Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare. Locul unde sănătatea te aşteaptă cu zâmbetul pe buze

Nicolae BUD

Sunt maramureșean și pretind că mă aflu în bune raporturi cu instituțiile de tot felul din jurul meu. De ce m-aș arăta eu curios în legătură cu ce face unul sau altul? Întâmplarea la care mă voi referi mă convinge că merită interes ce se întâmplă în spatele ușilor deschise ale acestei importante unități spitalicești băimărene: Spitalul Judeţean. Și asta pentru că, iată, așa descoperi oameni cu care la întâlnirea pe stradă te saluți, dar treci mai departe, că acolo se produc aglomerări de evenimente de tot respectul și de tot in­teresul.
Eram în vară la Baia Mare cu nepoțelul meu, Darius, în căutare de aer proaspăt, și el și eu, în așteptarea festivalului castanelor prăjite și gustoase, mai ales el. Într-o dimineață se ridică din pat acuzând o migrenă. Anca, mămica sa intră în alertă, mă găsește prin oraș plecat cu treburi și mă întreabă încotro s-o apuce. Sun pe un mai vechi prieten, considerat de mine de ajutor imediat. Domnul doctor Vasile Pop, cine nu-l știe, astăzi manager interimar al Spita­lu­lui Județean preia „cazul” și ne progra­mează de urgență la un specialist de resort. Așa ajungem la cabinetul doamnei doctor Cozette Ceaunică, șefa secției Pediatrie. Urmează în succesiune și cu repeziciune fazele clasice: control-diagnostic-tratament. Mi-aș putea permite licența de a crede că respectivul ciclu a început cu sfârșitul, pe atât de încântat și vorbăreț s-a manifestat Darius în dialogul cu doamna doctor. Prilej să-i mulțumesc și prin rândurile de față. Un om de ispravă. Ca medic stagiar s-a prezentat la acest spital, condus atunci de minunatul medic Constantin Opriș. Se arată încântată să evoce peste ani atmosfera caldă, bazată pe respect reciproc, așezată sub semnul devotamentului profesional. Aflu și eu numele acestor co­legi mai vârstnici care i-au asistat pașii în meserie, care i-au influențat viața, de la care a avut de învățat: dr. Ioan Şchiopu, dr. Vasile Dogaru, dr. Leontin Surianu, dr. Adriana Bălan, dr. Maria Pop, dr. Maria Kreutzer, dr. Hanna Pasztor, dr. Vasile Rațiu, soții Marina și Virgil Gorgan, dr. Ioan Odeșteanu, dr. Iulia Buda, dr. Victoria Floreanu, dr. Kacso Marta, dr. Anton Pohl. Notez cu atenție aceste nume, înscrise în catalogul sufletesc al doamnei Cozette, cu grija de a nu uita pe cineva. Am aflat şi numele câtorva colegi de generație, sosiți aici pentru a contribui la prestigiul instituției: dr. Rodica Șchiopu, dr. Lucia Orha, dr. Constantina Pop, dr. Nelia Foia, dr. Monica Andrei. Nu uită să adauge nu­mele celor mai nou veniți să facă perfor­manță pe apa Săsarului: dr. Lucian Bogdan, dr. Cătălin Negru, dr. Amalia Borleanu, dr. Adriana Tibil, dr. Gabriela Florian, dr. Luciana Hotea. Are și despre ei cuvinte de laudă: „Îmi sunt foarte dragi în strădania lor de a ridica stacheta profesională, spre binele celor mai plăpânde ființe. În cadrul secției este o atmosferă plăcută, de prietenie, înțele­gând să ne ajutăm unii pe alții, oferind ce are nevoie fiecare la un moment dat. Și asta nu doar profesional”.

Dr. Vasile Pop, manager interimar al Spita­lu­lui Județean
„Dr. Constantin Opriș” Baia Mare
 

Dr. Ceaunica Cozette, șef secție Pediatrie, Spita­lu­l Județean
„Dr. Constantin Opriș” Baia Mare

Îmi îngădui să alătur aici notația mamei lui Darius, nora mea născută la Ulmeni, așezarea de pe celălalt mal al Someșului: „Obișnuim, cel puțin o dată pe an, să ne reunim întreaga familie iubitoare de acasă, în nemuritorul Maramureș. Anul acesta am fost nevoiți să facem o vizită Spitalului Județean de Urgență «Dr. Constantin Opriș» din Baia Mare, având nevoie de un diagnostic pentru băiatul nostru în vârstă de cinci ani și jumătate. Prima reacție când am văzut că Darius are ceva a fost să mă gândesc la o clinică privată, dar bunicul, Nicolae Bud, ne-a spus să ne îndreptăm spre Spitalul Mare, așa cum îl știm noi, deoarece este renovat după standarde europene. Am fost sceptică la început, deoarece am trăit experiențe neplăcute nu doar în spitalele de stat din București, dar chiar și în cli­nici private din capitală. Am urmat sfatul bunicului și, ca de fiecare dată, nu mi-a părut rău. Am găsit un spital renovat, curat, proceduri interioare respectate, cu personal amabil, așa cum îmi doresc să fie toate spitalele din România. Cu o abordare profesionistă, doamna doctor Cozette Ceaunică a reușit să-i schimbe părerea lui Darius despre medici și să-și aducă aminte de dumneaei cu plăcere”.
Țin să stau de vorbă cu domnul doctor Vasile Pop, pentru a-i aduce mulțumirile mele și ale noastre. Recapitulează pentru mine lucruri pe care în parte le știu. Înființat în anul 1971, reabilitat în 2016 pe o investiție de 14 milioane de euro, spitalul are în momentul de față 920 de paturi, un număr de 240 de medici și 800 de asistente, 400 de persoane din categoria personal auxiliar.
Dar am mai stat de vorbă cu doamna doctor Ceaunică, şi am obţinut alte informaţii decât cele prezentate despre dascălii și „colegii de clasă” de la Spitalul Mare. A făcut doi ani de pian, vorbește patru limbi străine. În 1993 a avut o bursă în Olanda. Îndrăgostită de pictură a bătut în lung și în lat muzeele olandeze, descoperindu-i cum se cuvine la ei acasă pe Rembrandt, Johannes Vermeer, Frans Hals, dar mai ales pe răsfățatul de zei, Vincent Van Gogh, pictorul preferat.

La ora acestor întâmplări, Spitalul Jude­țean era în fierbere: este în pregătire Centrul de radioterapie. O realizare de mare importanță despre care prefer să vorbesc în cunoștință de cauză, după ce voi reveni într-o vizită documentară cu primul prilej. Îmi vine acum în minte o zi a anului 2014, când alături de autorităţi centrale şi locale eram invitat să particip la un eveniment cu totul special. Se deschidea, abia reabilitată, secţia UPU. Proces în susținerea căruia participasem în anii premergători.

Deocamdată, m-am convins încă o dată cât de important este prilejul de a privi cu interes în spatele ușilor deschise ale unor firme de prestigiu. Nu doar când te împinge nevoia. Pentru Spitalul nostru județean, merită să ne ascuțim curiozitatea să-i cunoaștem pe acești trubaduri în slujba sănătății noastre. Mă și întreb dacă asemeni locașurilor de artă nu ar merita gândită „o zi a ușilor deschise”, când ai, n-ai treabă, poți privi în ochi pe acești maeștri dispuși să stea de veghe la sănătatea noastră, a tuturor. Spitalul Județean, o adresă la care sănătatea te așteaptă cu zâmbetul pe buze.
Mă întreb dacă este o întâmplare că mi­nistrul sănătății a fost identificat chiar aici!