Speculă cu dragoste, în vreme de război

În sfârșit, un nou gen de speculă, care ar trebui îngăduită cu o anumită condescendență, se petrece în orașul Sighetu Marmației. În fapt, este vorba despre o speculă a istoriei, care se practică și se performează în orașul așezat direct pe frontiera de stat cu Ucraina, pe apa Tisei.

Dintotdeauna, târgul exponențial al Maramureșului, identificat cu „orașul”, a fost o placă turnantă a speculei. În ultimul timp, toată țara cunoaște nestăvilita practică a micului trafic de țigări prin apă, aer și munți; precum și nenumărații morți duși de apa Tisei sau înghițiți de prăpăstiile munților. Bilanțul este, așadar, unul foarte trist, care nu onorează niciuna dintre polițiile de frontieră, aflate de o parte și de alta a liniei de demarcație statală.  

Ca orice deprindere, nici dragostea nu are etnie și înregistrează abilități geniale de creativitate, pentru că actanții ei sunt niște anonimi speculanți afectivi, în vreme de război, atinși  peste poate de săgețile lui Cupidon, dincolo de bătaia ucigătoare a gloanțelor kalașnicoavelor.

De altfel, se întâmplă adesea în istorie ca atunci când toată lumea proslăvește pacea, în afara logicii muzei Clio, omenirea să apese și mai mult pedala înarmării, în numele unui îndătinat principiu antic că o pace de durată se pregătește prin ani grei de înarmare. Dincolo de toate acestea, viața cotidiană a celor mulți, din fericire, își urmează cursul ei firesc, neabătut, sfidând așa-numitele imperative ale clipei istorice. Așa se întâmplă și astăzi în orașul nordic de pe Tisa, când cele două maluri ale râului cu nume dacic nu despart ci unesc nu numai dorul dintre frați, ci, mai ales, darul și dorul iubirii.

Istoria se hrănește cu destine, uneori chiar cu ale noastre! Invocarea acestui truism este cu atât mai nimerită azi, când războiul i-a silit pe oameni să găsească alternative de viață în afara granițelor belicoase. Poate că acesta-i destinul populațiilor de la fruntarii, mai ales dintr-o țară cu nume predestinat (Ucraina = Țara de Margine).

Concret, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, la Sighetu Marmației, s-a observat o afluire de turiști ai iubirii, ai dragostei conjugale, căci cupluri nenumărate, unele mixte din punct de vedere etnic, reunite de prin toată Europa, din Rusia și din Ucraina, de teama concentrării cetățenilor acestei țări pe front, și-au dat întâlnire cu consoartele lor în pensiunile și hotelurile Sighetului și Maramureșului pentru câteva clipe de drag, de multe ori dragoste interetnică, prohibită de context.

Fabulos!

Cu toate că sună, oarecum, a blasfemie, totuși, pentru unii dintre acești străini iubăreți care s-au plimbat pe străzi în zilele acestea de sărbătoare, versurile fabuloase ale micului și bucolicului  oraș de frontieră au avut o altă rezonanță decât cea pentru care, probabil, au fost create:

„Sighetu-i oraș micuț

Toată fata-i cu drăguț;

Sighet – oraș mititel,

Multă dragoste-i în el”.