Statul Român, condamnat la CEDO

Biserica de lemn din Bogdan Vodă, o bijuterie arhitectonică care ar fi trebuit să devină monument UNESCO e „măcinată” de dispute de tot felul. Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Statul Român pentru faptul că din 1998 până în prezent nu a dus la bun sfârşit executarea hotărârii judecătoreşti conform căreia greco-catolicii din Bogdan Vodă (Maramureş) se pot ruga în biserica greco-catolică din localitate.

În centrul comunei Bogdan Vodă se află o biserică de lemn, care a fost ridicată la 1718, pe locul celei vechi, arsă de tătari la 1717, cu o istorie impresionantă. Numai că, istoricul acestui monument „păleşte” pe lângă prezent.

La început, biserica a fost mărul discordiei între preotul ortodox, primărie şi autorităţile statului. Motivul? La o aruncătură de băţ de monument s-a ridicat, fără nicio autorizaţie, o biserică impunătoare, exact în raza de protecţie a bisericii de lemn. Din această cauză, biserica nu a putut fi inclusă pe lista monumentelor UNESCO.

Apoi a început un adevărat război interconfesional. Biserica a fost revendicată de Greco-catolici, s-a ajuns în instanţă şi s-a obţinut o sentinţă definitivă. În loc ca lucrurile să se liniştească şi cele două culte să ajungă la o înţelegere, aşa cum s-a întâmplat în cele mai multe localităţi în care s-au înregistrat astfel de situaţii, aici conflictul s-a acutizat. Sentinţa n-a mai fost pusă în executare. Iar recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Statul Român pentru faptul că, din 1998 până în prezent, nu a dus la bun sfârşit executarea hotărârii judecătoreşti conform căreia greco-catolicii din Bogdan Vodă (Maramureş) se pot ruga în biserica greco-catolică din localitate.

În cazul Bogdan Vodă Greek-Catholic Parish v. Romania (2627/2004), Curtea a găsit Statul Român vinovat că a încălcat Articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil şi în termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, Curtea reiterând totodată faptul că executarea unei hotărâri definitive pronunţate de orice instanţă trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 din Convenţie.

În dispozitivul hotărârii, Curtea Europeană solicită ca Statul să întreprindă toate măsurile care se impun pentru a asista parohia greco-catolică Bogdan Vodă în aplicarea, în cel mai scurt timp posibil, a hotărârii judecătoreşti din 29 ianuarie 1998 a Curţii de Apel Cluj conform căreia greco-catolicii pot intra în biserică. Curtea observă, de asemenea, că instituţiile Statului Român au eşuat în a acorda sprijinul necesar punerii în executare a hotărârii judecătoreşti şi nu au cercetat nerespectarea acesteia.

În hotărârea mai sus menţionată, Statul Român a fost găsit responsabil de lipsa acţiunii forţei sale publice în punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti în favoarea parohiei greco-catolice Bogdan Vodă.

Curtea precizează că procedurile de executare trenează din 1998, punerea lor în practică fiind obstrucţionată de trei ori din cauza protestelor violente ale credincioşilor ortodocşi, a refuzului parohului ortodox de a înmâna cheile bisericii şi a lipsei de implicare a autorităţilor competente ale Statului Român în executarea unei sentinţe definitive şi irevocabile.

Şi din punctul de vedere al primarului, vina o poartă instituţiile statului, mai exact executorii judecătoreşti care n-au fost în stare să pună sentinţa în aplicare.

Primarul Ioan Deac spune că: „plăteşte Statul Român, nu ştiu exact, decât că e vorba de vreo 4.000 de Euro. Catolicii fac slujbă unde o fost fabrica de covoare înainte, în comunism, la noi. Au biserică în construcţie, e cam 90% gata.. Să vă spun pe cea dreaptă, nici nu s-o vrut să se pună în posesie. Au venit executorii şi preotul Chindriş a tras clopotele de două trei ori şi părerea mea e că executorii s-au speriat. A venit preotul cu vreo 50 de credincioşi, au venit mascaţii, dar numai au cheltuit bani degeaba. M-au chemat şi pe mine la poliţie şi au cerut cheile şi părintele a zis: «suntem 24 de consilieri, nu ştiu la care sunt cheile». Atunci când au venit să-i pună în posesie ne-am dus cu toţii la biserica veche şi doi s-au pus în uşă că nu pleacă de acolo. Şi atunci, vă întreb ce rol au avut mascaţii, executorul? Dacă nu se doreşte din partea executorilor care vin, nu se face. Nu s-o vrut”.

Acum nu ştie cum se va termina conflictul. Cert e că Statul va plăti nişte despăgubiri. Poate, totuşi, părţile implicate vor realiza că singura soluţie creştinească şi legală e cea a înţelegerii şi înţelepciunii.

Biserica de lemn Sf. Nicolae din Bogdan Vodă se crede că a fost construită în 1718. Spre deosebire de majoritatea bisericilor maramureşene, aflate pe coline, biserica Sf. Nicolae se află în mijlocul satului, în mijlocul cimitirului vechi. Pereţii sunt construiţi din bârne cioplite, fără decoraţiuni, singura excepţie fiind frânghia răsucită sculptată, care înconjoară biserica. Pereţii interiori au fost pictaţi în 1754 la comanda ctitorului nobil Vasile Săpânţan. Biserica de lemn a fost declarată monument prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional. Pictura bisericii din Cuhea este făcută la comanda unui ctitor unic, pan Vasili Samplonţai (Săpânţanu), menţionat între anii 1747 şi 1788 ca jurat şi „solgabirău al oraşului de sus”. Portretul ctitorului şi jilţul său se păstrează în naosul bisericii. Inscripţia amplasată pe rama tabloului este scrisă cu litere chirilice, cu excepţia anului care apare în latină „Anno Domini 1754”. Portretul este lucrat într-o tempera grasă şi înfăţişează un personaj plin de prestanţă, văzut din faţă, cu mâinile întinse în lateral, într-un gest de ctitor.

„Să vă spun pe cea dreaptă, nici nu s-o vrut să se pună în posesie. Au venit executorii şi preotul Chindriş a tras clopotele de două trei ori şi părerea mea e că executorii s-au speriat. A venit preotul cu vreo 50 de credincioşi, au venit mascaţii dar numai au cheltuit bani degeaba. M-au chemat şi pe mine la poliţie şi au cerut cheile şi părintele a zis: «suntem 24 de consilieri, nu ştiu la care sunt cheile». Atunci când au venit să-i pună în posesie ne-am dus cu toţii la biserica veche şi doi s-au pus în uşă că nu pleacă de acolo. Şi atunci vă întreb ce rol au avut mascaţii, executorul? Dacă nu se doreşte din partea executorilor care vin, nu se face. Nu s-o vrut”

Primarul Ioan Deac