Să ascultăm pe Părinții Bisericii!

(Fragment din predica rostită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Părinte Bartolomeu Anania la Duminica Înficoșătoarei Judecăți, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca)

În zilele noastre se afirmă tot mai des că trăim vremuri apocaliptice. Pentru evocarea acestora, nu voi deschide cartea Apocalipsei, ci un fragment dintr-o cuvântare a lui Iisus consemnată în Evanghelia după Matei: „Luați seama să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de răz­boaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii. Și mulţi prooroci mincinoşi se vor ridica şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui”.

În vremea noastră, nu puțini sunt tinerii curați la suflet, bine intenționați și dornici să-și iniție­ze încredere în convingeri religioase, dar care nu merg direct la Izvoare, adică la literatura de specialitate și la duhovnici cu experiență, bine pregătiți și gata să-i asiste pe cei neajutorați, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puține ori apar profeți improvizați cu o evidentă poftă de publicitate sau stăpâniți de un duh stilizat. Unii cer organizarea unor rugăciuni generale, colective, cu un mare răsunet în popor, pentru evitarea Apocalipsei, care mijește de pe o zi pe alta, uitând că Apocalipsa va veni oricum, ea făcând parte din iconomia divină și că grija noastră nu este aceea de a o evita, ci de a o traversa nevă­tă­mați de propriile noastre păcate.
De obicei, o furtună se anunță prin întețirea vântului, prin fulgere la orizont, prin pulbere de praf, prin dispariția luminii soarelui în spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce panică și spaimă.

Așa se anunță și vremurile apo­caliptice; eu nu știu dacă ele mijesc sau vor pieri înainte de a se naște, dar știu sigur că noi, nu împotriva Apocalipsei trebuie să luptăm, căci ea va veni oricum, ci pentru capacitatea noastră, a fiecăruia de a o traversa fără vătămări sufletești, fără vina fraților de a-și fi vândut fratele, așa cum s-a întâmplat în istoria lui Iosif. Ori, pentru aceasta există o singură armă: răbdarea. Răbdarea trebuie însoțită nea­părat de conștiința că tot înce­putul are un sfârșit și că acesta nu poate fi decât luminos.
Cartea Apocalipsei este înfioră­toare, dar ea se termină anunțând cerul nou și pământul cel nou și, în final, vestind că vine Noul Ierusalim.
Iubiții mei ascultători, în viața noastră bisericească, Postul cel Mare poate fi pentru unii o piatră de poticnire, mai ales prin ri­goa­rea de a nu permite alimentarea cu bucate de dulce, sau aba­­teri grave de la conduita mo­rală.
Dar așa cum vă spu­neam, important este să traver­săm totul cu bine și să ajungem la capătul încercărilor. Iată că Dumnezeu ne-a ajutat să prăz­nuim Luminata Înviere a Fiului Său, în numele Căruia vă împăr­tășesc tu­turor arhierești binecu­vântări, adresându-vă tradi­țio­nala salu­tare: Hristos a Înviat!

(postată pe YouTube la data de 6 februarie 2011)