Scrisoare către Consiliul Judeţean

Dragi politicieni, este pentru prima dată în viaţa mea când scriu despre voi cu o cerneală mai blândă, cu o cerneală părtinitoare. Acest lucru se datorează faptului că, în sfârşit, aţi luat în seamă şi scriitori atât de loviţi de soartă în această eră a internetului. Ei sunt cei mai lipsiţi de recunoaştere bănească faţă de feţele bisericeşti, medicii, oamenii de afaceri şi chiar profesorii universitari.
Astăzi, floarea recunoștinței este foarte rară și se găsește mai greu decât floarea de colț în Zănoaga Pietrosului. Și, totuși, escaladarea voastră nu a fost ușoară. Ați trecut peste orgolii, peste orientări apolitice pentru a culege acest exemplar de floare, pe care l-ați împletit într-o cunună a succesului vostru de o clipă, lăsând o pagină frumoasă acestui ținut.
Nu ştiu când şi cum v-a venit ideea să aduceţi recunoaştere celor ce fac cinste Ţării de Nord, dar recunosc sincer că este o idee de apreciat şi de luat în seamă.
În această lume în care vedetele de muşama ieşite pe micul ecran, analiştii politici, maneliştii şi hair-stiliştii fac carieră, nu mai aveam nicio speranţă că recunoaşterea va fi aşezată la locul ei în podişor. Dar am trăit şi această clipă a recunoaşterii supremaţiei culturii în lume, a respectului faţă de oamenii cinstiţi ai bisericii, faţă de medicii care salvează inimi şi fiinţe, a demnităţii acceptate dintotdeauna pentru dascăli, a salvatorilor culturii populare şi, în cele din urmă, a scriitorilor. Pe jurnalişti
i-am pierdut, pe avocaţi i-am pierdut, şi atâtea alte categorii sociale care compun o societate sănătoasă, demnă de urmat de către generaţiile viitoare.
Mai sunt oameni minunaţi, asupra cărora trebuie să poposiţi în anii ce vin. Să fie acesta un an al înţelepciunii, un an al împăcării şi a bunului simţ, ca şi atunci când, la naşterea unui copil, rudele se adună să petreacă? Nu ştiu, dar ştiu că, atunci când recunoaştem valorile unui neam şi le respectăm, suntem pe o cale bună, pe o cale care trebuie să se bătătorească, pe o cale demnă de urmat.
Pentru mine, ca scriitor, recunoaşterea operei întrei cei de acasă valorează mai mult decât un premiu Nobel printre străini. Înseamnă că s-a produs o mutaţie pozitivă în fiinţa noastră ca neam. Am redevenit nobilii de altădată, despre care toată istoria vorbeşte la superlativ.
Să vă mai dea Dumnezeu asemenea idei şi sănătate, să le puneţi în valoare!

Vă mulţumeşte sincer
Nicoară Mihali, scriitor