Săliștea de Sus „Cultură și civilizație în Maramureș” ediția a X-a

Lector univ. Dr. Ilie Gherheș

Din anul 2009 încoace, în zilele de 13 și 14 august, sub ocrotirea sărbătorii „Adormirea Maicii Dom­nului”, la Săliștea de Sus (Maramureș) se prăznuiește identitatea națională românească. Din an în an, filosofi, istorici, cercetători, scriitori, lingviști se întâlnesc pentru a concelebra, într-o deplină corespondență de sensibilitate, spiritul locului, vigoarea subsecventă a tradiției. Aici, distinși academicieni, de talia regretatului Ionel Valentin Vlad - fost președinte al Academiei Române, apoi a Domniei Sale, Domnul acad. Ion Aurel Pop - actualul președinte al celui mai înalt for academic, alături de Domniile Lor acad. Alexandru Surdu și acad. Emil Burzo s-au ostenit a veni, primenind așa-numitul „spirit al Săliștei de Sus” (acad. Alexandru Surdu).
Atestată documentar la 1365, localitatea de pe Iza a rămas să reverbereze în istoria contemporană a Maramureșului ca o așezare cu cel mai mare respect, un adevărat cult pentru demersul cărtură­resc. Atitudinea săliștenilor maramu­re­șeni față de școală, față de cultură și-a câștigat un binemeritat loc întâi în zonă, precum și un prestigiu pe măsură, căci în anii ’70, din Săliștea de Sus intrau la facultate, în fiecare an, cam tot atâția studenți câți dădeau orașele Vișeu de Sus și Borșa la un loc, iar uneori mai mulți decât din municipiul Sighetul Marmației.

Într-un asemenea climat cultural și educațional, care a refuzat să se lase „calificat” doar pentru calitatea de „muncitori agricoli”, autodeportați vo­luntar la munci sezoniere; aici dorința de a avea școală s-a transformat într-o virtute istorică - de a deveni oameni „învățați”. Filonul arhaic, arhetipal, memoria atavică, deși s-au reconfigurat, împuținându-se poate, au refuzat minoratul cultural rural.

Cu siguranță că dacă am încropi, desi­gur că selectiv, o galerie a personalită­ților care au girat prin prezența lor actul de cultură, s-ar observa ușor că nici o instituție din județ nu se poate asemui cu Primăria Săliștea de Sus, care adună la un loc, în fiecare an, atâta elită academică. Într-o altă ordine de idei, galeria cetățenilor de onoare cu stagii mai noi cuprinde, pe lângă universitari și specialiști de anvergură națională și trei domni academicieni: Ionel Valentin Vlad, Alexandru Surdu și Emil Burzo.
Cu siguranță că unui reportaj mai amplu îi va veni rândul și în paginile publicației de față în care, deocamdată, mi-aș permite să laud doar, cu sinceritate, osârdia domnului primar economist Ștefan Iuga, profesor Simion Iuga și profesor universitar Dr. Nicolae Iuga.
De-a lungul acestui deceniu, cele trei gazde ospitaliere au mai avut musafiri spirituali din mai toate domeniile: Dl. Emil Constantinescu - președinte al României în perioada 1996 - 2000, Vasile Iuga - expert internațional în Economie, sociologul geostrateg Dan Dungaciu - fost ministru secretar de stat, filosoful Mircea Dumitru - fost ministru al educației și cercetării, Vasile Timiș - fost ministru secretar de stat în același minister, prof. univ. Dr. Daniel David, prof. univ. Dr. Ștefan Marinca, prof. univ. Dr. Nicu Gavri­luță, prof. univ. Dr. Mircea Fărcaș, cercetător Dr. Vasile Frățilă, cercetător Dr. Dumitru Loșonți, cercetător Dr. Adrian Rezeanu, cercetător Dr. Mihai Dăncuș, cercetător Dr. Ștefan Vișovan, Dr. Ion Petrovai, Dr. Elisabeta Faiciuc, Dr. Emilia Mihali, prof. Marian Nicolae Tomi, prof. Ion Țelman, prof. Dumitru Chiș, prof. Simion Bogâldea, prof. Gheorghe Bărcan, preot Gheorghe Urda și mulți, mulți alții. 

Luna aceasta, cu prilejul celei de-a zece ediții a colocviilor de „Cultură și civilizație în Maramureș”, dedicate Centenarului Marii Uniri să-i urăm acestei sărbători a culturii, creației și științei românești, un firesc „La mulți ani!”.
Fie ca acest izvor de noblețe autentic românească, respectiv acest patriotism istoric, cultivat aici în mod firesc, deplin și necondiționat, atât ca valoare individuală, cât și cutumiară, să nu se rarefieze niciodată! Cu siguranță că toți cei enumerați, precum și ceilalți, prin osârdia minții lor au reușit să primenească timpul în care trăim, să lase „o dâră de lumină”.