Teodor Ardelean își continuă visul la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”

Reporter: Ați semnat de curând un nou contract de management. Mulți se așteptau să rămâneți în pensie. Ce v-a determinat să faceți acest pas?

Teodor Ardelean: Da! Am intrat în pensie începând din iunie, anul trecut. Puteam opta și pentru varianta de simplu pensionar și a-mi îngriji pasiunile, dar în fața situației complexe a insti­tuției și, evident, în fața rezultatelor acestor mandate pe care le-am avut, sub noua legislație, după 2008, am acceptat oferta domnului președinte Gabriel Zetea de a continua activitatea. Legea este favorabilă. Într-un fel Cultura este câștigată prin această dispensă dată, dacă ar fi să ne gândim numai la faptul că 80% dintre Teatrele românești sunt conduse de actori pensionari. Și dacă acest lucru nu ar fi permis, evident ca ar fi afectat managementul multor insti­tuții de cultură. Potrivit procedurii, am fost evaluat în noiembrie anul trecut, însă datorită unei situații delicate la Consiliul Județean s-au amânat concursurile pe post, prezentarea noului pro­iect pentru acest an... În felul acesta, mandatul meu va fi de trei ani și jumătate.

Rep.: În spațiul public au apărut diverse discuții legate de o așa-zisă incompatibilitate. Care este, de fapt, situația?
T.A.: Aceste materiale sunt pornite de undeva, din niște nuclee care nu dove­desc o cunoaștere bună a legilor. E foarte simplu!
Doar funcționarii publici nu pot să funcționeze și cu acest statut de consi­lier local sau județean. Managerul, po­trivit OUG 189/2008, managerul instituției de cultură nu este funcționar public. Ba mai mult, este definit ca: „persoana fizică ce a câștigat concursul de management și a încheiat un contract de management cu autoritatea”. În concluzie, managerul nu este funcționar public, nu este angajat cu contract individual de muncă și nu are statut de funcție de autoritate publică. Nici vorbă de incompatibilitate!
Lucrurile sunt foarte simple, dar poate fi vorba de răutate, nu de incompatibi­litate! Invidia e foarte intens lucrătoare pe la noi și pe cineva o fi deranjat că sunt și consilier județean.

Rep.: Revenind la acest nou mandat. Care ar fi prioritățile pentru perioada care urmează?
T.A.: În situația instituției și în situația mea totul este încadrabil în perimetrul de normalitate. Evident că această normalitate, ca relație între mine și insti­tuție și dintre instituție și persoana mea, funcționează, în primul rând datorită faptului că am reușit aici la Baia Mare să edificăm o Instituție de Cultură și Cunoaștere fără seamăn pe pământul românesc.
Este cea mai mare Bibliotecă publică departamentală românească. Nu ne comparăm cu Biblioteca Națională, dar este cea mai mare Bibliotecă județeană. Este o instituție care a realizat în ultimii 15 ani salturi spectaculoase, cetățenii băimăreni le trăiesc. Ei nu realizează ideea de salt, ei consideră că așa e normalitatea. Dar dacă vine cineva din Teleorman, unde este cea mai mică și mai slabă Bibliotecă județeană din țară, vede imediat distanța!
Sau, dacă vine cineva chiar din Cluj vede diferența pentru că, la Cluj, cetățenii pot apela la marile Biblioteci Clujene numai în măsura în care sunt cercetători la Biblioteca Academiei sau la Bibliotecile institutelor aparținătoare Academiei... La Biblioteca Central-Uni­versitară sunt masteranzii, doctoranzii, în schimb oamenii de rând, copiii, pensionarii, ceilalți trebuie să apeleze la Biblioteca Județeană și filialele acesteia. Noi avem 10 filiale pentru un municipiu de 130 de mii de locuitori, iar Clujul are patru filiale și nu poate satisface, nu sunt condiții. Nu este simplu să poți construi o entitate care să fie deserventă corespunzător nevoilor de lectură și ca atare asta se cunoaște și pe fața culturală a localităților!
Am reușit la Baia Mare să păstrăm co­lectivul, să-l formăm, se formează greu și în timp, suntem o sută de profe­sioniști care lucrăm aici! Deja, fiecare știe foarte bine ce are de făcut. Toți își cunosc, excelent, atribuțiile. N-am ad­ministrat din 2001, de când m-am întors la acest post, pe care l-am mai ocupat între 1990-1992, nu am administrat nici măcar o sancțiune disciplinară, pentru că toți colegii mei vin cu drag la serviciu, abia așteaptă să vină.
Este o muncă plăcută, este o muncă frumoasă și aduce satisfacții prin faptul că rezolvăm problemele celor care scormonesc, cercetează. Celor interesați! Unul este interesat să găsească o carte rară, altul este interesat să vândă și vrea să știe care ar fi prețul unei Sfinte Evanghelii de pe la 1800! Unul este in­teresat să gă­sească o documentare pentru o anumită pasiune a sa, un altul este interesat să redacteze o anumită carte. Unul este interesat pentru o afacere și se gândește că dacă își găsește referințe va fi bine pentru activitatea sa. Toate acestea aduc satisfacție bibliotecarului, care este o profesie din trunchiul de con cultural al profesiilor modeste.
Bibliotecarul nu este ca actorul sau ca interpretul care urcă pe scenă, recită, cântă, rostește. Bibliotecarul stă și adu­nă informații, le așează în casetele de me­morie corespunzătoare, le pune la dis­poziție, oferă, provoacă... Și am reușit la Baia Mare atâtea inițiative că ar fi imposibil în spațiul pe care îl avem, să le discutăm, cred că nici 10 la sută nu ar intra. Foarte multe inițiative, dar toate sunt cu rod, cu rodnicie, cu rod civic, cu rod cultural, cu rod și rol educativ.

