Senatorul Sorin Bota crede că regionalizarea României trebuie făcută pe raţiuni economice

Sunt tot mai multe voci care spun că reforma administrativ-teritorială a României trebuie făcută în viitorul foarte apropiat. Într-o oarecare contradicţie cu ceea ce a vrut guvernarea PDL, USL consideră că regionalizarea trebuie făcută ţinându-se seama în primul rând de raţiuni economice. Ele trebuie să primeze asupra factorului etnic, tradiţional sau chiar geografic. În discuţiile legate de regionalizarea României, se vehiculează, tot mai des (mai ales acum, în campanie) Uniunea Europeană care ar face şi ar drege, ar vrea, ne-ar impune nu ştiu ce.

R: Domnule senator, vom face noi reforma administrativ-teritorială, sau va fi nevoie de implicarea Uniunii Europene?

Sorin Bota: E datoria noastră să ne reorganizăm cum gândim că ar fi mai bine ca să stopăm dezechilibrele economice existente între diferite zone, să facem în aşa fel încât să nu se suprapună anumite competenţe locale, judeţene şi centrale, să avem structuri economice şi administrative viabile, suple şi eficiente, la nivel performant. Descentralizare, sporirea atribuţiunilor şi competenţelor organelor locale este necesară şi USL va face acest pas începând cu anul viitor. Noi ne propunem ca prin modificarea Constituţiei să fie instituite regiunile, iar varianta luată în calcul este pe actualele regiuni de dezvoltare ce funcţionează în România din 1998 şi care sunt coordonate de câte o agenţie pentru dezvoltarea regională, organism neguvernamental, de utilitate publică.

Sigur că varianta asta nu este bătută în cuie, ea mai poate fi corectată, tocmai în acest sens ne propunem o largă dezbatere publică pentru a ajunge la cea mai bună soluţie. Însă nu vom renegocia la nesfârşit, aşa cum doresc mulţi actori de pe scena politică românească şi nu numai, pentru că aşa nu vom realiza niciodată ceea ce ne-am propus.

Totuşi, cât de importantă este regionalizarea?

Din anumite puncte de vedere este deosebit de importantă, dar asta nu înseamnă că trebuie făcută pe picior, la repezeală, să ne aflăm în treabă. Din păcate, la ora actuală, eu cred că s-a ajuns la imposibilitatea de a lua o decizie strategică de dezvoltare unitară a ţării.

Şi eu, la fel ca şi sutele de mii de maramureşeni, doresc ca Baia Mare să devină centrul cel mai important din acest areal din nord-vestul României, să aibă un rol determinant în viitoarea regiune sau cum se va numi ea. Dar sunt convins că acelaşi lucru şi-l doresc şi vecinii noştri, sătmărenii, sălăjenii, bistriţenii, evident pentru reşedinţele lor de judeţ. Totul trebuie analizat cu foarte mare grijă, nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării pentru că efectele nedreptăţilor săvârşite astăzi pot avea repercusiuni grave în viitor. De aceea nu-i momentul şi domeniul în care factorul politic, implicit cel electoral, să fie determinant în luarea unei decizii.

Chiar dacă va fi un centru administrativ pentru mai multe judeţe de astăzi, nu este necesar ca maramureşenii, bihorenii, sălăjenii sau bănăţenii să renunţe la aceste denumiri tradiţionale. Numele istorice ale locurilor pot fi păstrate şi introduse în noua schemă administrativă. Primăriile trebuie să preia cele mai importante sarcini ale prefecturilor şi consiliilor judeţene, astfel încât cetăţeanul din Borşa să nu fie nevoit să meargă pentru orice act la Cluj sau Baia Mare, dacă la aceste centre va fi arondat în viitoarea structură. Trebuie să ne gândim la comunităţile respective. E obligatoriu ca relaţia dintre administraţie şi cetăţean să rămână la nivelul primăriilor, pentru că acolo merge omul să plătească taxe, să ceară autorizaţii, certificate, acolo este relaţia directă dintre cetăţean şi administraţie. Sigur, am luat cel mai simplu exemplu, dar trebuie avut în vedere fiecare detaliu de la toate instituţiile publice, astfel încât să existe o continuitate în funcţionare şi o armonizare a atribuţiilor în întreg teritoriu.

Judeţ de sine stătător sau component al unei regiuni mai întinse, Maramureşul are datoria faţă de viitor să renască în cel mai scurt timp.

Din păcate, investitorii reali au cam ocolit zona, doar cei din domeniul serviciilor făcându-şi simţită prezenţa. Cauza principală a fost şi rămâne infrastructura rutieră, feroviară şi aeriană deficitară sub toate aspectele. Judeţele de pe graniţă au profitat de conjunctura geografică atrăgând investitorii care nu aveau cum să ajungă mai spre centrul sau în nordul ţării. S-au oprit în localităţile de pe graniţa de vest, chiar dacă noi le puteam oferi condiţii mai bune.

