Săpăturile arheologice de la Sălnița – Custura Cetățelei

Arheologii Muzeului Județean de Istorie la Maramureșului au descoperit, în urma săpăturilor arheologice, că, acum cu 5000 de ani, o peșteră din Maramureș, de la Sălnița, comuna Vima Mică, a fost locuită. Ceea ce nu poate fi decât îmbucurător.

Muzeul băimărean a desfășurat multe ac­ti­vități care ne-au arătat istoria, chiar milenară, iar ultimele descoperiri se înscriu în categoria excepțional. Interesant este și faptul că spe­cialiștii Muzeului, arheologii, lucrează din greu chiar și în aceste perioade complicate de alertă sanitară. Sau poate de aceea au avut timp și spațiu pentru a se des­fășura. Departe de tumultul politic și al pandemiei, arheologii băimăreni au muncit liniștiți și cu mult spor. Chiar și acum, în momentul redactării acestui material, ei sunt pe teren, la  săpături. Am vorbit cu arheologul Dan Pop despre recentele descoperiri, iar acesta ne-a spus că în zona Vima Mică există, de fapt, două locuri unde se fac și s-au făcut de mai mulți ani săpături cu descoperiri importante. Încercăm să vă prezentăm, chiar dacă este un limbaj mai tehnic, aceste lucrări și descoperiri.

Localitatea Sălnița, parte integrantă a Țării Chioarului, este situată în sudul județului Mara­mureș, în Defileul Lăpușului. Este atestată pentru prima dată în anul 1566, însă istoria localității pare a fi mult mai veche. Punctul Custura Cetățele se află la 15 km în aval de intrarea râului Lăpuș în defileu după localitatea Răzoare, la 1 km nord-est în linie dreaptă de la biserica din satul Sălnița. O șa relativ netedă leagă acest bot stâncos de celelalte înălțimi. Locul este mărginit de Dealul Corbului la nord și Dealul Podurile Vimei la est. Custura Cetăţele este un pinten de deal orientat nord-est - sud-vest, împrejmuit pe trei laturi de râul Lăpuş, în partea sud-vestică, Custura are în prelungire un deal numit de localnici Cetăţeaua (374 m altitudine). Pe şaua de legătură dintre Custura Cetăţele şi Cetăţea, cercetătorul clujean István Ferenczi a găsit, la finele anilor ’60 sau în 1971, fragmente ceramice cu aspect preistoric. Cetăţeaua este şi ea mărginită pe trei laturi de Lăpuş, pantele estică şi vestică sunt mai line, iar cea dinspre nord mai abruptă. Spre sud, Cetăţeaua este continuată de Dealul Cetăţii, deal cu mare întindere, mărginit spre est de Lăpuş şi spre sud de locul numit Sub Coastă şi Dealul Pogor.

În cursul anului 2013, în lunile mai și iunie, membri ai Clubului de Speologie Montană Baia Mare, împreună cu Carol Kacsó (arheolog) și Zamfir Șomcutean (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș) vizitează zona, în vederea verificării informației cu privire la existența unui zid din blocuri de piatră. Cu prilejul acestor cercetări, se realizează și o hartă a Custurii Cetățele cu amplasarea zidului de piatră și a platformei, precum și un desen cu profilul zidului de piatră de pe Custura Cetățele. De asemenea, se fac unele observații privind structura celor trei porțiuni de zid vizibile atunci și se constată faptul că zidul este „construit din blocuri de calcar dolomitic parțial fasonate, fără mortar”. În cursul acestor cercetări, nu au fost descoperite alte tipuri de vestigii arheologice.
În perioada 29 iunie – 11 iulie 2020, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie a desfășurat a doua campanie de cercetări arheologice la Sălnița, punctul Custura Ce­tățelei (comuna Vima Mică - Ma­ra­mureș).
În acest an, s-au trasat și cercetat suprafețele denumite convențional SII și SIII/2020, amplasate în sectorul estic al sitului arheologic. Scopul acestora a fost de a afla informații despre grosimea, dimensiunile și structura zidurilor, a felului cum a fost amenajat terenul pentru ridicarea acestora. S-a putut stabili faptul că, pentru ridicarea zidurilor, tot terenul a fost curățat până la stânca nativă, peste care a fost așezat un strat de pietre amestecate cu nisip. În porțiunea unde zidul a fost înălțat, s-a observat că pietrele au fost prinse cu mortar. S-au recoltat și câteva bucăți de mortar în vederea analizei compoziției chimice a acestuia. Au fost descoperite materiale arheologice (fragmente ceramice, oase de animale, câteva piese și unelte din fier) aparținând Eneoliticului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 a. Chr.), Epoca Târzie a Bronzului (a doua jumătate a mileniului II a. Chr.) și perioadei medievale (sec. XIII-XIV p. Chr.).

