, iar la ședința acestui organism administrativ suprem pentru ținutul nostru s-au rostit elogii ce nu sunt cu nimic mai prejos față de cele de față. Spre justificare, voi oferi Magnificenței Voastre, domnule Rector, două numere consecutive din „Gazeta de Maramureș”, foarte probabil cel mai bun hebdomadar din România, spre a vedea, la lumina cuvântului scris, felul nostru de a trata valorile pe care le recunoaștem și cinstim. Și pentru că la astfel de ceremonii - acordarea titlul de DHC - limba latină înnobilează LOGOSUL implicat în expresiile sale de superbie panegirică, vă voi ruga să citiți și reproducerea dis­cursu­lui meu acolo, probabil mult prea împodobit în straie axiologice romane, dar am făcut-o tocmai spre a extinde, pe cât e posibil, această procedură elevată ce s-a instituit în marile universități. Aș fi găsit, evident, pentru momentul de față și alte seturi de argumente din același format, - Semper fidelis - dar din prețuire pentru greci nu vreau să încarc dimen­siunea timpului ca și calitate - KAYROS - prin folosirea abuzivă a timpului ca și cantitate - KRONOS. În consecință, la final, aflați din Cuvântul meu, în calitate de Consilier Județean și director al Bibliotecii „Petre Dulfu” - și-mi pot sta de martori cei doi consilieri care sunt cadre universitare la dumneavoastră - conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea și conf. univ. dr. Marinel Kovacs, constatarea că spiritul academic lucrează și pe meleagurile noastre, drept mărturie stând, înafara celor relatate, înființarea Fondului Documentar al Academiei Române a Sălii Acad. Ionel-Valentin Vlad și a Centrului de Studii și Cercetări, toate IN MEDIAS RES și spre a fi de folos publicului, inclusiv zecilor de profesori și miilor de studenți ce poarta în spirit matricele Universității Dumnea­voastră!

VIVAT! CRESCAT! FLOREAT!
Universitatea Tehnică
din Cluj-Napoca
VIVAT! CRESCAT! FLOREAT!
Filologia română! La mulți ani, domnule Academician!

Ne-a produs o bucurie suplimentară „în­so­țirea muzicală” regizată de dr. George Achim, prin compozițiile excepționale aduse în fața auditorilor de prof. Darius Nemeș Bota și prof. Călin Ionce, care au pus în operă un spectacol pe care cei mai mulți nu-l cunoșteam. Momentele au fost de fapt o punere în evidență și o valorificare a „obiectelor sonore” ce constituie „Colecția Iosif Herțea” de la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, donate de marele compozitor, regizor muzical, scenarist, fonografist și etnomuzicolog român, și ținute acum într-o colecție specială la sediul celei mai mari, mai moderne și mai utilizate biblioteci pu­blice din România. Cred că termenul „Muzeu Viu” i se potrivește cel mai exact, căci aceste instrumente colectate din toată lumea și adunate în chip unic și unitar prind din nou viață ca într-o „Înviere de Apoi”. Ne-a plăcut și intervenția primarului Ioan Mătieș, de la Mireșu Mare, localitatea natală a sărbătoritului, inclusiv nuanța de scuze folosită prin reproducerea spuselor unei bătrâne din satul unde este ginere cum că „după Corul din Finteușu Mare să nu cânți și după domnul senator Teodor Ardelean să nu vorbești că n-ai nicio haznă”. Și noi credem pe fond acest lucru și a dovedit-o și „Gazeta” în ulti­mele săptămâni în care rostirile lui Tedi au dat atât nivel cât și dezirabilitate academică, nu doar în incinta Academiei Române, dar și în alte spații de cultivare a „florilor recunoștinței”, care nu trebuie să dispară din „flora noastră spontană” cu aură academică.