Teatrul Național din București, pentru prima dată în Maramureșul Istoric. Făclia – simbolul libertății

Actorii Teatrului Național din București vin pentru prima dată în Maramureșul Istoric și pun în scenă, la Borșa, piesa Năpasta, scrisă de I.L. Caragiale, în regia lui Marcel Țop, regizor cu rădăcini maramureșene. Acest proiect se materializează datorită prieteniei și colaborării scriitorului Nicoară Mihali cu regizorul Marcel Țop.

În urmă cu 10 ani, în cadrul Nopților de Sânziene de la Borșa, scriitorul Nicoară Mihali, în colaborare cu Ioan Vrășmaș, directorul primei opere particulare din România, Opera Vox de la Cluj, au adus primul spectacol de operă la poalele Munților Rodnei. Acum, cadrul Nopților de Sânziene va fi un spectacol de teatru de anvergură națională. „Dacă vom fi sănătoși și trăim, peste 10 ani vom aduce la Borșa un spectacol al erei vieneze. Pentru că vreau să leg acest obicei al Nopților de Sânziene de pe vremea dacilor, cu vizita celui mai luminat împărat al Europei, Iosif II, care a făcut o călătorie în Transilvania și în Maramureș în 1773. Atunci, Nopțile de Sânziene l-au prins în localitatea Maieru (de cealaltă parte a munților Rodnei), unde a intrat în horă cu fete și feciori, ba chiar a sărit peste foc împreună cu ei. A văzut pe vârful Munților Rodnei făcliile aprinse ale borșenilor. Peste câteva zile, va dormi la Borșa într-un șopron de fân. Vizita lui în Maramureș are drept scop cunoașterea suferințelor românilor din Transilvania. La întâlnirea cu mulțimile de români, Împăratul, văzând cum se apleacă în fața lui, a învățat cuvântul românesc: «ridicați-vă!» A înțeles că făcliile aprinse în noapte pe munții Rodnei nu sunt decât un simbol al libertății, pe care Horea, doi ani mai târziu, sub îndemnul Împăratului, a ridicat poporul român la luptă ”, a declarat Nicoară Mihali.

Năpasta, scrisă de I. L. Caragiale în 1890, este prima tragedie din literatura română. Năpastă înseamnă nenorocire. Ultima piesă a autorului va abate asupra lui un val de nenorociri și un proces de plagiat din care va ieși biruitor cu ajutorul marelui scriitor și avocat Barbu Ștefănescu Delavrancea. Piesa Năpasta este inspirată dintr-o întâmplare pe care autorul a cunoscut-o într-o călătorie pe Valea Argeșului. A intrat într-o cârciumă și a văzut o femeie de o frumusețe rară, iar în apropiere un țăran i-a șoptit la ureche că „femeia aceasta este plină de patima iubirii și mulți bărbați vor muri pentru ea”.

Nu intrăm în subiectul piesei de teatru, însă vă atragem atenția că piesa a avut premiera în urmă cu două luni, la București, și se joacă cu casele închise, deoarece Marcel Țop, inspirat de justiția arhaică a „Țării Maramureșului și a Țării Oașului, atunci când funcționează legea talionului - „dinte pentru dinte și sânge pentru sânge” - creează un spectacol tulburător cu iz de comedie polițistă pe alocuri. Ca acest proiect să reușească, fără să primească niciun ajutor financiar de la autoritățile locului, Nicoară Mihali a fost inspirat de Maria Mureșan, contabila Liceului din Borșa, să premieze anul acesta școlile din Borșa, pe cei mai buni elevi, cu o invitație la spectacolul Teatrului Național. Așa că, indirect, instituțiile școlare vor achita prețul mai multor bilete, iar acest lucru face posibilă deplasarea artiștilor în orașul maramureșean.

Spectacolul va avea loc pe 23 iunie, la Casa de Cultură din Orașul Borșa, începând cu ora 18. Pe lângă premianții școlilor, jumătate din locurile din sală vor fi disponibile și celorlalți spectatori interesați. Pentru că este și ziua de Rusalii, Nicoară Mihali conchide, inspirat de Biblie, cu următoarea poveste: „Actul de cultură este ca o milostenie la un duhovnic cu puteri divine, care poate să fie și cel mai mare prelat al lumii, dar, în același timp, actul de cultură înseamnă și un pelerinaj așa cum sunt celebrele pelerinaje ale lumii spre Ierusalim, Mecca sau spre întâlnirea cu marii tămăduitori ai mănăstirilor din Tibet. Întâlnirea cu un duhovnic ortodox înseamnă, de multe ori, și primirea unei milostenii, astfel încât, atunci când te întorci acasă, nu ești interesat să numeri banii pe care i-ai primit, cât mai ales bogăția înzecită primită în suflet. Fericiți sunt tinerii de astăzi care nu cunosc greutățile vieții și grijile ei și se întorc acasă de la milostenie (actul de cultură) cu sufletul mult mai bogat”.

Piesa se joacă la Borșa într-o zi specială, când localnicii sărbătoresc Sânzienele. Pe lângă aspectul creștin al sărbătorii, aceasta are și simbolistici arhaice: o sărbătoare a patimii, a focului și a iubirii. Dacii își căutau Zeul nemuritor cu făcliile prinse pe muntele lui sacru (care putea să fie în Bucegi, Făgăraș, Parâng, Apuseni, Ceahlău în Rodnei sau pe Igniș). Igniș înseamnă Muntele de Foc în limba dacilor. Darul oferit tinerilor premianți din Borșa și Moisei, care vor participa la spectacolul de teatru, nu este altceva decât o răsplată binemeritată la finalul unui an de studiu. Cât despre vremurile de altădată, în Noaptea de Sânziene exista credința că cerurile se deschideau și copiii cuminți îl puteau vedea pe Dumnezeu.