Struţi de Călineşti

Am intrat în Călineşti cu viteza maşinii adaptată la cerinţe legale. Şi în timp ce mergeam liniştiţi pe şoseaua care străbate comuna am zărit la un moment dat un gard mai aparte şi dincolo de partea de sus a gardului un cap de struţ. Orice ar fi putut fi acolo dar nu şi un struţ. Am oprit maşina crezând că este o glumă, iluzie… Era real, se vedea un cap de struţ, iar pe măsură ce ne apropiam de gard am văzut gâturi lungi de struţi, struţi ce fugeau într-o parte sau alta. Zeci de struţi!

Nu este chiar o noutate ca în România să fie crescuţi struţi, dar nu ne-am aşteptat să vedem o fermă de struţi taman în Călineşti, Maramureş.
După ce ne-am revenit din uimire am luat aparatul de fotografiat şi am intrat în curtea casei ce avea, nu ştim cum se numesc spaţiile în care stau struţii, amenajate un fel de grajduri pentru aceste uimitoare păsări, exotice chiar. În curtea casei nu era nimeni şi în afară de partea în care erau struţii, nu se vedea urmă de om. După vreo cinci minute a apărut un tânăr dintr-un corp de clădire şi ne-a îndrumat spre partea de casă în care era cel ce se ocupa de struţi.
Am aşteptat un pic şi a venit un tânăr ce s-a prezentat a fi fiul proprietarului şi cel care se ocupă de struţi. Am început să vorbim şi am aflat o poveste interesantă.

„Avem ferma de doi ani. În momentul de faţă avem 150 de struţi. Tatăl meu a dorit să îşi facă o fermă. Întâi a vrut capre, apoi porci, dar a aflat de struţi şi a spus să încercăm. Struţii sunt aduşi de la Sebeş-Alba. Prima dată am luat 200 de struţi. Au murit 60. A mai luat 100 şi tot aşa, am rămas doar cu 200 de struţi. Nu am putut trece de acest nivel de 200 de struţi. Ulterior am aflat că struţii au murit din cauza instalaţiei de încălzire. Este o instalaţie specială care se pune la o distanţă de 2,40 metri. Noi am pus-o la 1,40 de metri, în ideea de a-i încălzi bine, a nu le fi frig. Când ieşeau din acele ţarcuri, răceau, au făcut pneumonie. Am încercat şi tratamente, dar degeaba, nu au răspuns la medicamente. Am fost la Cluj, aici nu este me­dic veterinar care să se ocupe de struţi. După această perioadă de început, nu am mai avut probleme. Am continuat şi am ajuns la 350 de struţi, din care am început să dăm spre folosire, fie la alte ferme, fie pentru carne şi piele. De fapt, de la struţ se foloseşte totul.
Acum avem 150 de struţi, nu cu mult timp în urmă am dat 75 de struţi.
În primul an ideea fermei a fost: struţi pentru carne, pentru abatorizare. Dar este destul de greu, un pic complicat. Aşa că acum formăm familii pentru re­producere. Noi nu ne ocupăm de co­mercializarea struţilor. Cel de la care am luat are contracte în Elveţia. Ce facem noi aici pleacă în Elveţia şi foarte puţin în Bucureşti.
De la struţ de foloseşte carnea, pielea, pe­nele, ouăle. Penele se folosesc la costume, pielea la confecţionarea unor produse de marochinărie”, ne-a explicat tânărul Tomşa, specialist în creşterea struţilor.

Alimentaţia păsărilor nu este foarte variată. Vara mănâncă iarbă verde, iar pe timp de iarnă lucerna pusă pentru anotimpul rece. La acest meniu se mai adaugă un compost făcut din grâu, porumb, soia şi vitamine. O femelă face 80 de ouă pe an, ouă care sunt puse la incubator. În ţara noastră familiile de struţi nu se ocupă cu clocitul ouălor, nu este clima potrivită. De fapt, cu clocitul se ocupă masculul, acolo unde se poate. În rest, nu sunt probleme deosebite. Sunt animale rezistente şi dacă trec de şase luni nu se îmbolnăvesc. Singura proble­mă care poate apărea este o afecţiune a inimii. Struţii se sperie destul de uşor, intră în panică şi fac infarct, ne-a explicat tânărul crescător de struţi.