„Spre Slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire”

La momentul în care această minunată revistă iese de sub tipar, la Chișinău are loc procesiunea de vernisare și sfințire a unei TROIȚE MARAMURE­ȘENE. În PISANIE se men­ționează:

„Această sfântă cruce monumentală, simbol al credinței ortodoxe românești, s-a ridicat spre a fi popas la închinăciune și de rugăciune, pe locul primei troițe aduse din Maramureș și instalate la 15 ianuarie 1991, în cinstea lui Mihai Eminescu. Inițiator: dr. Teodor Ardelean, președintele Asociației Culturale «Familia română» din Baia Mare. Meșter popular: părintele Teodor Bârsan din Bârsana Ma­ramu­reșului. Susținător finan­ciar principal: CNTEE Trans­electrica SA din Bucu­rești. Mentor edilitar: Ion Ceban, Primar general al municipiului Chișinău”.
Evident că, potrivit rânduielilor din acest domeniu special – monumente religioase de for public – pe placa votivă a fost men­ționat și un text sapiențial. Trecătorii și închinătorii vor putea remarca buna însoțire a artei maramureșene cu hermeneutica creștină, căci cuvintele Părintelui Nicolae Steinhardt, extrase din lucrarea sa „Dăruind vei dobândi” sună extrem de pertinent și percutant: „Crucea, geometric și simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, și unirea dintre spiritual și material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească și pământeană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic și cardinal, ne expune în dubla – paradoxala, perpendiculara, fundamentala – noastră, solemnă și derizorie situație de făptură care deopotrivă ține de lume și de cer”.
Printre textele „recoltate” din cărți cel mai cuprinzător și elevat aparține Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Orto­­doxe Române. Îl reproduc din conside­ra­ție maximă și din iubire frățească (amândoi fiind din generația ’51), cu regretul că spațiul votiv n-a permis reproducerea unui pasaj atât de anvergural. „Sfânta Cruce este taina iubirii nesfârșite a Preasfintei Treimi pentru omenire. Puterea de a nu răspunde la rău cu rău și de a birui răul cu binele este puterea Crucii. Sfânta Cruce leagă cerul și pământul prin iubirea nesfârșită și netrecătoare a lui Hristos pentru lume. Crucea este deodată semnul Jertfei, al iubirii răstignite, al iubirii smerite, dar și semnul Învierii din morți. Deși numai Hristos Domnul S-a răstignit în umanitatea Sa pe Cruce, răstignirea Sa arată iubirea întregii Preasfintei Treimi. Crucea nu este un simbol cu valoarea în sine. Ea nu are sens decât pentru că a fost Altarul de Jertfă al Mântuitorului Iisus Hristos. Fără Hristos Crucea nu înseamnă nimic, dar cu Hristos Crucea reprezintă pe Hristos. Sfânta Cruce ne arată că iubirea lui Dumnezeu nu este una posesivă, ci una dăruitoare de Sine și nu este o dragoste plină de orgoliu, ci plină de smerenie. Când ne închinăm Sfintei Cruci de fapt cinstim pe Hristos cel răstignit pe Sfânta Cruce. Crucea este simbolul creștinis­mu­lui pentru că pe Cruce Iisus Hristos a arătat cât de mult iubește Dumnezeu lumea. Semnul Crucii ne arată iubirea iertătoare, răbdătoare, sfințitoare și mântuitoare a lui Hristos. Crucea nu poate fi transformată într-un semn magic, ca putere în sine. Puterea vine din faptul că ea reprezintă pe Hristos Răstignit și Înviat. Semnul Sfintei Cruci pornește de la frunte care închipuie inițiativa mântuirii luată de Dumnezeu Tatăl Care trimite pe Fiul în lume și Fiul săvârșește mântuirea și apoi Înviază și se înalță întru Slava lui Dumnezeu de-a dreapta Tatălui. Crucea lui Hristos este Hristos arătat prin Cruce”.
Monumentul de la Chișinău, așezat într-o privilegiată alveolă pe aleea centrală ce duce de la strada Pușkin spre Catedrala mitropolitană este practic ex­pre­sia simbiozei dintre Descălecătorii maramureșeni și to­posul Basarabiei române. Prin implicarea financiară a CNTEE Transelectrica SA, obținută prin lobby-ul lui Gheorghe Șimon (deputat) și Florin Tătaru (ex-deputat) s-a realizat simbolic vorbind, o nouă TROI­ȚĂ NA­ȚIO­NALĂ. Mă gândesc cinstit și curat la treimea civică Economie-Politică-Cultură, atât de neglijată și de hulită din cauza „maladiilor” care au penetrat-o în timp, dar care lucrează spre folosul cultural al Neamului Ro­­mânesc, atunci când con­știen­tizează (Economicul și Politicul) ce mare profit spiritual se poate naște printr-o astfel de RELAȚIE SINERGICĂ.
Înscrisul suprem așezat la baza celorlalte, menționează perspectival și sentențios uman: „Spre Slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire!”.

Așa să fie!