Lucrurile se vor schimba în viitor. Va trece criza, şi între timp se vor reabilita drumurile naţionale şi judeţene, autostrada Transilvania se va finaliza şi vom fi la câţiva kilometri de ea, poate vom reuşi să facem drumuri expres spre Zalău şi Satu Mare, să modernizăm aeroportul, ca acesta să fie cu adevărat internaţional nu numai cu numele, să reabilităm calea ferată spre Dej şi Satu Mare. Al doilea val de investitori, care va veni cât de curând, nu se va opri imediat după graniţă, ci se va deplasa şi spre interiorul ţării. Dar, ca să nu ne ocolească, va trebui să ne pregătim temeinic pentru acel moment, altfel vom pierde definitiv ocazia de a însemna ceva în ţara asta, indiferent în ce conjunctură administrativă ne-am afla.

Totuşi, cum poate fi soluţionată problema regionalizării, astfel încât acţiunea să îşi atingă scopul şi să nu stârnească atâtea nemulţumiri în rândul cetăţenilor?

Eu cred că se poate face regionalizarea ţării fără a fi obligaţi să desfiinţăm actualele judeţe. Se poate pleca de la cele opt regiuni de dezvoltare existente şi funcţionale de mai mulţi ani. Nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării, trebuie mers până la cel mai mic amănunt cu pregătirile. Apoi, de la 1 ianuarie 2014, pot intra în funcţiune regiunile. Acestea trebuie să preia atribuţiile actualelor judeţe, dar, lucrul cel mai important, o bună parte din atribuţiile Guvernului central. Numai aşa se va putea obţine descentralizarea de care tot vorbim de două decenii, dar n-am reuşit să ne apropiem de ea, dimpotrivă, afirm eu, chiar ne-am îndepărtat, prin o serie de măsuri luate în ultimii ani.

Cred că în acest moment România este o ţară aproape la fel de centralizată ca şi în timpul regimului comunist. Şi atunci, şi acum, deciziile importante privind activitatea din toate domeniile se iau în Bucureşti. Este incredibil unde s-a ajuns. Ca unul care a cutreierat ministerele, cunosc foarte bine ce se petrece acolo. Nu s-a întâmplat măcar o singură dată să nu găsesc la ministerele importante primari din toată ţara aşteptând la coadă să le vină rândul să intre în biroul ministrului, secretarilor de stat sau directorilor, ca să rezolve problemele comunităţii. Cu foarte puţine excepţii, localităţile nu au resursele necesare să construiască un podeţ, un drum comunal, să repare o clădire din domeniul public, să zugrăvească o biserică, să facă alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat sau canalizarea. Pentru orice fleac sau o lucrare ceva mai importantă, primarul, preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliilor Judeţene, uneori chiar prefectul şi subprefectul fac anticameră ca să le aprobe cineva bani pentru finanţarea obiectivelor.

Aşadar, pe scheletul celor opt regiuni de dezvoltare trebuie implementat noul sistem administrativ-teritorial, care să aibă cât mai multe atribuţii preluate de la Guvern şi judeţe. Dacă totul va decurge normal, în 2014 vom putea avea Consiliu Regional, preşedinte, vicepreşedinţi cu atribuţiuni şi responsabilităţi foarte clare. Va fi o răsturnare spectaculoasă de situaţie, practic, în cele opt capitale de regiune va funcţiona un Guvern!

Mai e nevoie de un Guvern stufos, cu un număr mare de ministere şi agenţii de toate felurile şi culorile?

În aceste condiţii, Guvernul central va trebui redimensionat, redus la strictul necesar, având în vedere că îşi va pierde în bună parte obiectul muncii. Judeţele nu trebuie desfinţate, ele vor intra în componenţa noilor structuri, păstrându-şi identitatea regională şi culturală. Maramureşul rămâne aici, nu pleacă nicăieri, nu ne ia nimeni peisajele, horile, jocurile, tradiţia culturală, horinca, porţile, troiţele, bisericile de lemn, colindele ori ţâpuriturile. Oamenii nu vor trebui să meargă pentru orice act la una din instituţiile din centrul de regiune pentru că primăriile vor prelua atribuţiile pe care le au în acest moment instituţiile deconcentrate, Consiliul Judeţean şi Prefectura. Spitalele, tribunalul, judecătoriile, episcopia, universităţile, şcolile, pompierii, poliţia, jandarmeria, băncile îşi vor desfăşura activitatea în continuare, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Grigore Glodeanu