Somon afumat în Baia Mare, un deliciu unic! Metode norvegiene

În piaţa Sălăjan, firma lui Cătălin Simionca are închiriate trei boxe în care a amenajat fluxul tehnologic. Are o cameră de frig, una de igienizare, are echipament de pro­tecţie conform normativelor în vigoare şi are spaţiul destinat pregătirii peştelui, punerea acestuia la macerat, zvântarea şi afumarea. Pentru fum foloseşte rume­guş de cireş. Totul se face după normativele în vigoare şi nu se intră în saţiul de producţie decât cu tălpici de protecţie, halat, mască pentru păr şi pentru gură. A lucrat pentru amenajarea acestui spaţiu şi obţinerea avizelor sa­nitare, de mediu şi altele mai bine de un an de zile. A strâns din dinţi şi a conti­nuat să umble prin stufoasa birocraţie românească pentru a-şi îndeplini visul de a deschide o afacere în România, în Baia Mare. Dar Cătălin Simionca are o poveste de viaţă interesantă, poate mai interesantă decât producerea somonului afumat.

A terminat o şcoală de bucătari în Baia Mare. A vrut să se angajeze, dar nu prea a fost ce îşi dorea. Era în urmă cu vreo 12 ani. La acea vârstă, tinereţea, entuziasmul l-au ajutat să plece din ţară în căutarea „visului românesc”. Putea merge în Spania sau în Norvegia. A ales până la urmă ţara nordică, poate mai apropiată de visul său. Primii trei ai au trecut lucrând într-o întreprindere pis­cicolă. Acolo a văzut, învăţat ce în­seamnă pescuitul profesionist, ce în­seam­nă peştele şi pregătirea lui.
În Norvegia sunt multe firme tradiţio­nale care pregătesc peştele şi alte produse piscicole după metode cunoscute din tată în fiu, metode păstrate şi va­lorificate. Dacă la noi sunt multe tarabe cu produse tradiţionale din carne de porc, în Norvegia este acelaşi fenomen, dar cu peşte.
În acest context a găsit un producător al cărui peşte a fost pe gustul tânărului băimărean.

„După cei trei ani am reuşit să mă angajez pe un vas de pescuit. Timp de şapte ani am lucrat pe acest pescador şi am învăţat tot ce ştiu despre acest domeniu. Nu a fost uşor, dar am făcut faţă şi am învăţat. După cei zece ani petrecuţi în Norvegia, am simţit dorul de casă. Am cunoscut o fată cu care m-am căsătorit şi am decis să revenim în ţară, cu dorinţa de a ne deschide o afacere în domeniul piscicol. Am şi un asociat şi doream să facem fast food cu peşte. Dar a fost dificil şi am rămas pe ideea de a comercializa somon afumat după reţetele norvegiene. Nu am ştiut la ce ne înhămăm. Avize, hârtii, aprobări timp de un an de zile. Iniţial, nici nu au vrut să ne lase pe motiv că o astfel de activitate nu este prevăzută în normativele existente, prelucrarea peştelui. Mai ales că Mara­mu­reşul este o zonă muntoasă, iar pescuitul, prelucrarea peştelui nu este specific locului. Dar am reuşit până la urmă”, ne-a povestit tânărul băimărean.
Ne-a arătat raftul cu dosare, hârtii, avize, aprobări şi multe schiţe, desene, proiecte şi cine mai ştie ce. De parcă ar fi realizat o fabrică în care se produc chestii ultra tehnicizate. Probabil, ti­nereţea şi entuziasmul au fost aliaţii care i-au ajutat pe cei doi asociaţi să mear­gă mai departe.

După ce au trecut prin deşertul birocra­tic românesc (mai au de obţinut ultimul aviz în perioada următoare) s-au apucat de lucru. Iniţial, ar fi dorit să importe somon de unde au lucrat şi unde se mai află asociatul său, dar a fost imposibil. Ar fi avut nevoie de alte avize, dosare, luni de umblătură şi bătaie de cap. Aşa că, deocamdată, aduc somonul tot din Norvegia, prin una dintre cele mai mari firme de import-export din lume. O fir­mă care aprovizionează şi marile lanţuri de magazine din ţară cu peşte, somon etc. „Fac comanda şi vineri primesc pachetul. Aduc peştele în firmă şi îl depozitez în zona de frig, temperatura de lucru este 0-2 grade, avem şi ven­tilaţie şi ce mai este nevoie. Ur­mează porţionarea şi punerea la macerat timp de 24 de ore. Apoi peştele este pus la zvântat, după care urmează afumarea timp de 3-5 ore. Ambalarea - avem maşină de vidat profesionistă şi materiale de bună calitate. Etichetarea şi transportul spre vânzare. Comercializez prin magazinele Fermei Zootehnice şi la Bunătăţi din Ardeal.
Îmi este greu să estimez dacă a rentat investiţia în această afacere. Pot spune că în luna decembrie am simţit că avem profit, un pic de profit. După mai multe luni! Sper să creştem în perioada următoare. Nu este un produs specific zonei noastre, dar avem cerere cons­tantă şi clienţi care sunt deja fideli. Dorim să creştem şi să aducem acest produs pe piaţa de la noi, dar şi din alte părţi. Ne extindem în Cluj şi în alte oraşe ardelene. Mai doresc să aduc spre prelucrare şi afumare şi păstrăv somonat”, ne-a spus Cătălin Simionca. 

„Nu am ştiut la ce ne înhămăm. Avize, hârtii, aprobări timp de un an de zile. Iniţial, nici nu au vrut să ne lase pe motiv că o astfel de activitate nu este prevăzută în normativele existente, prelucrarea peştelui. Mai ales că Mara­mu­reşul este o zonă muntoasă, iar pescuitul, prelucrarea peştelui nu este specific locului”

Cătălin Simionca