„Sunt un om de administraţie şi, parafrazând, pot spune că nimic din ce presupune această activitate nu-mi este străin”

Este un om de administraţie, cu o carieră solidă şi o experienţă pe măsură. De curând, a ocupat funcţia de secretar interimar al CJ Maramureş. Ioan Dragoş este însă şi un poet extrem de apreciat, cu numeroase volume publicate şi premii importante „la activ”.  

Rep.: Când şi cum aţi început cariera juridică?

Ioan Dragoş: Am început cariera juridică la terminarea Facultăţii de drept economic-administrativ din Sibiu în anul 1980 îndeplinind funcţia de secretar al comunei Satulung până în anul 1988, după care am fost transferat la Consiliul popular judeţean Maramureş, iar în perioada 1992-1994 am îndeplinit funcţia de secretar al municipiului Baia Mare.

În perioada de activitate desfăşurată la Consiliul judeţean Maramureş am îndeplinit mai multe funcţii cum ar fi: şef serviciu coordonarea activităţii autorităţilor locale, director executiv adjunct, director executiv în cadrul Direcţiei juridice şi administraţie publică, după denumirea actuală.

Rep.: Cum se împacă juristul Ioan Dragoş cu poetul Ioan Dragoş?

I.D.: Poetul a „preexistat” juristului, în timpul facultăţii am debutat în revista „Luceafărul”, cu o prezentare a poetului Geo Dumitrescu. „Sunt pagini în care se păşeşte cu dreptul în poezie: promisiuni consistente şi perspective favorabile” (Luceafărul, nr. 42/1977). Poetul şi juristul nu se „încurcă”, dar nici nu se pot ignora în totalitate. În poemele mele se întâlnesc cuvinte şi sintagme care aparţin şi domeniului juridic bineînţeles dacă în limbajul poetic au o valoare simbolică.

Poetul Ion Burnar chiar făcea o butadă pe această temă spunând că sunt cel mai bun poet dintre jurişti şi cel mai bun jurist dintre poeţi.

Rep.: Aţi publicat numeroase cărţi, premiate pe plan naţional şi internaţional, la diferite festivaluri şi concursuri de literatură de gen. Enumeraţi câteva dintre volume şi premii?

I.D.: Am publicat mai multe cărţi, la început în volume colective după „moda vremii” (Povara uimirii, Editura Facla, Timişoara, 1986; Scrisori, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987); Debutul în volum individual s-a produs ca urmare a câştigării Marelui premiu la Festivalul de poezie „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, volumul poartă titlul „Cavalerul triunghiului” şi a apărut la Editura Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, Târgu Jiu, 1997.

Volumul „Acestea sunt amănuntele” Editura Aius, Craiova, 1998 a fost publicat tot ca urmare a câştigării unui concurs sub pseudonimul Ioan Chira. Am mai fost publicat în diferite volume colective ca urmare a câştigării unor premii (Cartea întâmplărilor, Editura Pandora. Târgovişte, 1999; Zi de luni, Editura Mad, Buzău, 2001; Lecţia de respiraţie, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003).

Paradoxal, aprecierile critice, şi nu puţine (Laurenţiu Ulici, Nicolae Manolescu, Petru Poantă, Constanţa Buzea, Valentin Taşcu, Radu Călin Cristea, Nicolae Coande, Cristina Cârstea şi lista ar putea continua) au apărut după publicarea în volumele colective din 1986 – 1987 când funcţiona o critică de întâmpinare promptă şi pertinentă.

Fiind un poet publicat în „toate oraşele din ţară unde se organizau concursuri de poezie” cum spunea un prieten în anul 2006 am publicat la Editura Echim din Sighetu Marmaţiei o antologie care conţine şi un număr de poeme inedite la acea vreme sub titlul „Ulise în bucătărie”.

Am mai publicat Sezonul de presiune, Editura Echim, 2008; Foaia de observaţie, Editura Eurotip, 2010; Poeme de serviciu, Editura Dacia XXI, 2011; Studiu de oportunitate, Editura Echim, 2012 şi Fişa postului, Editura Echim, 2013.

Rep.: Ce reprezintă poezia pentru dvs.?

I.D.: Poezia este pentru mine o terapie. De-a lungul anilor am făcut pauze de poezie (am în pregătire un volum intitulat „Pauza de poezie”), dar am revenit la scris. Oricât de ciudat ar părea, eu scriu pentru mine. Mă regăsesc în ceea ce spunea Nicolae Manolescu după ce am publicat „Povara uimirii”: „versurile sunt ale unui nostalgic şi delicat poet, capabil de inefabilă reflecţie lirică” (România literară, nr.6/1988)

Rep.: Aţi preluat recent, ca interimar, atribuţiile de secretar al CJ. Ce înseamnă această responsabilitate?

I.D.: Am lucrat aproape 35 de ani în administraţia publică. Am îndeplinit timp de 10 ani funcţia de secretar al unităţii administrativ-teritoriale (8 ani la o comună şi 2 ani la un municipiu). În celelalte perioade de activitate din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş am îndeplinit funcţii de conducere în cadrul structurii juridice a aparatului de specialitate, în prezent director executiv al Direcţiei juridice şi administraţie publică. Potrivit fişei postului directorul executiv al Direcţiei juridice şi administraţie publică înlocuieşte secretarul judeţului când acesta lipseşte din instituţie.

Administraţia publică este o activitate continuă, fără pauze sau vacanţe, iar în cazul pensionării secretarului, în ziua următoare cel desemnat prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului de specialitate trebuie să exercite atribuţiile de secretar. Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu. Compartimentele juridice din aparatul de specialitate sunt coordonate de secretar, aşa că de-a lungul timpului am lucrat cu domnul Valentin Bota, cu Ioan Mihăilă şi Ionel Pop, cu domnul Dumitru Dumuţa, cei care au îndeplinit funcţia de secretar al judeţului în această perioadă.

Responsabilitatea este mare, dar activitatea în sine nu este spectaculoasă, presupune multă atenţie şi cunoaşterea legislaţiei specifice.

Ioan Mihăilă spunea despre activitatea din administraţia publică şi despre munca secretarului că sunt ca activitatea femeii în gospodărie. Lucrează toată ziua nu se vede nimic spectaculos, dar dacă 2 zile consecutive nu lucrează se poate produce o disfuncţionalitate majoră.

Sunt un om de administraţie şi, parafrazând, pot spune că nimic din ce presupune această activitate nu-mi este străin. Mă străduiesc să îndeplinesc atribuţiile cu competenţă şi responsabilitate. Prietenii scriitori îmi reproşează că nu sunt prezent la evenimentele literare, că „nu mă vede lumea”, dar este o conduită asumată, probabil în consonanţă cu temperamentul meu şi cu atribuţiile de la locul de muncă.

„Ioan Mihăilă spunea despre activitatea din administraţia publică şi despre munca secretarului că sunt ca activitatea femeii în gospodărie. Lucrează toată ziua nu se vede nimic spectaculos, dar dacă 2 zile consecutive nu lucrează se poate produce o disfuncţionalitate majoră.

Sunt un om de administraţie şi, parafrazând, pot spune că nimic din ce presupune această activitate nu-mi este străin. Mă străduiesc să îndeplinesc atribuţiile cu competenţă şi responsabilitate.

Prietenii scriitori îmi reproşează că nu sunt prezent la evenimentele literare, că „nu mă vede lumea”, dar este o conduită asumată, probabil în consonanţă cu temperamentul meu şi cu atribuţiile de la locul de muncă”.

Ioan Dragoş