Colectivul de cercetare a fost alcătuit din muzeografii Marius Ardeleanu, Dan Pop și Sorana Mișca, finanțarea necesară fiind asigurată din bugetul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Alături de echipa de cercetare, pe șantierul arheologic, au participat Vlad Murgu și Teodor Taloș (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca), Vasile Papuc (Asociația „Detecție Nordˮ Maramureș), Dragoș Conțiu, Adrian Mărcuț (cercetători independenți) și Vlad Roman (ghid montan). Șantierul arheologic a fost vizitat de Péter Szőcs, specialist în arheologie medievală și de membri ai Clubului de Speologie Montană Baia Mare, unii dintre ei voluntari în cadrul cercetării arheologice: Traian Minghiraș, Tudor Tămaș, Maria Tămaș, Mara Tămaș, Mureșan Alexandru, Mureșan Ramona, Mureșan Andrei, Pandi Tamaș, Rist Iosif, Mihai Moisei, Pop Octavian, Mircea Rațiu și Alexandra Enea (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie).
Având în vedere importanța acestor descoperiri pentru istoria Maramureșului, echipa de cercetare de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș intenționează să continue cercetările arheologice la Sălnița Custura Cetăţelei și în anii următori, pentru dezvelirea unuia dintre cele mai importante situri arheologice bo­gat în descoperiri, dar mai ales în ceea ce privește informațiile despre condițiile şi modul de locuire în zona râului Lăpuș în diverse epoci istorice.

Dar descoperirile din acest an au fost completate cu altele spre sfâr­șitul lunii noiembrie. În această perioadă, cei de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie au desfășurat în premieră o campa­nie de săpături arheologice într-o peșteră. A fost prima astfel de activitate într-o peșteră din Mara­mureș, la Sălnița. Este vorba de peștera „Șura Dracului” (comuna Vima Mică).
După cum am arătat mai sus, primele săpături arheologice în zonă au fost organizate de muzeul băimărean în anii 2019-2020, în apropierea peșterii, pe dealul „Custura Cetățelei”. Aici, în zona fortifi­ca­ției medievale, au fost descoperite, în cele trei secțiuni trasate, materiale arheologice (fragmente ceramice, oase de animale, câteva piese și unelte din fier) aparținând Eneoliticului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 a.Chr.), Epocii Târzii a Bronzului (a doua jumătate a mileniului II a.Chr.) și perioadei medievale (sec. XIII-XIV p. Chr.). Un raport preliminar a fost publicat în revista „Vatra Chioreană – Revista Țării Chioarului” (nr. 13, anul XIV, 2019).
Locul este menționat de Josef Kádár, în 1903, în monografia „Szolnok Dobokavármegye monographiája” cu toponimele „Csetecze” (Ceteţe) și „Cseteczele dealu”(Dealu Ceteţele). Pe șaua de legătură dintre „Custura Cetăţelei” și „Cetățea”, István Ferenczi a descoperit, la finalul anilor ’60 ai secolului trecut, câteva fragmente ceramice mărunte, cu pietricele de cuarț în compoziție, apreciate ca fiind preistorice. Peștera „Șura Dracului” (cu o lungime de 16 metri și un portal larg de 5 metri și înalt de 6 metri) se află situată sub această șa de legătură, pe partea nordică a ei, foarte aproape de râul Lăpuș.
Cercetările din acest an de la „Șura Dracului” și-au propus și au realizat o evaluare de teren, prin efectuarea unui sondaj arheologic pentru stabilirea unei eventuale stratigrafii și confirmarea unor urme arheologice în acest punct. Au fost descoperite numeroase fragmente ceramice aparținând Culturii Coțofenii și oase de animale, fapt care arată o locuire, chiar și temporară, în acest loc.
Finanțarea necesară cercetării arheologice a fost asigurată din bugetul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, iar colectivul de cercetare a fost alcătuit din dr. Marius Ardeleanu, dr. Dan Pop și Zamfir Șomcutean (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș), Daria Dobrochna Dabal (MA, MCIfA Marea Britanie), dr. Tudor Tămaș (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie), Dragoș Conțiu  (Clubul de Speologie Montana Baia Mare), Vlad Murgu (masterand Arheologie și studii clasice, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca), Trif-Dan Mihai (student, Universitatea din București) și Ștefan Paal (student Arheologie, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca). Dorim să mulțumim gazdelor Delia și Viorel Coroian pentru posibilitatea organizării bazei arheologice pe terenul Pensiunii Marissandra din Răzoare.
Având în vedere importanța acestor descoperiri pentru istoria Maramureșului, echipa de cercetare de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș intenționează să continue cercetările arheologice la Sălnița, atât la „Custura Cetăţelei”, cât și în „Peștera Șura Dracului”, pentru culegerea și documentarea de informații privind condițiile şi modul de locuire în zona râului Lăpuş în diverse epoci istorice.