Red.: Eram obișnuiți ca la început de an să prezentați proiectele aflate în lucru și realizările. În acest an nu a avut loc o astfel de prezentare din motive obiective. Ce ar urma să aibă loc, la Bibliotecă, în acest an?
T.A.: În principal, continuăm proiectele și programele pe toate dimensiunile pe care le-am urmat, dar ne propunem și lucruri noi.
Continuăm proiectele de forță, pe mai departe suntem interesați și preocupați de calitatea cărților pe care le procu­răm, pentru a putea avea un fond va­loros. Noi, cu această Bibliotecă am pornit de la egal, în 1950, cu alte Bi­blioteci din această țară. Acele Biblio­teci au acum 200-300-400 de mii de volume. Noi am ajuns la 700 de mii de volume și nu numai numărul contează, ci contează structura acestor cărți. Structura și dimensiunile fondului sunt cele mai importante. Sunt multe situații în care oferim date, informații, cărți, reviste pentru studiu, unele sunt unicat sau foarte puține în țară.
Vine Centenarul Marii Uniri și nu i-am identificat, nu e treaba mea, e treaba altor instituții, dar zic, nu i-am identificat pe cei care au fost acolo, în Dele­gație, nu în marea mulțime... De dele­gații măcar să ne ocupăm!
Domnul Botoș, dincolo, a făcut treaba asta de mult, la românii din dreapta Tisei. Noi, aici, nu!

Revenind la proiectele Bibliotecii pe care le continuăm. Este foarte greu să te păstrezi, din punct de vedere al gradului de informatizare, la același nivel. Noi folosim un soft care a fost experimentat pe noi și care acum este unul din soft-urile foarte utilizate pe plan național. Cel ce l-a făcut a lucrat la noi, l-a experimentat aici și continuă experimentarea cu ajutorul nostru. Softul nostru răspunde la peste 90% din provocări. În rest, avem o activitate normală în care 95% din preocupări nu cuprind nici lansări de carte, nici vernisaje, nici fil­me pentru copii, nici excursii tematice, nici depla­sările mele la simpozioane, floricelele de pe activitatea noastă.
Apropierea de Academia Română este cea mai mare realizare a ultimilor cinci ani și am realizat această idee la pro­punerea președintelui actual al Aca­demiei, academicianul Ionel Valentin Vlad, care a fost în 2013 în Baia Mare, cu ocazia Centenarului Vida Gheza. Vizitând Biblioteca a spus că nu a știut că este pe fața pământului românesc o astfel de instituție, iar dacă este, dorește să fie mai prezentă, aici, Academia. Acum avem o secție distinctă, nicio altă Bibliotecă din țară n-are, nici măcar birou, nu serviciu!
Noi avem Serviciul Fondul Docu­men­tar al Academiei Române, de care ne preocupăm.
Revenind la activitatea din acest an, avem surprize în continuare.
Una dintre surprize a avut loc zilele trecute. Am fost împreună la întâlnirea cu prietenul Ion Onuc Nemeș, un om care a făcut la Sibiu multe lucruri foarte frumoase. Și pentru că acolo nu mai are cine să le continue, cele pe care le-a făcut el acolo frumoase le transplantăm, le aducem aici. Ideea muzicii ambientale este a lui Onuc Nemeș, a folosit-o în Bibliotecă și a sădit-o la un prieten foarte bun. M-a dus să văd, am și scris în GAZETA, la Ocolul Silvic din Miercurea Sibiului. Ce frumos te în­tâmpină când se deschide ușa, o muzică ambientală superbă și o cugetare maximă cu privire la filosofia vieții.
Sunt elemente de detaliu! Domnul Onuc, din când în când scotea niște cărți aduse din donații. Le oferea ca să fie pentru toți, o carte foarte plăcută, undeva pe o noptieră, acasă. Din donație o altă donație! Unii donează Bibliotecii, iar Biblioteca le pune o dată pe săp­tămână timp de trei ore pe raft și lumea vine, vede... Dar el a fost acolo blocat, stânjenit de contabili! Zicea bine Steinhardt: uneori, contabilii aceștia cu mânecuțe nu prea înțeleg ce-i cultura.
Un contabil de acolo din Sibiu nu a înțeles ce-i cultura! Așa încât și noi vom face asta cât de curând, aici.
Dar pentru toate aceste elemente pitorești în Biblioteconomie e nevoie de timp, de energie!       

„Bibliotecarul nu este ca actorul sau ca interpretul care urcă pe scenă, recită, cântă, rostește. Bibliotecarul stă și adu­nă informații, le așează în casetele de memorie corespunzătoare, le pune la dis­poziție, oferă, provoacă... Și am reușit la Baia Mare atâtea inițiative că ar fi imposibil în spațiul pe care îl avem, să le discutăm, cred că nici 10 la sută nu ar intra. Foarte multe inițiative, dar toate sunt cu rod, cu rodnicie, cu rod civic, cu rod cultural, cu rod și rol educativ”.

Interviu cu Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”